Unii au un avans în viață

Unii au un avans în viață și nu își dau seama de asta. Fie pentru că sunt obișnuiți cu situația lor, fie că nu știu ce este recunoștința. Nu trebuie să lupte de la vârste fragede pentru a reuși în viață. Mulți dintre ei primesc totul de-a gata și li se pare că aceasta este normalitatea. Să nu se înțeleagă că militez pentru o viață grea, cu lipsuri. Nicidecum – doar că, acești oameni mai târziu nu îi vor putea înțelege pe alții ce au trecut prin lipsuri. Asta, dacă viața nu le va scoate în cale obstacole peste care vor trebui să treacă singuri. Și aici nu vorbesc doar din punct de vedere financiar. Vorbesc despre tot ceea ce înseamnă o viață lipsită de griji din toate punctele de vedere.

Unii au un avans în viață

Din păcate, avansul pe care îl au unii oameni în viață, îi determină pe mulți dintre ei să fie superficiali. Să fie superficiali în sentimente, să fie superficiali în a avea empatie față de ceilalți. Sunt acei oameni care merg pe principiul egoist, mie să îmi fie bine – restul nu mai contează. Dacă în pătrățica mea este cald, nu mă interesează că în alte pătrățele este frig. Nu știu dacă ați observat, dar astfel de oameni cu avans în viață au și o anumită răutate. Răutate ce vine din neputința de a-i înțelege pe ceilalți. Sau dintr-o invidie dusă la extrem.

De aici și blocajul pe care îl au atunci când văd pe unul mai slab ca ei, reușind în viață. Efectiv nu se pot bucura de bucuriile omului respectiv. Și încep să îl invidieze, ba chiar își fac un scop din a-i pune piedici. Nu suportă să îl vadă mai fericit ca ei. Pentru că, îl consideră inferior lor. Dar, ceea ce nu înțeleg astfel de oameni este că un om care pleacă de jos, va fi întotdeauna mai concentrat pe a reuși. Și va munci până la ultima picătură de sudoare pentru a avea o viață mai bună. De cele mai multe ori, omul care a plecat de jos, va ajunge acolo unde își dorește prin propriile forțe. Fără să calce pe cadavre și fără să se folosească de alții pentru a reuși să își atingă obiectivele.

Omul plecat de jos va ști ce înseamnă recunoștința pentru tot ceea ce îi va oferi viața. Iar din obstacolele întâlnite, va ști să înțeleagă lecțiile pe care trebuie să le învețe. Va fi împăcat cu el, chiar dacă va fi în linia de jos – ba mai mult, își va face treaba cât poate de bine. Pentru că știe că altă șansă de a reuși nu are. Bine, aici nu discutăm despre asistații sociali care se mulțumesc cu un ajutor venit din partea statului. Discutăm despre oamenii care își doresc mai mult de la viață și luptă pentru asta.

Sunt sigur că mulți dintre cei care mă citesc au pornit de jos și au reușit să ajungă unde și-au propus prin forțele proprii și cu un pic de șansă. Dar, la fel de sigur sunt și că, fiecare dintre noi a întâlnit oameni care au avut tot ce și-au dorit de la viață încă de mici copii. Și care, atunci când au crescut și s-au maturizat, au pierdut calitatea umană. Au început să creadă că toată lumea este la degetul lor mic, că sunt centrul universului.Că toți oamenii pe care îi întâlnesc trebuie să le satisfacă fiecare cerință. Acești oameni trăiesc cu senzația că totul se întâmplă pentru ei. Doar că din păcate, va veni un moment în care acești oameni vor realiza că nu sunt decât și ei alți oameni ca oricare alții.

Și de cele mai multe ori oamenii care au avut avans de la viață nu au niciun merit. Pentru că de fapt părinții lor au muncit pentru a avea ei totul. Doar că nu au avut grijă ca proprii copii să aprecieze ceea ce au. Și să nu ia totul ca și cum ar merita tot ceea ce primesc. Au fost ocupați să le asigure propriilor copii șansa de a nu avea griji, dar nu au mai avut timp să îi învețe ce înseamnă recunoștința. Nu i-au învățat cum să aibă grijă ca din multul lor să ofere și celor care au mai puțin. Nu au reușit să le arate ce înseamnă să nu fii egoist și să te gândești doar la binele tău.

Fiecare dintre noi știm dacă locul în care suntem acum se datorează muncii noastre sau avansului pe care ni l-a oferit viața. Dar, indiferent de răspunsurile noastre, ceea ce putem influența este modul în care ne comportăm cu oamenii din jurul nostru cunoscuți sau necunoscuți. Pentru că asta face diferența între oamenii faini și cei urâcioși. Și nu banii din conturi, mașinile de la scară sau vilele în care trăim. Și poate că din multul sau puținul nostru putem să mai aducem o rază de speranță și celor care au nevoie de ajutor. Aici nu mă refer doar la partea financiară. Știți cât de valoroasă este o vorbă bună spusă unui om care se află într-un impas? Știți câtă valoare are pentru cineva aflat pe patul de spital timpul pe care îl petrecem cu el?

Știți ce fericire aduce un dialog purtat cu bătrâneii pe care îi întâlnim la colțul blocului cu mâna întinsă?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.