Sentimentele copilului tău le știi ? O întrebare care frământă orice părinte care avansează alături de copil, pe drumul devenirii omului de mâine. Și trebuie să recunosc că de ceva ani, odată ce începe copila să crească, încep să mă lovesc din ce în ce mai tare de întrebarea asta.

Nu găsesc tot timpul răspunsul, dar fac tot ce ține de mine să fiu acolo. Și când nu știu ce să îi spun, îi iau mâinile ei în mâinile mele. Și îi arăt că sunt lângă ea, indiferent cât este de greu. Îi certific trăirile și sentimentele spunându-i că și eu am fost acolo la vârsta ei. Uneori doare mai tare când știu că trebuie să treacă prin experiențele pe care le are și nu pot decât să îi fiu alături. Experiențele trebuie să le aibă ea, pentru că așa devine omul de mâine. Pentru că, pentru un copil în pragul adolescenței este important să aibă parteneri de drum. Care să fie lângă el atunci când trece prin stări ce se succed cu repeziciune.

Sentimentele copilului sunt importante

Sentimentele copilului sunt importante. Dar nu tot timpul, în fuga noastră zilnică, avem timp să vedem, să simțim copilul. Poate și pentru că nici noi, atunci când am fost copii, nu am avut alături pe cineva care să ne explice stările prin care treceam. De multe ori, nu suntem atenți la sentimentele copilului și la un moment dat, ne dăm seama că am pierdut contactul cu el. Și poate că sentimentele contradictorii pe care le au copiii la vârstele pre-adolescenței au legătură și cu noi părinții.

Comunicarea deschisă poate fi o soluție prin care să îi arăți copilului că îți pasă de sentimentele pe care le are. Să îl lași ca atunci când este revoltat să spună de ce este revoltat și să nu îi pui pumnul în gură. Să îl lași să aibă curajul de a spune ce are pe inimă, chiar dacă pentru tine par copilării. Pentru el, e important să îl asculte prietenii lui cei mai buni, părinții.

Și tu ai dat-o de gard

Să îl iei în brațe, mai ales atunci când a dat-o da gard. Și să îi povestești momentele din trecutul tău de copil, în care și tu ai dat-o de gard. Poate ce e mai important – să îi spui că oricât de nasol pare momentul prin care trece, el se va duce. Copilul va căpăta încredere în tine și te va vedea ca pe un partener valid de discuție. Mai ales dacă nu te apuci să râzi de sentimentele lui și îi certifici că ceea ce simte este firesc și normal.

Tot în perioada aceasta, când ei se află la început de drum, au nevoie de certificarea acțiunilor lor. Și mai ales de confirmarea sentimentelor pe care le nutresc. Pentru că da, este firesc să aibă preferințe și antipatii. Să se simtă mai bine în compania unuia sau a altuia. Poate să vadă o situație într-un mod diferit de cum o vezi tu ca și părinte. Și asta nu înseamnă că el este defect, ci poate că are o altă perspectivă. Sau simte altfel când se raportează la acel lucru sau întâmplare.

Înțelegerea sentimentelor propriului copil este o artă. Recunosc, de cele mai multe ori, nu am înțeles sentimentele Iustinei și am marjat pe autoritatea mea de părinte, pentru a o face să acționeze cum voiam eu. Și de cele mai multe ori am greșit. Dar, de când am învățat să o ascult, să fiu atent la trăirile pe care le are, atunci când povestește despre o întâmplare sau situație, am îmbunătățit modul nostru de a comunica.

Taifunul generat de sentimentele copilului poate face ravagii

Copiii noștri sunt la început de drum prin viață. Și de cele mai multe ori au sentimente contradictorii – acum parcă simt să râdă, acum parcă simt să plângă. Parcă le place să fie într-un anumit cerc de prieteni, după care e posibil să aibă semne de întrebare. La ce modificări sunt în interiorul lor, este greu să le înțeleagă, dacă nu sunt ajutați. Nu sunt diferite de cele pe care le-am avut noi când eram de vârsta lor. Doar că atunci nu se știa de cum pot fi înțelese.

Mai mult ca oricând, ei au nevoie să fie înțeleși și au nevoie de explicații. Nu de compătimire. Iar atunci când sunt confuzi pentru că nu știu să interpreteze sentimentele pe care le au, trăirile pe care le simt, încep să iasă în evidență. Printr-o atitudine cool, zic ei, dar prin care jignesc pe alții de lângă ei. Printr-o țigară aprinsă la colț de stradă, printr-un limbaj un pic mai colorat, printr-o palmă aplicată unui alt copil. Și dacă, noi părinții nu suntem acolo, e foarte posibil să ne îndepărtăm unii de alții.

Înțelege sentimentele și îmbrățisează durerile

Poate cel mai greu lucru este să înțelegi sentimentele celui din fața ta. Iar cea mai grea îmbrățisare este cea prin care iei în brațe durerea celui din fața ta. Pentru asta trebuie empatie și de ce nu, poate că e momentul ca noi părinții să învățăm să ne abrogăm orgoliul lui ”faci cum spun eu”. În viață, înțelegerea sentimentelor la timp, poate face diferența dintre un copil fără curaj și unul care are încredere în el (a nu se confunda cu misecuvenismul).

Un copil ale cărui sentimente au fost înțelese de părinți va fi mai capabil să înțeleagă suferința unui alt copil. Un copil care a fost îmbrățisat, atunci când îl durea sufletul, va fi mai săritor în a lua în brațe pe prietenul lui de aceeași vârstă. Dar, pentru asta trebuie să alocăm timp de discuție, timp de a înțelege ce și cum simte copilul nostru. Iar uneori copiii noștri nu au nevoie de nimic altceva, decât de a fi acolo. Cu un zâmbet, cu o vorbă bună, cu o îmbrățisare, cu o poveste.

Copiii sunt oglinda părinților, dar de cele mai multe ori, sunt oglinzi cu propriile sentimente și trăiri.

The post Sentimentele copilului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Suferința aduce fericire și de multe ori m-am întrebat de ce oamenii ce trec prin greutăți au puterea de a zâmbi. Asta până weekendul trecut, când am aflat răspunsul la multe din întrebările mele legate de acest subiect. Suferința aduce fericire nu este doar o maximă a unui renumit guru – este un fapt ce se întâmplă zi de zi. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă la cele mai grele zile pe care le-ați avut și la cum v-ați simțit după ce au trecut.

Da, zilele în suferință te sfâșie în mii și mii de bucăți. Da, perioadele negre din viața fiecăruia dintre noi, ne fac să nu mai fim funcționali și să ne dorim doar să stăm retrași într-un colț. Eventual, un colț pe care să nu îl știe prea multă lume. Și da, în acele zile, de cele mai multe ori ești doar tu și cu suferința, sau cel mult unul, doi oameni stau lângă tine, în suferință.

Ați încercat vreodată să stați în suferință alături de cel ce e căzut? Ați încercat să simțiți ceea ce simte cel care este în genunchi? Ați încercat doar să stați lângă un om suferind? Dacă da, sunteți eroi. Pentru că de cele mai multe ori cu toții fugim de suferință și implicit de oamenii care suferă. În mintea noastră, a oamenilor, suferința are întotdeauna un aspect negativ și nu de eliberare. Iar să stăm alături de cel care suferă nu intră în visele noastre – ce să mai vorbim de a lua o parte din suferința celuilalt asupra noastră….

Prin suferind te poți încărca

Omul suferind este un om rănit – rănit de boală, rănit de alți oameni care l-au îndepărtat, rănit de lipsa dragostei celorlalți. Da, un om suferind nu este cea mai plăcută companie și de cele mai multe ori te încarcă cu sentimente apăsătoare. Și da, lângă omul suferind nu prea îți vine să dai petrecere. Dar, un minut petrecut lângă un om aflat la nevoie, te poate ajuta să înțelegi mai bine ceea ce ai. Și din ceea ce ai să dai și lui. Vorbesc despre sentimentele de bucurie pe care tu le ai – dă-i și lui din energia ta pozitivă, spune-i un cuvânt bun.

De cele mai multe ori oamenii aflați ”în boli nevăzute” sunt evitați pentru că nu sunt înțeleși. Sufletul unui astfel de om este sfâșiat în mii și mii de bucățele. Oare pentru care bucățică din sufletul lui ești și tu răspunzător? Astfel de oameni au nevoie doar de iubire, ei nu cer mai mult. Pentru că din iubire ești iau energia să se ridice din genunchi, să se scuture de praf și să se ambiționeze să revină la starea lor. Mai buni, mai puternici, mai iubitori.

Spuneam că weekendul trecut am înțeles că suferința aduce fericire. Pentru că în periplurile noastre am ajuns în locuri pline de fericire, pe care o simțeam prin toți porii. Iar în locurile alea și-au dus viața oameni ce au suferit cumplit și au iubit sufletele oamenilor nespus. Fiecare petec de pământ din acele locuri te încărcau cu o stare de bine și de liniște pe care o porți și peste zile.

Adu bucurie nu suferință

Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am fi aplecați spre a aduce bucurie peste tot pe unde mergem? Da, e greu când ți se spune un cuvânt greu în față să spui un cuvânt bun. Dar, măcar tu spune din prima doar cuvinte bune. Când vezi un om trist, doar du-te la el și îmbrățisează-l, fără să îi spui nimic. Pentru că sufletele pot simți dincolo de cuvinte. Nu trebuie să ții discursuri, ci doar mângâie acolo unde vezi că sufletul suferă.

Am întâlnit oameni pe care viața i-a pus de nenumărate ori în situații dificile. Iar acei oameni au reușit să se ridice ori de câte ori viața le-a pus piedică. Și de cele mai mult ori, oamenii aceștia au un suflet atât de bun, încât chiar și atunci când sunt în suferință se gândesc la cei de lângă ei. Pentru că oamenii aceștia au fost atât de jos, încât acum știu să se bucure de fiecare lucru minor din viața lor.

Suferința aduce fericire, iar lacrimile unui om căzut pot fi șterse de fiecare dintre noi. Doar să vrem să putem. Nu mai puneți și voi răni în sufletele celor afalți în suferință. Nu mai evitați astfel de oameni. Nu îi mai fugăriți de lângă voi. Nu vă faceți că nu vedeți durerea lor. Întindeți-le o mână – pentru ca oamenii aceștia au nevoie doar de iubire pentru a renaște.

Câștigați suflete

Gândiți-vă cum ar fi să puteți să câștigați suflete. Să puteți să ridicați oamenii din zona cea mai neagră a vieții lor. Da, implică un efort emoțional imens, implică uneori și tăierea voii proprii, dar ceea ce veți avea de câștigat va fi etern. Nu fugăriți sufletele, apropiați-le, nu le biciuți cu atitudini de om rece, ci încălziți-le cu îmbrățișări venite din inimă. Nu trebuie să faceți mai mult decât să fiți acolo, doar să fiți!

The post Suferința aduce fericire appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Nu te plac! Și asta ți-o arăt prin toți porii mei, cu toată ființa mea. Nu știu dacă ați simțit acest mesaj din partea oamenilor față de care aveți o anumită interacțiune. Dar atunci când vine mesajul acesta, îți inundă toți porii, simți rău în fiecare celulă a ta. Unii dintre noi tratează cu indiferență, alții tratează cu trecem peste, dar mulți adună. Adună frustrări, adună sentimente de vină, adună întrebări la care de cele mai multe ori nu găsesc răspuns.

Ce poate fi mai dureros decât momentele în care ți se dă de înțeles că încurci? Ce poate fi mai trist decât momentele în care ți se transmite verbal sau non-verbal că prezența ta nu este binevenită? Oamenii care sunt fugăriți de alți oameni prin comportamentul celor din urmă, se retrag înghițind în sec și resimțind fiecare pumn invizibil primit în stomac.

Simți când prezența ta nu e binevenită

Am fost pus de multe ori în situații în care să fac planuri de ieșire pentru că simțeam că prezența mea într-un loc nu era binevenită. Momente în care simțeam că sunt a cincea roată de la căruță. Când oamenii vorbeau de sus cu mine, deși nu greșisem decât cu simpla mea prezență. La început sufeream pentru fiecare cuvânt sau mesaj non-verbal.

Răul se poate face foarte ușor și efectul acțiunilor durează ani. Și după, stai și te întrebi de ce unii oameni dispar ușor din calea ta. Atunci când pentru a-ți fi bine ai înlăturat oamenii care păreau că îți pun în pericol fericirea, peste ani acei oameni nu vor mai avea aceeași căldură. Da, acei oameni pe care i-ai fugărit din planurile tale te-au iertat. Dar nu poți să le ceri să aibă aceeași atitudine caldă, după ce tu te-ai șters pe picioare cu tot ceea ce simțeau ei. Dacă lovești un câine cu piatra, degeaba mai vrei să vină la tine dând din coadă bucuros, că nu o va mai face.

Iubirea și dragostea oferită unui om nu poate fi intermitentă. Astăzi mă simt bine în prezența ta, mâine îți dau un șut în dos prin comportamentul meu. Dacă îți este drag un om îl accepți cu bune și cu rele. Oamenii din jurul tău nu sunt doar pentru a-ți îndeplini ție poftele. Și după să îi arunci ca pe o măsea stricată. Asta dacă te gândești și la alții, nu doar la tine. Pentru că altfel nu vei fi decât un om egoist, plin doar de propriile păreri și cu impresia unui om bun.

Respectul atrage respect

Resptectul atrage respect și oamenii pe care îi respecți vor începe să fie aproape de tine fără să le ceri tu. Vrei iubire, oferă iubire, vrei zâmbete oferă zâmbete, vrei sacrificiul din partea oamenilor pentru tine, oferă acel sacrificiu pe care îl aștepti din partea lor. Ceea ce oferi ți se va întoarce – există o notă de plată cu scadență.

Fiecare din noi avem dureri ascunse, traume care și-au pus amprenta pe felul nostru de a fi. Dar nu sunt de vină ceilalți oameni de lângă noi pentru suferințele noastre. Este o luptă a noastră, a felului nostru de a fi și nicidecum efectele acestei lupte nu trebuie să afecteze alți oameni. Pentru că altfel, răul din noi se va abate și asupra celorlalți. Și așa ne vom transforma în relee prin care se transmite tristețea în sufletele celor apropiați nouă.

Respectul înseamnă și iubirea aproapelui tău chiar și atunci când aproapele tău nu îți face voia. Binele tău poate fi bine fără să afecteze binele celorlalți. Iar rănile pe care le faci în suflet sunt cele mai mari răni pe care le poți lăsa în lumea asta. Pentru că acele răni se vindecă doar cu dragoste și vorbă bună. Oare poți oferi tu, cel ce ai produs rănile și vindecarea?

Oamenii nu se câștigă la un joc de noroc

Da, oamenii pe care îi ai alături nu se câștigă la un joc de noroc. Ei se apropie de tine pentru felul tău natural de a fi. Și nu, oamenii nu trebuie să îți îndeplinească voia ori de câte ori simți tu. Nici un om nu are o datorie față de tine. Felul tău de a fi, felul tău de a iubi acei oameni, îi ține acolo, sau nu. Iar dacă tu transmiți mesajul ”nu te plac” nu poți avea pretenția ca celălalt să te placă.

Așa că omule încearcă să fii bun, să te gândești și la sufletele celorlalți, să încerci să nu mai pui în prim plan doar propria voință. Și nu în cele din urmă, mângâie acolo unde ai rănit. Pentru că rănile în suflet sunt rănile care dor cel mai tare.

The post Nu te plac! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Strop de liniște

Strop de liniște, asta ne-ar trebui tuturor. Un moment în care să ne punem pe hold și să ascultăm de interiorul nostru, de sufletul nostru. Să ne retragem din tot zbuciumul din ultima perioadă și să ne liniștim inima, într-un loc departe de agitația orașelor. Să ne dăm timp, să ne liniștim gândurile, să fim mai noi cu noi.

În ultima perioadă am tot auzit oameni care simt o presiune venită de nicăieri. Se simt ca și cum nu ar fi ei. Unii cu dureri, alții cu stări de ”lasă-mă să te las”, iar cei mai mulți cu stări de incertitudine, efect al evenimentelor prin care am trecut. Așa arătăm după o perioadă în care sufletele noastre au fost zbuciumate, speriate, îngrijorate. Suntem debusolați, triști, trebuie să reînvățăm să socializăm fără frică față de cel din față.

Liniștea promisă

Ceea ce am să scriu acum, nu am spus-o public niciodată. Dar, în 2003, atunci când la un meci de fotbal am dat cu tărtăcuța de asfalt, am stat în altă lume timp de vreo 20 de minute. Dacă ați ști ce sentiment de liniște m-a cuprins – auzeam tot ce se vorbea în jurul meu, dar eu eram atât de liniștit. Simțeam că sunt acasă. Simțeam cum sufletul meu se bucură de liniștea promisă de Dumnezeu oamenilor. Eram atât de bucuros deși știam că „mor” un pic. Atâta împăcare, atâta liniștire, atâta bucurie nu am mai cunoscut niciodată. Și nu, nicio stare de liniște din lumea asta nu seamănă cu aceea pe care am simțit-o dincolo.

Poate doar atunci când mă rog să mă apropii de starea de liniște promisă. Nu spun toate astea decât pentru a motiva și a spune că putem găsi liniștea dacă ne ascultăm sufletul. Eu am fost norocos să mă întorc ”să îmi termin treaba pe Pământ” așa cum a fost primul meu gând înainte să îmi revin în simțiri. Dar de atunci am rămas cu dorul pentru liniștea simțită atunci.

Cum obținem un strop de liniște

Nu este o rețetă general valabilă pentru a ne găsi un strop de liniște. Depinde de felul fiecăruia de a fi, depinde de felul fiecăruia de a se consuma, depinde de felul fiecăruia de a recepționa tot ceea ce vine din exteriorul nostru. Dar ceea ce este universal valabil este faptul că totul depinde de noi și de dorința noastră de a ne găsi liniștea. Poți să îți găsești liniștea ajutând, așa cum au făcut-o mii de români ajutând refugiații din Ucraina. Poți să îți găsești liniștea în momentele tale de rugă către Dumnezeu. Sau poți găsi linștea într-o cabană pe un vârf de munte, acolo unde ești tu și cu natura.

Important este să îți dai seama când ești aproape de scurtcircuit și să te scoți din priză. Pentru că atunci când te ții în tensiune continuă riști să ți se ardă hardware-ul. Când ești în coloană așteptând la semafor, ascultă o muzică ce te relaxează și nu sta cu mâna pe claxon. Când ești sub presiunea terminării unui proiect, pune-ți în minte momentele relaxante de după. Atunci când o persoană din fața ta caută să se certe cu tine, zâmbește-i din toată inima și vorbește-i frumos – așa vei vedea că de cele mai multe ori se detensionează. Și nu în ultimul rând, când simți că nu mai poți, pune-te pe hold, închide toate conexiunile cu exteriorul și efectiv dormi.

Liniștea se găsește dacă o cauți

Mi-a luat ceva timp ca să înțeleg că liniștea se găsește dacă o cauți. Asta până când Simona mi-a zis la un moment dat că ar fi fain să fie un radio care să se numească ”Liniște FM” și să fie al nostru. Să stăm și să ascultăm liniștea unui susur de apă, a unui tril de păsări, a unui răsărit de soare iar pe fundal o muzică relaxantă.

Tot Simona mi-a zis zilele trecute că mergea pe Păcurari și observa cât de agitată este lumea și cum gonește spre lucruri lipsite de importanță. Că i-ar plăcea să se mute într-un oraș de munte, acolo unde liniștea este mai des găsită. Inițial i-am spus că poți să îți găsești liniștea și într-un oraș ca Iașul. Dar trebuie să depui efort mai mare.

Dar în cele din urmă i-am dat dreptate în sinea mea. Liniștea poate fi găsită acolo unde încă nu a ajuns zbuciumul decât într-un procent mult mai mic. Pentru că într-un oraș mare, liniștea nu mai poate fi auzită de zgomotul și decibelii din exterior.

Vine o perioadă de liniște

Vine o perioadă de liniște. O perioadă în care ne putem pune pe hold, sau putem funcționa pe avarie, dar să lăsăm loc liniștei să pătrundă în viața și sufletele noastre. Să ne extragem din zbuciumul cotidian și să ne gândim la Cel ce și-a dat viața pentru noi în liniște. Acolo este poate cel mai bun exemplu de a vedea cum ne putem găsi liniștea, indiferent de chinurile la care suntem supuși.

Vreme de o săptămână să încercăm să facem liniște în sufletul nostru, ordine în gândurile noastre și curățenie în faptele fiecăruia dintre noi. Pentru că un om liniștit aduce lumină în jurul lui și oferă liniște celor pe care îi întâlnește. Și ce poate fi mai frumos decât să aduci linște în jurul tău….

The post Strop de liniște appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Echilibrul interior este aur curat și de cele mai mult ori, în vâltoarea întâmplărilor, uităm că suntem singurii care ne dezechilibrăm. Și ceea ce e mai trist, este faptul că nu ne dăm seama decât târziu că suntem dezechilibrați. Ne dăm seama doar atunci când în viața noastră are loc un eveniment care ne dă întregul univers peste cap.

Și dacă ți-ai pierdut echilibrul, te transformi într-un atom bezmetic care nu face altceva decât să își caute calea. Din experiență proprie pot spune că nu e nimic mai aiurea decât să îți pierzi liniștea și echilibrul. De felul meu sunt un tip care știe să își găsească liniștea interioară, dar undeva pe la finalul anului 2018 am simțit că pierd controlul total al vieții mele. Atunci viața mi-a dat destule motive să îmi pierd liniștea interioară.

Și de atunci a început recâștigarea echilibrului interior concomitent cu rezolvarea unor mici probleme de sănătate. Asta și pentru că mi-am recâștigat timpul meu în care vorbesc cu Dumnezeu. Un ajutor mare l-am primit și prin ședințele de Bowen pe care am început să le am. Am avut șansa să dau peste un terapeut care, dincolo de tehnicile aplicate știe să și discute cu tine astfel încât să te descarci și de încărcătura emoțională.

Balastul se dă greu jos

Balastul se dă greu jos chiar și atunci când ești ajutat din mai multe direcții. Echilibrul se recâștigă cu greu, dar nimic nu este imposibil. Ei dragii mei, de când am început terapiile Bowen am reușit să îmi recapăt ușor ușor liniștea. Așa am descoperit emoții negative, adânc întipărite în felul meu de a fi, emoții ce veneau din copilărie peste care s-au așezat altele și totul a format o piatră mare de moară. Piatră pe care o purtam din ce în ce mai greu. Nici acum nu e dusă cu totul, dar corpul meu a primit un restart prin care a început să macine piatra și să o scoată afară.

Bowen-ul se spune că ajută organismul să se vindece din interior atât pe parte emoțională, cât și pe partea afecțiunilor fizice. Pentru că, din păcate orice emoție negativă pe care o avem ne afectează sănătatea trupului. Se știe că frica afectează rinichii, mânia afectează ficatul, etc. Dar, dincolo de ce face terapia Bowen, mult mai important este omul care o aplică. Iar eu am avut șansa să întâlnesc un OM profesionist – Simona Prisacaru.

Emoțiile stau ascunse

Emoțiile stau ascunse bine de tot. Și oricât de tare crezi tu că ești, la un moment dat ele te lovesc de nu te vezi. Partea nasoală este că emoțiile pun o așa amprentă, încât începi să dezvolți afecțiuni de care nu știai. Ei, Simona, terapeutul Bowen a știut cum să vorbească, cum să scoată emoțiile la suprafață, cum să mă facă să îmi dau seama unde este cu adevărat problema.

Nu mai spun că am rezolvat multe din afecțiunile care nu îmi dădeau pace prin ședințele de Bowen. Chiar dacă procesul de vindecare a inclus și multe momente în care corpul meu era dat complet peste cap. Iar cea mai vizibilă schimbare a fost domolirea stării mele nervoase (acum nu mai înjur în trafic ). Nu are rost să spun toate problemele mele medicale pe care le-am rezolvat prin ședințele de Bowen. Dar nu aș scrie acest post dacă nu aș fi cunoscut rezolvarea multora dintre problemele mele.

Partea faină este că ședințele Bowen sunt recomandate pentru orice categorie de vârstă – de la bebe la bunic. Unul dintre copilașii care vin la ședințele de Bowen a dat cea mai frumoasă definiție a ceea ce face Simona Prisecaru – ”venim aici la uzina de făcut bine”.

Pe Simona Prisacaru o găsiți aici.

Pe lângă tot ceea ce faceți pentru voi și pentru sănătatea voastră (de la rugăciuni și până la mers la medici) vă recomand din inimă să faceți o programare și la Simona Prisecaru. S-ar putea să fiți plăcut surprinși de ceea ce vi se va întâmpla :). Cu inima SUS și privirea înainte recâștigați-vă echilibrul mental și fizic.

The post Echilibrul interior appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Creatorii de OAMENI sunt toți cei din a căror mâini ies oameni. Și aici nu mă refer doar la părinți, ci la toți oamenii care ne modelează de-a lungul vieții noastre. Fiecare om care a avut o influență pozitivă asupra noastră se poate înscrie în categoria ”creatorii de oameni”. Pentru că, vedeți voi, fiecare calitate dobândită ca urmare a influențării de către un om mai bun ca noi, ne definește în ziua de astăzi.

Ne plângem că sunt din ce în ce mai puțini oameni cu O mare. Dar cred că de fapt noi ducem o lipsă acută de creatorii de oameni. Oare câți dintre noi am reușit să creăm un om cu adevărat, un om care să spună că datorită modelării pe care i-am aplicat-o astăzi este mai bun? E greu să creezi un om nou mai bun – mai ales că oamenii sunt reticenți la a ieși din zona de confort.

Creatorii de oameni sunt alți oameni care efectiv pot schimba viața celor care sunt în degringoladă. Sunt acei oameni care în tăcere oferă suportul de care are nevoie cineva căzut. Sunt acei oameni care ne modelează copiii de la grădiniță și până la facultate. Dacă vreți sunt oamenii care schimbă în bine o mică bucățică din noi sau din sufletul nostru.

Creatorii de oameni încă există

Creatorii de oameni încă există! Sunt tăcuți, nu ies în evidență, dar atunci când trebuie să își pună amprenta pe dezvoltarea unui om, o fac cu simț de răspundere. Chiar dacă nu tot timpul sunt bine-văzuți sau înțeleși. Se spune că un om nu trebuie să simtă când acesta se schimbă în bine. Am cunoscut o parte din creatorii de oameni și au un lucru în comun – bucuria din ochii lor. O bucurie care vine din bunătate și din dorința de a schimba în bine destine.

Stăteam și mă gândeam că, dacă fiecare dintre noi am încerca să intrăm în categoria creatorilor de oameni și ne-ar ieși, probabil că am schimba fața întregii societăți. Dacă am începe să impactăm pozitiv măcar câte un om care are nevoie și prin asta să îl facem mai bun, probabil că și el la rândul lui va face același lucru cu altcineva. Și uite așa s-ar crea un lanț al creatorilor de oameni mai buni.

Gândiți-vă de exemplu la oamenii care aleg să adopte un copil! La cum crează un om nou, mai bun! Pentru că practic îi schimbă destinul unui copil care are șansa de a deveni un om mult îmbunătățit. Sau aduceți-vă aminte de fiecare om care se sacrifică pe el pentru a oferi șansa celorlalți de a evolua. Și acum uitați-vă la părinții voștri care au dat totul pentru ca voi să vă dezvoltați, să deveniți mai buni ca ei.

Învață să fii creator de oameni

Învață să fii creator de oameni! Poate părea o noțiune abstractă, dar este mult mai ușor decât credem. Asta nu înseamnă că trebuie să faceți experimente cu apropiații voștri. Acei oameni sunt lângă voi pentru că la un moment dat le-ați influențat viața în bine! Să nu cădeți în celebra glumă cu bătrâna care nu voia să treacă strada și tinerii o luau pe sus….

Încercați să schimbați un om trist într-un om vesel, un om posac într-un om comunicativ, un om fără viitor într-un om cu potențial imens. Și așa puteți intra pas cu pas în categoria creatori de oameni. E greu să oferi câteva minute de bunătate cuiva ce are nevoie, dar odată ce poți schimba starea unui om, vei înțelege la ce mă refer.

Spor la schimbat oameni în bine! Hai că se poate!

The post Creatorii de oameni appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fugi omule! Fugi! Este singura cale de a scăpa din lumea asta nebună! Nu este un îndemn la a abandonare, nici măcar la cure de slăbire prin mișcare. Dar când vezi tot ce se întâmplă, îți vine să deschizi fereastra casei tale și să strigi cât poți de tare: Fugi omule! Fugi! E un sentiment pe care îl poți trăi destul de des în ziua de astăzi!

Dacă te uiți în stânga, dacă te uiți în dreapta, parcă toate au luat-o razna. Oamenii sunt parcă din ce în ce mai debusolați, natura a luat-o aiurea, bolile parcă fac din ce în ce mai multe victime. E un peisaj pesimist care nu prea îți oferă multe perspective optimiste asupra viitorului! Și cu toate astea mai sunt șanse.

Oameni buni

Oamenii buni există și sunt mulți, dar se protejează în proximitatea familiilor lor! Anul acesta mi-aș dori să fie anul în care oamenii buni să facă un pas în față. Doar așa lucrurile se vor schimba în bine. Și aici mă refer la oamenii buni cu adevărat și nu cei ce bravează o bunătate de fațadă. Bunătatea nu trebuie clamată, ea se simte! Când veți vedea oameni care se lasă pe ei pentru ceilalți, fiți atenți la ei și la acțiunile lor. Și eventual sprijiniți-i așa după cum puteți.

Fugi omule! Fugi! Nu trebuie să mai avem sentimentul acesta de a lăsa totul baltă și de a ne retrage fiecare în carapacea noastră. Altfel oamenii fără un fond foarte consistent vor fi din nou în față. Citisem la un moment dat că în unele societăți eliteste este mai ușor să pui în funcții de conducere oameni leneși și inteligenți. Pentru că ei vor căuta tot timpul calea cea mai ușoară în a atinge obiectivele. Chiar dacă nu este calea morală.

Vrem cu toți să evoluăm și să fie din ce în ce mai bine pentru noi și pentru copiii noștri! Dar, atunci când trebuie să acționăm căutăm mereu scuze și variante de refugiu. Vrem să fie lumea corectă, dar atunci când ni se încearcă corectitudinea rămânem repetenți. Nouă să ne fie bine și asta este tot ceea ce este important. Dacă vreți corectitudinea noastră se oprește în momentul în care începem să pierdem din beneficii.

Vrei să schimbi ceva? Fii corect!

Vrei să schimbi ceva? Fii corect! Cu fiecare om pe care îl întâlniți, indiferent de cât de mic este el față de voi. Dacă ai oameni angajați plătește-i la adevărata lor valoare și nu la cât îți este ușor ție! Dacă ai oameni la treabă nu încerca să le ”tragi țeapa” punându-i să îți facă mai mult decât ceea ce ați discutat. Dacă promiți ceva, ține-te de promisiune, oricât de greu îți va fi. Fă ceea ce trebuie să faci și ceea ce este corect! Și așa vei schimba lucrurile – pentru că oamenii îți vor lua modelul.

Nu căuta să fii celebru cu orice preț! Singura modalitate acceptată de a fi celebru o reprezintă bunătatea! Fii celebru prin a fi corect, prin a fi uman cu toți ceilalți, prin a face lucrurile să se întâmple cu adevărat! Poate părea utopic dar sunt oameni în Iași care fac lucrurile astea – schimbă societatea pas cu pas – făcând ceva bun și corect! Caută-i și urmează-le exemplu, chiar dacă nu îți va cădea bine.

Hai să lăsăm tresele deoparte! Hai să nu mai fim așa de exclusiviști în relațiile noastre cu oamenii! Hai să nu mai credem despre dreptatea noastră că este cea mai cea! Hai să nu mai avem senzația că suntem buricul pământului și că nimeni nu ne poate atinge! Și în cele din urmă – hai ca atunci când nu ne place ceva la un om să avem curajul să îi spunem cu diplomație – s-ar putea să fim surprinși de cum se va schimba omul respectiv în bine!

Fugi omule! Fugi! Poate e momentul ca sentimentul acesta de lehamite să rămână în urmă! Poate e momentul să ne suflecăm la mâneci, să ne descheiem nasturii de la cămieșă și să punem osul la treabă. La a schimba lumea asta. De a fi corecți, umani, buni, profesioniști, OAMENI!

Haideți ca 2020 să fie anul OAMENILOR!

The post Fugi omule! Fugi! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: animalzoo.ro

Nu spune nimeni să nu te clatini în fața loviturilor vieții, nu spune nimeni că nu ai voie să cazi. Dar fericirea și împlinirea sunt cele care te pot ridica mai repede. Nu mai alerga în viață pentru că vezi că toți ceilalți aleargă. Mergi în ritmul tău, pentru că așa vei putea să îți auzi sufletul. Nu ținti culmele succesului pentru că împlinirea ta poate să arate altfel decât a celorlalți oameni. Și să îți spun un secret – unii dintre cei care sunt oameni de succes sunt oameni triști în intimitatea lor. Pentru că și-au dat seama la câte persoane faine au renunțat din lipsa timpului investit în urcușul spre succes.

De ce trebuie să fugi după vile, conturi în bănci, școli performante pentru copiii tăi? Crezi că fericirea poate să fie doar dacă ai un anumit statut social? Mă tem că nu înseamnă fericirea adevărată. Aia care să te facă să te simți împlinit. De ce fericirea ta nu vine și din aprecierea lucrurilor mici? Ai observat cât de fericiți sunt oamenii pe care noi îi considerăm inferiori nouă? Să îți spun un secret – ei nu și-au pierdut liniștea, noi da. Fericirea este în strânsă legătură cu liniștea. Nu spune nimeni că nu trebuie să te zbați pentru un trai liniștit. Dar omule, mulțumește-te doar cu lucrurile care îți sunt spre folos.

Fericirea nu înseamnă să ai mese pline de delicatese! Fericirea nu înseamnă să conduci mașini scumpe! Fericirea nu înseamnă să ai vile cu multe etaje și conturi în bancă de să le uiți numărul! Fericirea este cu totul altceva. Este o stare pe care o simte sufletul nostru atunci când este liniștit. Ne-am gândit vreodată de ce suntem puși tot timpul pe fugă? De ce ni s-a dat confort peste confort? De ce atunci când ne întoarcem din vacanțe suntem mai obosiți? Pentru că ne-am pierdut liniștea căutând fericirea superficială. Toate pot dispărea într-o clipă pentru că toate acestea sunt efemere.

Oare de ce copilul se simte fericit deși nu are decât o lopățică în mână atunci când se joacă? Oare de ce verbul a avea este cel mai des întâlnit atunci când se vorește despre dorințe? Oare de ce noi oamenii cătuăm fericirile în cu totul și cu totul altă parte, când ele sunt lângă noi? Oare fericirea care te împlinește se obține din lucrurile materiale? Sunt întrebări la care fiecare răspunde în contul său. Dar cred că în ultima perioadă am uitat să ne analizăm cu adevărat. Să vedem ce ne împlinește cu adevărat. Ce ne aduce fericirea aia care ne face sufletul să râdă.

Spunem că suntem nefericiți atunci când nu putem să luăm un gadget de ultimă generație! Nefericirea se instalează în inimile noastre atunci când nu ne permitem să luăm hainele la modă! Ne întristăm atunci când pierdem bani sau când nu câștigăm de ajuns! Asta vine și dintr-o nemulțumire continuă a noastră, a fiecăruia dintre noi. Pentru că atunci când atingem un obiectiv, imediat ne setăm altul mai înalt! Chipurile așa evoluăm! Dar evoluăm doar pe cale financiară sau motivațională! Ne declarăm fericiți că atingem obiective după obiective! Și în confortul casei noastre, dintr-odată ne simțim triști și fără orizonturi!

Atunci când a noastră conștiință încearcă să stea de vorbă cu noi, ne punem căștile în urechi pentru a nu ne auzi gândurile! Pentru că știm că suntem rătăciți prin viață. Nu ne dăm seama când ne-am schimbat. Ne uităm în oglindă și ne dăm seama că nu mai suntem noi. Unii ar spune că suntem o versiune mai bună a noastră. Dar noi simțim că suntem o versiune mai tristă. Bucuria, fericirea s-au pierdut pe drum. Ați observat cum nu știm să ne mai bucurăm de lucrurile simple?

Fericirea înseamnă să ajungi în momentul în care nu mai alergi după ea! Atunci când simți că sufletul tău este mulțumit cu starea actuală. Indiferent dacă ești director sau un simplu muncitor. Sau dacă stai în chirie sau stai în vilă. Am observat că am început să căutăm fericirea într-o lume tristă. Cum oare o vom găsi? Fericirea adevărată nu trebuie căutată – ea trebuie hrănită de lucruri aparent banale. Dar cu o mare încărcătură edorfinică.

Să vă dau un pont – adevărata fericire nu costă nimic!

„Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea.” – Hermann Hesse

The post Fii fericit! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Așa că ne punem întrebarea: oare unde am fi ajuns astăzi dacă am fi avut aceleași posibilități de circulație? Ca și în nucleul Europei dezvoltate, a oamenilor, a banilor… a ideilor?

ANSVPAR luptă pentru siguranța în trafic și povești rutiere cu final fericit de peste 12 ani. În acest timp am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni care au trecut prin accidente de circulație. Familii distruse, părinți îngenuncheați de un sistem depășit. Copii care și-au pierdut abilitatea de a merge în niște fiare contorsionate, pe una din străzile României.

Și ne-ntrebăm cum este posibil ca peste 22.000 de oameni să fie implicați în accidente anual? De ce este nevoie ca 2000 de copii, bunici, prieteni și părinți să nu se mai întoarcă acasă? An de an, aceștia umplu rândurile unei statistici necruțătoare: străzile României sunt cimitirul românilor.

La fel ca un copil deștept, care și-a făcut un obicei din a lua note proaste, suntem membrii unei țări civilizate, dar continuăm să dezamăgim, atunci când vine vorba despre circulația rutieră. Pentru că suntem campioni.

Avem olimpici internaționali, avem sportivi recunoscuți și oameni de o valoare incontestabilă. Dar în aceeași ordine de idei, suntem și campioni europeni la morți pe carosabil. Primii pe Europa în acest top al rușinii.

De aceea am spus STOP! Nu mai vrem să ne moară viitorul României, îngropată într-o stradă îngustă, cu o singură bandă de circulație și peticită cu speranța unui  viitor mai bun.

Ștefan Mandachi a pornit o campanie și a creat o revoluție a evoluției pe carosabil, prin intermediul campaniei România vrea autostrăzi. Atunci ANSVPAR a spus răspicat #ȘÎEU.

Așa că am hotărât să ne unim forțele și să îi îndemnăm și pe cetățenii acestei țări să facă la fel. Pentru că noi nu ne  reprezentăm interesele noastre, ci strigăm durerea unei națiuni. Și vrem să arătăm că împreună suntem mai puternici.

De aceea duminică, 12 Mai, la ora 13:00 în Suceava, la 1 Metru de Autostradă din Moldova desfășurăm un eveniment inedit: Conferința de presă în scaun cu rotile.

Vom susține un eveniment în scaune rulante, că să atragem atenția asupra consecințelor grave cauzate de lipsa de infrastructură din țară. Totodată, Ștefan va prezenta proiectul film documentar la care lucrăm, primul de acest fel de la noi, prin care dorim să ecranizăm drama unei Românii care nu și-a croit drum spre viitor.

Și, poate cel mai important, vom avea prilejul de a discuta cu victimele accidentelor rutiere și familiile acestora, ca să vedem cum se simte cu adevărat viața dintr-un scaun rulant și cine sunt eroii acestei țări.

Vă așteptăm pe toți acolo! Vin #ȘÎEU!

The post Străzi vă rog! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Din păcate, avansul pe care îl au unii oameni în viață, îi determină pe mulți dintre ei să fie superficiali. Să fie superficiali în sentimente, să fie superficiali în a avea empatie față de ceilalți. Sunt acei oameni care merg pe principiul egoist, mie să îmi fie bine – restul nu mai contează. Dacă în pătrățica mea este cald, nu mă interesează că în alte pătrățele este frig. Nu știu dacă ați observat, dar astfel de oameni cu avans în viață au și o anumită răutate. Răutate ce vine din neputința de a-i înțelege pe ceilalți. Sau dintr-o invidie dusă la extrem.

De aici și blocajul pe care îl au atunci când văd pe unul mai slab ca ei, reușind în viață. Efectiv nu se pot bucura de bucuriile omului respectiv. Și încep să îl invidieze, ba chiar își fac un scop din a-i pune piedici. Nu suportă să îl vadă mai fericit ca ei. Pentru că, îl consideră inferior lor. Dar, ceea ce nu înțeleg astfel de oameni este că un om care pleacă de jos, va fi întotdeauna mai concentrat pe a reuși. Și va munci până la ultima picătură de sudoare pentru a avea o viață mai bună. De cele mai multe ori, omul care a plecat de jos, va ajunge acolo unde își dorește prin propriile forțe. Fără să calce pe cadavre și fără să se folosească de alții pentru a reuși să își atingă obiectivele.

Omul plecat de jos va ști ce înseamnă recunoștința pentru tot ceea ce îi va oferi viața. Iar din obstacolele întâlnite, va ști să înțeleagă lecțiile pe care trebuie să le învețe. Va fi împăcat cu el, chiar dacă va fi în linia de jos – ba mai mult, își va face treaba cât poate de bine. Pentru că știe că altă șansă de a reuși nu are. Bine, aici nu discutăm despre asistații sociali care se mulțumesc cu un ajutor venit din partea statului. Discutăm despre oamenii care își doresc mai mult de la viață și luptă pentru asta.

Sunt sigur că mulți dintre cei care mă citesc au pornit de jos și au reușit să ajungă unde și-au propus prin forțele proprii și cu un pic de șansă. Dar, la fel de sigur sunt și că, fiecare dintre noi a întâlnit oameni care au avut tot ce și-au dorit de la viață încă de mici copii. Și care, atunci când au crescut și s-au maturizat, au pierdut calitatea umană. Au început să creadă că toată lumea este la degetul lor mic, că sunt centrul universului.Că toți oamenii pe care îi întâlnesc trebuie să le satisfacă fiecare cerință. Acești oameni trăiesc cu senzația că totul se întâmplă pentru ei. Doar că din păcate, va veni un moment în care acești oameni vor realiza că nu sunt decât și ei alți oameni ca oricare alții.

Și de cele mai multe ori oamenii care au avut avans de la viață nu au niciun merit. Pentru că de fapt părinții lor au muncit pentru a avea ei totul. Doar că nu au avut grijă ca proprii copii să aprecieze ceea ce au. Și să nu ia totul ca și cum ar merita tot ceea ce primesc. Au fost ocupați să le asigure propriilor copii șansa de a nu avea griji, dar nu au mai avut timp să îi învețe ce înseamnă recunoștința. Nu i-au învățat cum să aibă grijă ca din multul lor să ofere și celor care au mai puțin. Nu au reușit să le arate ce înseamnă să nu fii egoist și să te gândești doar la binele tău.

Fiecare dintre noi știm dacă locul în care suntem acum se datorează muncii noastre sau avansului pe care ni l-a oferit viața. Dar, indiferent de răspunsurile noastre, ceea ce putem influența este modul în care ne comportăm cu oamenii din jurul nostru cunoscuți sau necunoscuți. Pentru că asta face diferența între oamenii faini și cei urâcioși. Și nu banii din conturi, mașinile de la scară sau vilele în care trăim. Și poate că din multul sau puținul nostru putem să mai aducem o rază de speranță și celor care au nevoie de ajutor. Aici nu mă refer doar la partea financiară. Știți cât de valoroasă este o vorbă bună spusă unui om care se află într-un impas? Știți câtă valoare are pentru cineva aflat pe patul de spital timpul pe care îl petrecem cu el?

Știți ce fericire aduce un dialog purtat cu bătrâneii pe care îi întâlnim la colțul blocului cu mâna întinsă?

The post Unii au un avans în viață appeared first on Durbaca Ionut Lucian.