Știu că puțini ți-au spus lucrul acesta. Nici nu au interesul să conștientizezi că ești campion. Societatea te vrea amorțit, fără energie, astfel încât să accepți orice. Știu, toate merg pe dos – dar un campion nu se lamentează. Dă totul pentru a ieși învingător. Și asta faci și tu zilnic – lupți pentru a ieși pe primul loc. Meriți felicitări pentru că nu abandonezi lupta și pentru că mereu cauți metode de a te îmbunătăți. Dar, nu uita performanța este privită cu invidie și ranchiună de ceilalți. Pentru că, pur și simplu nu înțeleg cum te poți reinventa, iarăși și iarăși.

Pentru a defini ceea ce vreau să îți spun, am să încerc să scriu mai jos câteva trăsături ale unui campion. Pe care și tu le ai. Sunt sigur de asta. Poate că doar mai trebuie să și conștientizezi. Hai să le luăm pe rând și dacă am dreptate bifează calitățile de campion pe care le ai deja.

1. Campionii sunt oameni normali ca și tine – hai să ne gândim un pic la ce înseamnă acum Simona Halep și ce însemna acum ceva ani, când se știa prea puține despre ea. Ceea ce îi face campioni este perseverența de a continua chiar și atunci când au căzut de nenumărate ori. Bun, acum spune tu, te rog, de câte ori te-ai ridicat și ai mers mai departe? Răspunde-ți ție – este de ajuns.
2. Campionii au încredere în forțele lor – pentru că știu că dacă vrei reușești. Cu siguranță că, dacă vei discuta cu un campion, îți va spune că au fost momente în care s-a îndoit de el și de capacitățile lui. În schimb a strâns din dinți și a mers mai departe, până a trecut primul linia de sosire. Tu îți mai aduci aminte cum ai depășit greutățile, deși nu mai aveai încredere în tine? Fii sincer – este suficient
3. Campionii își trăiesc viața așa cum este ea. Au învățat că prin propriile forțe și cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt singurii care își pot îmbunătăți viața. Cu alte cuvinte viața trăiește prin ei. Se spune că fiecare trăiește viața pe care și-o pregătește. Pentru că, da, campionii știu că viața lor va fi mai bună, dacă acțiunile lor vor fi mai bune. De câte ori ți-ai schimbat viața în mai bine făcând lucrurile altfel, mai bine? Tu ești singurul care știi – este în regulă.
4. Campionii știu că eșecul nu este finalul. De ce spun asta? Pentru că un campion știe că eșecul este doar un prim pas spre succes. Fiecare eșec îl va ajuta să își clădească succesul. Campionul nu va face altceva decât să se oprească un pic și să încerce din nou. Până va reuși să depășească momentul. Nu-i așa că realizezi că nici tu nu te-ai oprit la primul eșec? Probabil că zâmbești acum – asta arată că ești un campion.
5. Campionii știu că victoria stă doar și doar în mâinile lor. Și muncesc pentru asta de dimineață și până seara. Fără să se plângă și fără să se laude. Pentru că știu că la un moment dat vor reuși. Au în minte doar scena în care vor ridica cupa deasupra capului. Nu știu în ce moment ești tu acum, dar sunt sigur că până aici ai obținut victorii prin propriile forțe. Nu-i așa că ești un campion?
6. Campionii nu se tem de suferință – oare de câte ori un gimnast nu își rupe picioarele, degetele până să reușească? Cine îți va spune că drumul spre victorii este ușor, lipsit de suferință, te va minți. Și tu știi foarte bine că ai reușit să ajungi în punctul în care te afli, trecând și prin suferință. Așa se călesc campionii. Pentru că, victoria obținută după ce treci de suferință este cu mult mai dulce.

Campioni suntem cu toții, indiferent de momentul vieții în care ne aflăm. Nu este un citat motivațional, este pura realitate. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă la voi și la viața voastră. Și veți vedea că de-a lungul ei ați fost și învingători, dar și învinși. Ați avut momente în care de abia vă târați în genunchi, dar și momente în care treceați în pași de vals. Au fost situații în care ați fost pe punctul de a abandona lupta, dar ați continuat să mergeți. Și faptul că ați ajuns unde sunteți acum, vă face campioni. Chiar dacă aveți senzația că lumea vă privește ca pe niște pierzători, conștientizați că sunteți adevărații campioni ai vieții voastre.

” Campionii gândesc în viață după următorii termeni: pot, îmi doresc, sunt” – Denis Waitley

The post Ești un campion appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cine mă cunoaște știe că nu aș putea să îi fac rău Iustinei. De felul meu nu sunt dur, decât doar autoritar în voce. Dar, să vă povestesc cum mi-am bătut copilul la șah. Și asta nu pentru că ar fi o mare realizare de-a mea. Ci pentru că, în urma acestui joc, copilul meu a înțeles câteva lucruri esențiale sper eu pentru dezvoltarea sa. Să o luăm cu începutul. La grădiniță i s-a ivit ocazia să facă șah din plăcere. Dar, această plăcere se termina în momentul în care, profesorul de șah îi pune să joace doi câte doi. Iustina a avut întotdeauna frică de eșec – și nu, nu mă refer că îi era frică să piardă, nu ei nu îi plăcea să iasă pe locul doi. Având și o personalitate puternică, prefera să nu participe la concursuri, decât să ia bătaie în cadru organizat.

Cum în viață lucrurile nu sunt întotdeauna cum vrei tu și de multe ori trebuie să te recunoști învins, pentru a o putea lua de la capăt, Iustina trebuie să învețe că nu trebuie să fie câștigătoare cu orice preț. Mi-ar plăcea ca viața ei să fie presărată doar cu victorii. Dar, uneori e bine să ne antrenăm copiii și pentru variantele nefavorabile din viața lor. Și să îi învățăm să reacționeze astfel încât să nu fie dați de pe traiectorie.

Bun, acum să vă povestesc. A adus Iustina tabla de șah și piesele, le-am aranjat pe tablă. Și ca orice joc plin de fair-play, am dat mâna la începutul jocului. Este un gest de respect pe care în general îl arătăm competitorilor noștri de orice fel ar fi ei. Și am început jocul. Am atenționat-o de la bun început că nu o las să câștige. Pentru că trebuie să câștige prin propriile forțe. O vedeam cum gândește mutările, o vedeam cum ezită înainte de a îmi lua piesele de pe tabla de șah. Am observat-o cum stătea cu emoții când nu își acoperea bine piesele. I-am ghicit privirile pe sub gene ca să vadă tresăririle mele atunci când muta. Pot spune că a generat emoții puternice.jocul de șah. În final am bătut-o în acel meci, pentru că am vrut să văd dacă știe să piardă.

Bineînțeles, dorința de a câștiga a fost mult mai mare decât teoria pe care i-am spus-o eu la începutul meciului de șah. Și a început să plângă și să îmi spună că trebuia să o las să câștige, că ea este mai mică. I-am explicat că în competiții nu contează vârsta, ci cine este mai bun în acel moment. Și că nu întotdeauna câștigă un singur om – depinde foarte mult de cât de mult se antrenează, de starea lui de sănătate, de dispoziția din acea zi. Atunci când pierzi, nu trebuie să te superi pe adversar, ci trebuie să ai tăria să poți felicita adversarul că a fost mai bun. De fapt, cei ce au stofă de campioni știu să piardă și să își felicite adversarul pentru victorie.

Când vorbeam și îi explicam, vedeam cum ușor-ușor se relaxează și începe să fie atentă la ce îi spun. Și în cele din urmă a recunoscut că nu îi place să piardă pentru că ea nu vrea să iasă pe locul doi. Discuția noastră a fost lungă, dar ideea centrală este că, în cele din urmă, Iustina a înțeles că a pierde nu înseamnă nimic negativ. Și că mai importantă este starea sufletului ei atunci când nu câștigă. De la acea întâmplare am observat că, deși au mai fost situații în care nu i-au priit înfrângerile, căuta să se controleze și să nu se lase afectată. Ci vedeam cum încerca să persevereze, astfel încât să reușească în ceea ce și-a propus.

Și da, trebuie să recunosc că am fost mândru, atunci când echipa grădiniței din care făcea și ea parte, a câștigat locul 3 la o competiție de șah între grădinițe. Putea să iasă și pe locul 1, dar și-a demonstrat ei că împreună cu ai săi colegi pot fi buni. Pentru că și locul 3 este pe podium.

”Ce este înfrângerea? Nimic altceva decât educaţie. Nimic altceva decât primul pas spre ceva mai bun.” – Wendell Phillips

The post Cum mi-am bătut copilul appeared first on Durbaca Ionut Lucian.