Ei, dragii mei astăzi voi scrie despre o persoană care are o sursă infinită de magie. Este un om care te face să te întrebi de unde își extrage energia de a ajuta oameni. Și de a nu se opri atunci când lucrurile par că o iau razna. Poate că are un loc secret plin doar de oameni buni. Care fac persoana în cauză să continue. Să continue să facă oameni să zâmbească. Să coaguleze oamenii în jurul său pentru cauze nobile. Și asta fără să dea senzația că se forțează să facă bine. În ziua de astăzi e greu să faci bine, dar să mai convingi și pe alții să ți se alăture e aproape imposibil. Dar, omul de astăzi reușește acest lucru an de an.

Dacă o vezi în zilele ei bune, stai și te întrebi dacă e chiar ea persoana care face lucrurile să se miște. Pentru că se bucură de viață ca și un copil și îi place să facă totul din joacă. Poate că acesta este și secretul reușitei. Știți ce greu este să convingi oamenii să se alăture unor cauze nobile, fără să planeze asupra ta suspiciunea? Extraordinar de greu. Și o spun din proprie experiență. Ei, dar ea reușește în primul rând pentru că are cuvânt și an de an, banii ajung acolo unde este mai mare nevoie de ei.

Este una dintre acele persoane pe care eu personal nu le-am văzut capitulând. Deși probabil că ar fi avut motive destule. Ba mai mult și-a păstrat vioiciunea și zâmbetul pe buze. Indiferent de cât de greu i-ar fi munca zilnică și indiferent de piedicile pe care le-a întâmpinat. Uneori stai și de întrebi, dacă astfel de oameni nu s-au plictisit să facă fapte bune. Sună ciudat, dar când încerci să ajuți oameni dai din energia ta. Și se întâmplă uneori să obosești. Mai ales dacă ai ”prieteni” care să te ”ajute să te lupți cu morile de vânt”.

Din punctul meu de vedere este unul din creatorii de bine din orașul nostru. Și de astfel de oameni are nevoie Iașul. Pentru că din fapte bune se nasc alte fapte bune. Și uite așa cresc lucrurile frumoase ce se pot întâmpla în orașul nostru. Omul de astăzi poate fi numit fără a greși un trendsetter în ale faptelor bune. Chiar dacă uneori pare o persoană aeriană, atunci când este vorba despre proiecte serioase este o persoană cu picioarele adânc înfipte în pământ.

Omul despre care vorbesc astăzi este Georgiana Vieru – creator de fapte bune. Nu am interacționat foarte mult, dar ne știm de ceva timp. Dar, dacă ești pe aceeași lungime de undă, nu contează de câte ori te întâlnești, ci anume discuți atunci când te întâlnești. Georgiana este unul dintre oamenii din spatele evenimentului Balul La Castel – unul dintre evenimentele sociale fanion ale orașului. Un eveniment care a început timid, dar care a ajuns la un nivel de notorietate ridicat. Și asta pentru că evenimentul a fost creat pentru cei ce au nevoie de ajutor.

Georgiana este omul care te poate determina să ai o cauză. Și te poate ajuta să îți faci un obicei în a ajuta oamenii mai puțin norocoși ca tine. Pentru că ea îți prezintă normalitatea de a face bine ca pe o terapie de liniștit sufletul. Și știți ce? Este o terapie tare bună  – terapia faptelor bune. Te ajuți pe tine, ajuți și pe alții. Dacă vreți să vedeți cu ce se mănâncă această terapie, luați legătura cu Georgiana și vă explică ea. Dacă și-ar pune în cap sunt sigur că ar deveni cel mai tare coacher în terapia faptelor bune.

Felicitări Georgiana pentru modul în care știi să convingi și alți oameni să se alieze în realizarea de fapte bune. Keep going și nu gândește-te că prin orice faptă bună făcută prin intermediul tău, ajuți sufletele să nu se piardă în deznădejde.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 22 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

La un moment dat, în copilăria mea, sau chiar adolescență, scriam poezii. Era modul meu de a refula din timiditate. Da, până la 18 ani am fost foarte timid, lipsit de încredere. Așa a fost să fie. Prin scris reușeam să îmi exprim sentimentele fără să îmi fie frică că eșuez. Poeziile pe care le scriam erau specifice vârstei. Nu erau mari creații literare, dar erau ale mele și fiecare poezie avea o parte din sufletul meu pusă în ea. Prin scris am învățat să îmi exprim sentimentele reale și nu cele pe care le aștepta lumea. Metoda aceasta m-a ajutat să ies ușor – ușor din timiditate. Și treptat am început să am curajul să îmi exprim sentimentele, trăirile, ofurile mele și verbal.

Mai târziu aveam să aflu că scrisul te ajută să îți menții mintea ageră, te învață să faci conexiuni rapide și mai ales te eliberează de stres. Scrisul te poate ajuta să temperezi tensiunile, să te eliberezi de emoțiile puternice pozitive sau negative. Eu zic că este o metodă cu mult mai bună în comparație cu descărcarea nervilor pe lucruri sau persoane. Da, dacă vreți scrisul este o terapie de calmare. Și prilej de rememorare a gândurilor pe care le-ați avut la un moment dat în viața voastră.

Probabil că o parte dintre colegii mei bloggeri știu la ce mă refer atunci când spun că scrisul este o terapie. Nu suntem atotcunoscători. Uneori nici noi nu suntem stăpâni pe sentimentele și trăirile noastre pe care le așternem pe hârtie. Se întâmplă ca uneori să scriem pe sufletul celor care ne citesc. Despre întâmplări prin care trecem și prin trăirile pe care le avem trecând prin acele momente. Este foarte posibil să vă regăsiți în paginile pe care le așternem pe hârtie. La fel de bine puteți să considerați postările drept puerile, sau ca o dorință de a ieși în evidență. Poate că așa și este dar, în general cei care scriu pe un blog, o fac pentru a își exprima sincer trăirile.

Scriind este posibil să descoperi anumite laturi ale tale ca om, pe care nu știa că le ai. Stăteau într-o stare latentă și așteptau să fie scoase la suprafață. Prin scris te poți cunoaște mai bine și aici mă refer mai mult la trăirile care ies la suprafață atunci când ești doar tu cu foaia de hârtie. De cele mai multe ori atunci când scrii nu te cenzurezi și asta pentru că de fiecare dată ești doar tu și gândurile tale.

Unii ar interpreta exprimarea adevăratelor sentimente prin scris ca o lașitate și ca o neputință de a exprima prin cuvinte adevărul din mintea ta. Dar, la fel de adevărat că sunt oameni cărora timiditatea le pune barieră exprimării libere. Scrisul îți oferă posibilitatea de a îți ușura sufletul dacă vreți. Și uite așa au apărut adevărate opere de artă. Pentru că, la un moment dat, autorii cunoscuți s-au așezat la masă – ei și foile de hârtie. Și-au pus pe hârtie sentimentele sau s-au transpus în rolul altor personaje. De la o timiditate în a da frâu liber sentimentelor au luat naștere capodopere literare.

Scrisul te detensionează, te face să privești lumea cu sufletul mai cald, lipsit de ofuscări. Și tocmai de aceea când ai sufletul trist, refugiază-te în scris. Retrage-te în camera ta, pune mâna pe creion și așterne gândurile. Simți că vine liniștea în timp ce scrii? Ești pe drumul cel bun – înseamnă că sufletul tău se liniștește și gândurile tale se pun în ordine. Pune foile într-un loc la care să ajungi ușor atunci când simți că gândurile tale sunt grele. Scrie, atât și nimic mai mult.

”Așa cum sunt  trebuie să fiu căutat în ceea ce scriu, căci ceea ce scriu este rezultatul exact și chibzuit a ceea ce gândesc și văd” – Antoine de Saint Exupery.

The post Scrisul e o terapie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.