Sursă foto: www.ziaruldegarda.ro

Din păcate interesele de moment pot apropia sau pot depărta oamenii. Și tot din păcate se întâmplă ca, atunci când situația o cere, oamenii să tragă unii în alții, fără niciun motiv real. Uite așa se pot crea animozități gratuite, venite din superioritatea pe care unii oameni cred că o au în fața altora. Dar știți ce, din experiența de până acum pot spune că acei oameni care par superficiali pot fi mult mai profunzi decât afișează. Unii dintre ei, pentru a-și păstra liniștea o fac pe-a neștiutorii. Asta nu înseamnă că nu știu, nu văd sau nu sunt la curent cu tot ce se întâmplă.

Cu toate acestea viața merge înainte, indiferent dacă vrem asta sau nu. Timpul cerne faptele oamenilor și de cele mai multe ori arată adevărata față a lucrurilor. Nu trebuie să urăști oamenii care ți-au făcut rău. Dintr-un singur motiv – viața e prea scurtă pentru a ți-o învenina. Am zis și o mai repet – cu toții avem de achitat note de plată. Diferă doar momentul în care vom plăti debitul. Știu că de multe ori par un tip naiv și ușor de dus de nas. Doar par :). Asta vine din modul meu de a gândi – ”pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea”. Știu că adevărată față a oamenilor va ieși la suprafață la un moment dat. Și adevăratele interese vor fi vădite. Așa că, de ce să urăsc oamenii care îmi fac rău – fie și indirect?

Nu sunt bunul samaritean – nici pe departe. Dar prefer să îmi văd de treaba mea – am eu destul de multe pe care le pot îndrepta. De ce să intru în jocul zilei de azi – să mă frece grija de alții? Poate că și din aceasta cauză nu sunt un tip foarte sociabil la prima vedere. Mai ales față de cei ce mă așteaptă după colț – să mi-o tragă. Dacă oamenii ar înțelege că efectul faptelor lor se proiectează în viitor – dar în sens invers…  Poate că am trăi într-o societate mai responsabilă și mai bună. Așa ceva este utopic însă. Pentru unii este mai ușor să se ridice ei trăgând în alții.

Știu că răutatea poate fi considerată de unii o stare în trend. În acest caz prefer să nu fiu în trend. Știți cum sunt oamenii care după ce fac o răutate o fac pe-a nevinovații? Acei oameni sunt cei mai periculoși și e de preferat să îi ții cât poți de departe. Pentru că astfel de personaje nu au mamă și nu au tată. Au cultul propriei personalități și dacă lor le este bine ești prietenul lor. Dacă nu, ești cel mai mare dușman în viață. Nu am să înțeleg niciodată astfel de oameni și nici nu mi-i doresc alături. Prefer să fiu considerat prost, dar să îmi văd de liniștea mea.

Viața este prea frumoasă trăită alături de oamenii pe aceeași lungime de undă, pentru a o perturba cu sentimente negative. E greu să fii indiferent la răutăți. E greu să îți stăpânești pornirile răzbunătoare. E și mai greu să poți trece peste cuvinte jignitoare. Dar dacă reușești să faci asta, îți găsești echilibru care te face să ai o stare de bine. Indiferent de cât de mult se străduiesc alții să ți-o schimbe. Și asta enervează rău tare. Poate mai mult decât o acțiune îndreptată împotriva lor.

Și știți ce este și mai comic? De multe ori se întâmplă ca acei oameni care ți-au făcut rău să îți iasă în cale în cele mai diverse situații. Și neașteptate. Iar reacțiile lor atunci când te văd sunt epice. Să vezi cum apare roșeața în obraji, sau cum le piere zâmbetul îți dă certitudinea că se simt cu musca pe căciulă. Iar un zâmbet venit dinspre tine îi pune într-o încurcătură și mai mare. Pentru că nu se simt bine, vor căuta să te trateze cu indiferență și vor sta tot timpul în colțul celălalt al încăperii cu spatele la tine. Și te vor trata cu superioritate. Este singura lor armă care îi va face să se simtă bine.

Urăsc să urăsc oameni și asta îmi dă o stare de bine.

The post Urăsc să urăsc appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Poate că asta vine dintr-o înțelegere greșită a opiniilor diferite de ale noastre. Sau poate că vine dintr-o lipsă de empatie cu cel de lângă noi. Dar, la fel de bine poate veni dintr-o răutate atât de specifică zilelor noastre. Superioritatea de care dăm dovadă uneori în relațiile cu ceilalți, ne așează în scaunul de judecător închipuit. Ne atribuim atât de ușor rolul acesta de judecător, încât mă mir de ce justiția este așa cum este. Dar, judecători suntem doar cu ceilalți – cu noi niciodată. Conștiința noastră nu trebuie să fie zdruncinată. Am ajuns să avem crezuri care nu sunt ale noastre, dar care ne fac să ne comportăm ca și cum ni le-am însuși.

Fiecare dintre noi are propria percepție asupra lucrurilor care ne influențează viața. De la legi și până la întâmplările de zi cu zi. Și foarte rar ne punem și în pielea celui care nu are aceeași percepție ca și noi. Ba mai mult, atunci când vedem că nu putem să îl convingem că percepția noastră este unanim valabilă, devenim agresivi. Agresivi în limbaj sau în atitudine. Agresivitate asezonată cu aer de superioritate și cu deținerea adevărului absolut. Pentru că nu este așa – fiecare dintre noi suntem cu mult mai deștepți decât muritorii de rând. Dar, oare dacă toți avem senzația că suntem mai deștepți, de ce ne plângem că ne este greu? Nu ar trebui ca de la atât de multe creiere luminate totul să fie lapte și miere?

Râdem de toți și de toate pentru că este mai ușor decât să analizăm. De cele mai multe ori stăm drept și judecăm strâmb. Și judecata noastră poate afecta iremediabil viețile celorlați. Fie pentru că judecata este însoțită de acțiuni în consecință sau de vorbe aruncate gratuit. Iar vorbele pot răni suflete gratuit – fără a exista neapărat o doză de adevăr. Și asta pentru că suntem cu toții judecători. Dar, de fiecare dată ne amăgim conștiința că noi suntem drepți și că nu facem așa ceva.

Să nu ne mai ascundem după deget. De câte ori ați judecat pe cineva fără să aveți toate datele problemei? Răspundeți-vă vouă – după cum aveți conștiința. Dar, cine spune că nu a judecat pe cineva minte. O să pară ciudat, dar fără să ne dăm seama ne-am judecat părinții. Fie că nu ne-au oferit șansa la un viitor mai bun, atunci când ea a venit, fie că după gândirea noastră nu au făcut totul pentru noi. Pe noi însă nu ne judecăm niciodată. Nu ne judecăm comportamentele, nu ne judecăm ieșirile, nu ne judecăm acțiunile. Noi suntem perfecți și toți trebuie să se dea după noi.

Gândiți-vă la mâna voastră atunci când arătați înspre alții și când râdeți de alții. De obicei înspre persoana de care râdem este îndreptat doar degetul arătător, în timp ce celelalte patru sunt îndreptate spre noi. Oare de ce? Nu suntem superiori altora. Nici atunci când avem 2 facultăți în plus. Avem doar impresia că suntem superiori. Pentru că la un moment dat este foarte posibil să primim lecții de viață de la cine ne așteptăm mai puțin. Și poate chiar de la cei de care am râs la un moment dat. Sau pe care i-am judecat.

Uneori smerenia face mult mai mult decât orice facultate. A fi smerit nu înseamnă să fii prost. Înseamnă să îți vei de tine și de sufletul tău. Fără să te intereseze de ce fac alții. Ai destule de judecat la comportamentul tău, la modul tău de a gândi, încât nu mai ai timp să vezi ce fac alții și cum sunt ei. Coboară mintea în inimă și vei vedea că vei începe să vezi lucrurile altfel, din altă perspectivă. Mai bună. Asta dacă inima ta este învățată să fie bună.

”Pacea e mai de preț de patru ori decât dreptatea.” – Arsenie Papacioc

The post Râdem de toți și de toate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.