Sursă foto: turistcenter.ro

E o întrebare mai mult decât complicată, cu răspunsuri multiple. Pentru că acestea depind de felul fiecărui om de a fi. Unii s-ar simți fericiți în vârf de munte, în timp ce alții nu pot trăi în afara aglomerațiilor urbane. Unii se simt fericiți cu lucrurile minime ce asigură traiul decent, în timp ce alții vor să se scalde în lux. O parte dintre oameni poate că s-ar simți fericiți pe o insulă pustie, în timp ce altă parte visează plajele de la Ibiza. Fiecare după cum dorește să își trăiască viața caută locul cel mai apropiat de dorințele lor.

Cea mai mare parte a oamenilor însă aleg să își ducă viața în continuare în aceleași locuri ca și până în momentul întrebării. Din motive multiple – fie pentru că au o vârstă la care le-ar fi foarte greu să o ia de la capăt. Fie pentru că nu au curajul să facă o modificare radicală în viața lor. Sau pentru că aici au familia și tot ceea ce le leagă traiul. Și poate pentru că, au învățat să își adapteze așteptările la locul în care trăiesc. Eu am o vorbă – atunci când îți setezi așteptări mari ai dezamăgiri direct proporționale cu așteptările.

Recent am văzut că din 2007 și până în 2017 au fost aproximativ 3,6 milioane de români ce au ales calea pribegiei. Fiecare din cei 3,6 milioane au avut propriile motive – de la partea financiară și până la faptul că nu se mai simțeau respectați în propria țară. În anii trecuți poate că eram un pic mai vehement atunci când nu înțelegeam motivele lor. Dar, în lumina ultimelor lucruri întâmplate în țară pot să spun că înțeleg. Pentru că trebuie să recunosc, inclusiv eu am fost atins ușor de gândul emigrării. Și asta pentru că mă simțeam dezrădăcinat. Probabil că asta au simțit și românii plecați peste hotare.

Cu siguranță toți cei plecați în afară s-ar întoarce în țară dacă lucrurile ar fi schimbate. Chiar dacă financiar lucrurile stau mult mai bine în alte țări, sunt sigur că mulți dintre ei ar reveni în țară. Dacă lucrurile ar fi schimbate în bine în țara noastră. Ei, probabil și-au găsit liniștea în alte locuri, dar la fel de bine se poate să fie mulți care nu se simt împliniți departe de rădăcini. Nici noi și nici ei nu avem dreptul să judecăm partea cealaltă. Pentru că fiecare a luat deciziile în dreptul său. Cu simț de răspundere. Noi, cei ce am rămas încă în țară, ne-am asumat lucrul acesta. La fel și cei ce au plecat. De ce să îi judecăm pe ceilalți?

Poate că dacă în funcțiile de conducere ar ajunge oameni care chiar ar vrea să facă ceva pentru țară, cei 3,6 milioane ar veni acasă. Poate că, dacă nu s-ar mai fura atât în România, ar fi bani să se gândească strategii de creștere economică. Poate că, dacă statul și-ar respecta cetățenii, aceștia ar arăta la fel de mult respect. Și nu în ultimul rând, poate că, dacă oamenii din țara asta ar fi mai empatici, poate că am coagula tot ce ține de spiritul românesc.

Unde ai vrea să trăiești  nu ar mai trebui să fie o întrebare pe care să ne-o punem astăzi. Dar, să știm un lucru – fiecare dintre noi își pune amprenta pe locul în care trăiește. Și poate că dacă lucrurile nu sunt pe placul nostru ar trebui să ne gândim și la ce am greșit noi. Vorba aceea ”omul sfințește locul” are cât se poate de mult adevăr. Poate că, înainte de a ne gândi unde am vrea să trăim, să ne gândim la ce am făcut noi. Pentru ca locul, țara în care trăim să fie conform așteptărilor noastre. Și dacă noi am făcut totul și nu suntem mulțumiți, ar fi cazul să o luăm din loc.

”Nu contează unde te afli numai să trăiești, să trăiești, să trăiești! Oricum ar fi viața – dar să trăiești!” – Dostoievski – Crimă și pedeapsă

The post Unde ai vrea să trăiești? appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

România înseamnă și oamenii sărmani, și oamenii mai puțin norocoși. România înseamnă și bine și rău. România este țara pe care o merităm, fiecare dintre noi. România nu poate fi mai bună dacă noi continuăm să fim răi. Țara asta nu va merge înainte dacă noi nu o vom împinge din spate. Patria aceasta nu se va schimba dacă noi nu ne vom schimba în bine. Pentru că România este oglinda fiecărui român de pe aceste meleaguri.

A fi român nu înseamnă doar să fii cârcotaș, ci să vii cu soluții. A fi român nu înseamnă să îți iubești țara doar atunci când îți este bine. Ci mai ales când îți este greu – și ție și celorlalți de lângă tine. A fi român înseamnă să fii demn, corect, onest și bun. Chiar dacă prin asta nu îți vei asigura un  trai mai bun. A fi român nu înseamnă doar să aplauzi pe alții ce au curajul să ia taurul de coarne. Ci să iei la rândul tău frâiele și să faci lucrurile să se întâmple.

Românul este și acela care nu își uită strămoșii și eroii țării sale. Pământurile României sunt pline de sângele și oasele strămoșilor noștri. Așa cum au fost ei, buni sau răi, au făcut tot posibilul să existe țara asta. Pentru ei, România era tot ce aveau mai scump de protejat.

România mea este și România ta. Chiar dacă îți place sau nu, este țara asta în care ne ducem traiul. Mai bun sau mai puțin bun. Cu toții am mâncat sau încă mai mâncăm o pâine mai albă sau mai neagră. Așa cum a putut ea, țara asta ne-a ținut și încă ne mai ține.

Da, România a fost și este condusă de oameni cu mai puțin suflet de patrioți. Dar, oare cine i-a ajutat să ajungă acolo. Vreau să cred că țara asta va fi mai bună pentru copiii noștri. Cu oameni onești, cu inimă mare, pregătiți oricând să se sacrifice pentru cei dragi. Mi-aș dori ca în țara asta să nu mai fie ură și românisme. Să nu mai moară și capra vecinului. Poate că sunt un idealist. Dar nu ar fi oare senzațional să nu mai fim egoiști?

România a învățat să renască atunci când nimeni nu îi mai dădea șanse. Și asta pentru că oamenii ei și-au suflecat mânecile gospodărește și-au luat armele și au plecat să o apere, sau să o ridice se jos. Asta era metoda lor de a mulțumi țării pentru tot ce au și pentru tot ce sunt.

România este țara în care totul este posibil. Deși a fost furată mai mereu, a rămas poate una dintre cele mai bogate țări. Oricât de mult este înjurata, continuă să fie iubită de foarte mulți dintre noi. Continuă să existe pentru fiecare dintre noi. Și face tot ce îi stă în putință să ne păstreze în teritoriile sale. Chiar dacă conducătorii ei și ai noștri caută să ne execute unul câte unul. Poate dacă ar putea, și-ar înghite conducătorii ce caută să o doboare.

Române iubește-ti țara chiar și atunci când îți este greu. Spune-i la mulți ani măcar azi. Și măcar azi încearcă să te abții de la răutăți g

The post România, români și românisme appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Dar vă întreb un lucru. Nu v-ați săturat de superficialitatea pe care o avem cu toții, atunci când privim doar forma lucrurilor? Copiii și tinerii ce pot să învețe bun despre România, dacă aud adulții că s-au săturat de România? Da, aveți dreptate, în țara asta sunt multe lucruri cum nu ar trebui să fie. Dar oare noi ce-am făcut să le îndreptăm? America este cunoscută pentru spiritul naționalist – oare de la recentele atentate, americanii se gândesc să emigreze? Sau rămân pe pământurile Americii? Da, nu suntem respectați în propria noastră țară. Aveți dreptate. Dar, vă rog, gândiți-vă la cum am ajuns să nu ne fie respectate drepturile. Națiunea nu este reprezentată doar de cei ce o conduc, ci de tot poporul.

Neamul românesc parcă este anesteziat de dorința de a trăi bine. Iar binele acesta este așa de diferit pentru fiecare om de pe pământurile acestea… Nu ne mai gândim la altceva decât la a ne fi nouă și familiei noastre bine. România are destule resurse umane pentru ca ea să meargă mai departe. Doar că acei oameni stau într-o stare de amorțire asumată sau indusă. Am uitat de eroii care au luptat pentru pământurile acestea. Am uitat de fiecare bunicuță care cu mâinile ei brăzdate, au crescut  viitorii oameni mari. Am uitat de tradiția și cultura noastră românească și de spiritul românesc. Am uitat să iubim necondiționat țărișoara asta și să o ajutăm așa după cum poate fiecare.

Poate că fiecare ar trebui să ne întrebăm, ce înseamnă să fim români. Și să ne iubim țara. Pentru că România poate însemna acasă, acolo unde simți nevoia să revii, de oriunde ai fi. România reprezintă oameni, tradiții, obiceiuri. Spiritul românesc este reprezentat de fiecare sat uitat și de agitația fiecărui oraș. Frumusețea României este dată de munți, de mare, de păduri (alea care au mai rămas), de unicitatea fiecărui colțișor din țara asta. Dacă stai și frunzărești un pic istoria țărișoarei acesteia, vei vedea că multe din lucrurile de acum, au la bază românași de-ai noștri.

România nu înseamnă doar politicieni corupți, ci și oamenii de la sate. România nu este reprezentată doar de analfabeții aflați în diverse poziții de conducere, ci de oamenii frumoși pe care îi întâlnești în fiecare zi. România nu poate fi caracterizată doar pentru că în fața ies cu majoritate oameni superficial, ci de oamenii cu bun simț care stau liniștiți, fără să epateze. România nu este caracterizată doar de mitocanii pe care îi întâlnești de-a lungul timpului, ci de oamenii care sar să ajute fără să li se ceară ajutorul. În fiecare dintre noi este o Românie mai mică și așa cum o vedem noi, așa o și găsim în fiecare clipă.

Tu, eu și prietenii noștri formează România. Cu visele și principiile fiecăruia. Ceea ce nu vrem să înțelegem, este că România va merge înainte, dacă și noi punem umărul. Acolo unde putem să ne punem amprenta să o facem. Pentru că prin bunătatea noastră, putem schimba filosofia celorlalți despre români. Să învățăm din nou să avem încredere în țara asta și în tot ce reprezintă ea. Și să nu mai tăcem atunci când conducătorii decid în defavoarea neamului românesc și a țării noastre.

Apreciem din ce în ce mai puțin ce avem. Îmi spunea o prietenă că a avut musafiri de prin Africa. Și oamenii ăștia au rămas uimiți de cât de mult verde este în oraș. Nouă ni se pare normal să fie așa și am început să considerăm un drept și nu o binecuvântare. Am uitat de România! Totul dispare și parcă nu ne mai reprezintă – de la tradiții și până la păduri. Nu mai avem ochi să vedem calitatea oamenilor pe care îi întâlnim, ci vrem să cunoaștem cât mai mulți oameni. Ne urmărim scopul, indiferent de mijloacele prin care îl atingem. Acum, a fi român înseamnă doar o însemnare pe buletin, în dreptul cetățeniei. Atât și nimic mai mult. Conexiunea cu tot ceea ce înseamnă România frumoasă s-a rupt. Poate că și de aceea suntem atrași de mirajul financiar al străinătății.

Am uitat că putem să schimbăm România. Chiar dacă mai greu, România se poate schimba din interiorul fiecăruia dintre noi. Pentru că undeva, acolo, în adâncul sufletului nostru, spiritul românesc s-a refugiat și așteaptă o scânteie să revină la suprafață. Să începem să ne apreciem țara, așa cum ne-o apreciază străinii atunci când ajung în ea. Ei nu văd gropile din trotuare, ei se încarcă doar cu ce este frumos în țara asta. Dacă vom vedea și noi frumosul țărișoarei ăsteia, se vor rezolva și celelalte.

” Lăsați-mă să trăiesc în România!” – Gheorghe Hagi

The post Spiritul românesc appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cel mai mult mă doare că sunt sfâșiată din interior, de oameni în care am avut încredere. Unii mă consideră bogată, la toți le-am făcut poftă – de la cotropirile turcilor și până la cucerirea tăcută din zilele noastre. Cu toții au râvnit la bogățiile mele – de la aurul verde și până la aurul din subsolul meu. Dar am știut că toți sunt trecători și că eu voi rămâne aici, pentru locuitorii mei și pentru cei care simt românește.

Acum stau și mă întreb, de ce voi oamenii tineri vă lăsați învrăjbiți împotriva părinților voștri? Mulți dintre ei sunt cei care v-au crescut și au plâns la căpătâiul vostru, atunci când v-ați simțit rău. Tot ei sunt, chiar dacă au păreri diferite de ale voastre. Este și normal, ei au trăit pe pământurile mele în vremurile grele – dar au rezistat atunci când le erau îngrădite libertățile pentru voi. Au strâns din dinți pentru că știau că lucrurile se vor schimba și voi vă veți bucura de libertate pe teritoriul meu. Nici lor nu le-au convenit multe din lucrurile ce îi privau de dreptul la opinie, dar decât să sfârșească în lagărele securității, au ales să își înăbușe trăirile democratice. Poate au greșit, dar au făcut-o pentru ca voi să creșteți cu părinții alături.

Dragi părinți, de ce vă învrăjbiți împotriva copiilor voștri? Ați suferit lângă ei, inima v-a fost rănită de fiecare dată când, deși copilul vostru era bine pregătit, nu reușea să ocupe un post bun prin concurs. Pentru că venea pila altcuiva și lua postul meritat de copilul vostru. Sunt tot acei copii pe care i-ați crescut din prima zi de viață a lor. Ați trăit și bucuria examenelor luate și tristețea eșecurilor suferite. Acum vor să lupte pentru o viață mai bună, pentru libertatea de exprimare și pentru normalitate. Pentru acea libertate pentru care și voi ați luptat. Poate că și ei se gândesc la libertatea copiilor lor, pe care îi au sau îi vor avea. Nu sunt diferiți de voi, atunci când erați la vârsta lor. Chiar dacă își spun părerea și e diferită de a voastră tot copiii voștri rămân. Și ei luptă pentru a nu pleca și ei peste hotare.

Sunt țara care a rămas orfană de 3.000.000 de locuitori, care au ales să plece peste granițele mele. Sunt tristă că nu am reușit să îi păstrez pe teritoriul meu. O parte dintre ei se mai întorc la voi, cei care ați rămas să luptați pentru mine. Dar majoritatea dintre ei nu mai văd viitorul în România. Și asta mă doare, pentru că eu, România îmi iubesc fiecare român care trăiește pe teritoriul meu, dar și pe cei ce au ales să mă părăsească. Nu condamn pe nimeni – nici nu am dreptul, atât timp cât nu am reușit să le ofer alternative.

Mă simt neputincioasă, atunci când văd că oamenii aleg să nu mai lupte. Sau atunci când vor să lupte, sunt alți români care se opun cu vehemență. Sunt conștientă că granițele mele, în cazul unui război, vor fi apărate doar de foarte puțini tineri. Pentru că majoritatea au atitudinea – ”de ce să mă lupt pentru România? ce mi-a oferit ea? pentru ce să mor pentru patrie?”. Spiritul românesc dispare din ce în ce mai mult și tinerii din ziua de astăzi nu mai au apartenența la mine. Vă rog eu, povestiți-le de bunicii lor care s-au ascuns din calea rușilor în podul casei cu oile legate la bot, ca să nu le fie confiscată agoniseala. Vă rog povestiți-le de foametea pe care au îndurat-o bunicii lor, după cel de-al doilea război mondial.

Aduceți-le aminte de cum ați rezistat și voi în comunism, pe vremea lui Gheorghiu Dej  și apoi pe vremea lui Ceaușescu. Povestiți-le vă rog de libertățile pe care nu le aveați. Spuneți-le că bunătățile erau date pe cartelă și cu rația. Că oamenii stăteau la cozi intermenabile pentru a lua lapte la copii. Că tot ce ați îndurat a fost pentru ei și pentru frații lor. Că România nu trebuie iubită doar atunci când le asigură doar confortul, ci și atunci când este amenințată, din interior sau din exterior. România nu trebuie respectată doar dacă le asigură locurile de muncă, ci și atunci când se chinuie să îi țină în țară. România este țara în care s-au născut și în care au crescut. Așa cum au reușit părinții lor să îi crească.

Dragi părinți păstrați-i lângă voi și lăsați-i să își exprime nemulțumirile. Iar voi dragi copii, dragi tineri, ascultați-i mai mult pe părinți și nu îi jigniți. Sunteți cu toții români și împreună puteți lupta pentru mine – țara voastră dragă. Sunt România, țara care este mândră că vă are încă în teritoriile ei. Sunt țara care își așteaptă, ca orice mamă, copiii plecați peste hotare să se întoarcă acasă.

Haideți ca și peste ani să ne prindem într-o horă a unirii imaginară, ce se întinde peste mări și țări. Pentru toți cei care simt și trăiesc românește. Sunt România și vă iubesc pe toți, de la cel mai mic românaș și până la cel mai bătrân și înțelept român.

The post Romania tara trista appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Multa lume stie ca imi place tara in care traiesc si oamenii din ea (chiar daca avem si multe lacune, suntem o natie tare simpatica). Zilele acestea m-am simtit cu adevarat mandru ca sunt roman si ca se aude de tarisoara noastra draga in toata lumea. Si asta s-a datorat in proportie de 100% marilor sportivi, ce reprezinta Romania, la jocurile olimpice de la Londra.

Putini dintre noi s-au intrebat cate sacrificii si cate dureri se ascund in spatele zambetului de pe podium. Nu stiu cati dintre noi, cei aflati in preajma televizorului, am fi putut sa ajungem in locul lor. Toti cei care ne reprezinta la Jocurile Olimpice sunt de o modestie iesita din comun – nu cred ca o sa ii vedem vreodata laudandu-se cu performantele lor.

Multi dintre ei ne dau adevarate lectii de viata – cum sa ajungi acolo sus prin munca si perseverenta. Din punctul meu de vedere, ei sunt adevaratele modele pe care ar trebui sa le urmam. Daca ne mai gandim ca s-au antrenat in Romania, cu baze sportive precare si totusi au obtinut rezultate pretioase, ar trebui sa spunem un mare MULTUMESC.

Macar ei sa duca o imagine pozitiva in afara granitelor de tara, daca cei care sunt platiti pentru asta nu o fac. Vreau sa cred ca atata timp cat Romania inca mai da campioni olimpici, mai avem o sansa. O sansa sa mai existam ca natie, o sansa ca spiritul romanesc sa nu intre in amortire.

Datorita lor Romania a iesit din anonimat. Si pentru asta imi ridic palaria in fata lor si le spun Multumesc!

The post Mandria de a fi roman appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ieri m-am intors cu familia dintr-o mini-vacanta in Humor. Au fost trei zile scurte, chiar foarte scurte, dar cu toate astea au fost zilele in care ne-am incarcat bateriile. Sunt locuri care inca nu au fost pe deplin cucerite de oamenii “civilizatiei”, sunt locuri in care te pierzi printre brazii uriasi. Oamenii traiesc dupa alte timpuri, nu sunt asa de grabiti ca noi oamenii oraselor. Pana si animalele sunt mai prietenoase cu oamenii – asta si pentru ca oamenii respecta natura cu tot ce inseamna ea.

Inainte sa plecam in concediu, cautam un loc aproape de casa, care sa nu o solicite foarte mult pe Iustina, dar sa fie si plin de liniste. Ne-am oprit asupra satului Manastirea Humor, un sat situat la 5 km de Gura Humorului. Aici ne-am stabilit sediul central, la Pensiunea Roxana, un loc plin de flori si brazi, un loc in care copii s-au simtit ca la ei acasa. Aerul de munte i-a facut sa fie mai veseli, iar seara au cazut obositi de atata joaca si alergat in natura.

Toata zona Humorului inca isi mai pastreaza aerul rustic si amintirea stramosilor nostri. Un loc plin de istorie si incarcatura spirituala. Oamenii te saluta chiar daca nu te cunosc, se ofera sa te ajute fara sa astepte ceva in schimb. Uneori am avut sentimentul ca nu ne aflam in Romania, oamenii te fac sa te simti prost prin amabilitatea lor. Oamenii de aici imi aduc aminte de satenii copilariei mele, atunci cand oamenii isi faceau timp pentru o vorba, chiar daca aveau multe treburi de rezolvat.

Spre surprinderea noastra nu am mai simtit nevoia sa deschidem televizorul, laptop-ul sau orice alt mijloc modern de comunicare. Ne-a fost de-ajuns aerul de munte si frumusetea peisajelor ce se deschideau in fata ochilor nostri. De cate ori ajungeam inapoi la pensiune, aveam senzatia ca acolo e casa noastra si ca acolo stam de o viata. Daca nu ar fi fost radacinile noastre in Iasi, mai nimic nu ne-ar fi atras inapoi. In Humor ai parte de un farmec aparte ce te cucereste definitiv.

Oare de ce oamenii oraselor nu pot sa imprumute cate ceva din calitatiile oamenilor simpli? E chiar asa de greu sa fii cu buna crestere si sa ii respecti pe cei de langa tine? Daca fiecare din noi am incerca sa imprumutam din calitatile oamenilor simpli de la munte, viata ar fi mult mai simpla si mult mai placuta.

In drumul spre intoarcere spre Iasi, mi-am dat seama ca tanjesc dupa o casa intr-o zona pitoreasca de munte, acolo unde oamenii si natura inca traiesc in armonie. O zona in care Dumnezeu inca mai trimite binecuvantarile sale peste creatiile sale.

The post Timpul trece altfel in Humor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am fost un copil fericit – un copil care a respirat aer curat, care a zburdat in natura. Un copil care visa la ziua urmatoare – ma bucuram de orice adiere de vant in satul copilariei mele. Pentru ca am fost un copil norocos – am avut bunici care imi deveneau parinti in lunile de vara. Cele mai frumoase amintiri care imi vin in minte sunt de la satul bunicilor mei Soci.

E locul in care am invatat sa stau in picioare la marginea patului, e locul in care sistemul meu imunitar a fost maturizat. Imi aduc si acum aminte de serile de vara cand impreuna cu verii mei stateam pe langa un olaret de lapte batut si pe langa tavile de poale in brau proaspat scoase din cuptor. Un zambet imi rasare cand ma gandesc cum mergeam la muncile campului – si cat de sanatosi eram, chiar daca stateam cat era ziua de lunga in soare – pe atunci nu exista fobia insolatiei.

Timpul e scurt si pentru o buna parte din an nu mi-au ramas decat amintirile. Oricat de mult mi-as dori sa ma reintorc in locurile copilariei mele timpul nu imi da voie. Cand stau si ma gandesc la iubita mea fetita as da orice sa creasca intr-un mediu curat si natural cum este cel din satul Soci. Lumea satului a ramas inca neatinsa de aspectele negative ale societatii. Tinerii de la tara inca si-au mai pastrat inocenta si simplitatea. Pentru ca ei sunt fericiti de viata de zi cu zi pe care o duc.

Ma bucuram enorm cand mergeam pe drum si lumea imi raspundea la salut – chiar daca nu ii cunosteam pe toti cei pe care ii salutam. Si acum mai pastrez in amintire clipele sarbatorilor de iarna, atunci cand mergeam cu toba, clopotelul sau cerbul pe ulitele satului. Nu simteam frig, eram bucuros ca lumea ma primeste sa le colind casele.

Timpul s-a scurs, eu m-am marit si usor usor m-am departat de meleagurile copilariei mele. Ele au ramas acolo in inima mea, iar personajele principale sunt bunicii. Cand merg pe strada, in putinele mele clipe de melancolie imi indrept privirile spre cer – iar norii imi amintesc de personajele copilariei mele. Pentru mine copilul de atunci, timpul statea in loc – ma bucuram de tot ceea ce insemna natura.

Pentru fiecare dintre noi amintirile cele mai placute sunt din vremea copilariei noastre. Atunci simteam ca traiesc, simtem ca sunt liber, simteam ca sunt copil, viata imi era usoara. Oare copii de acum vor avea posibilitatea sa mai mearga cu picioarele goale prin iarba plina de roua, sa bea lapte proaspat muls de la pulpa vacii? Oare copii nostri vor mai sti sa se urce intr-un copac, vor mai sti sa bea apa de la izvor, vor mai sta pe banca in fata portii?

Copilaria vine si pleaca, dar important este sa ramanem copii toata viata. Si ce e mai important sa ii invatam si pe copii nostri sa isi traiasca copilaria.

The post Locurile copilariei mele appeared first on Durbaca Ionut Lucian.