Dar, dincolo de sentimentele minunate pe care le-am trăit împreună cu Simona și Iustina, vreau să ofer câteva ponturi pentru cei care, la un moment dat vor deveni nași de botez. Și asta pentru că, noi am fost la primul copilaș botezat, iar informațiile de care aveam nevoie erau multe, dar nepuse în practică.

Pentru biserică, nașii trebuie să pregătească:

1. O sticluță de ulei de măsline/ulei pentru mirul pe care îl va folosi preotul la Slujba Botezului
2. O sticlă de vin pentru împărtășirea pruncului
3. Un prosop și un săpun alb, pe care le va folosi preotul în timpul Slujbei Botezului
4. Lumânarea de botez
5. O pungă de făină
6. O icoană care va sta pe masa preoților în timpul slujbei, după care se dă cadou pruncului
7. Un prosop si un săpun alb pentru moașa care va ajuta mama și nașa la dezbrăcat, îmbrăcat copilul
8. Hăinuțe noi pentru copilaș, pled – aici să aveți grijă la mărimea hăinuțelor – pentru că, atunci veți fi stresați să îl îmbrăcați cât mai repede și fiecare mm în plus contează
9. Mâncarea și sucuri pentru servirea invitaților
10. Donație pentru preoții care săvârșesc slujba – și aici știu că este un subiect sensibil, tocmai de aceea vă spun că în cazul nostru chiar a fost o donație și nu un tarif impus. Fiecare după posibilitatea lor. Aici trebuie să luați în calcul și dascălul de la strană și omul care pregătește cristelnița
11. Fașa care este folosită în timpul Slujbei, după care este agațată de lumânarea de botez.

În timpul Slujbei Botezului, roluri foarte importante vor avea nașii, moașa, iar la finalul slujbei mama. Să vă pregătiți spiritual pentru emoții maxime, mai ales în momentul lepădării și în momentul Crezului. Emoțiile de atunci este posibil să vă dea un pic peste cap, dar trec repede, dacă vă uitați la pruncul din brațele voastre. Veți avea tot timpul grijă ca, copilașul proaspăt botezat să stea învelit, atunci când preotul vi-l va pune în brațe după scufundare. Și principala voastră grijă, în acele momente este ca acestuia să îi fie cât mai cald – și sufletește și trupește.

După săvârșirea Botezului, în funcție de planurile pe care le-ați făcut înainte, veți merge la o petrecere de seară, sau la o masă dată de părinți în cinstea noului creștin. Dacă vreți o părerea personală, sunt adeptul unei mese în familia restrânsă, în detrimentul unei petreceri. Se evită stresul unei noi petreceri pe care trebuie să o organizezi și nu în ultimul rând este mai ok și pentru părinți și pentru bebeluș. Și așa în primele luni de viață sunt multe nopți nedormite. Dar, dacă se dorește sărbătorirea cu fast, printr-o petrecere este alegerea părinților.

A doua zi, în popor s-a împământenit obiceiul ”Scoaterii din mir”, un obicei prin care nașii vin acasă la copil și îi fac prima băiță din viața lui de creștin. Este un obicei ce nu ține de partea creștină, ci mai mult de tradiția împământenită în rândul oamenilor. Aici, depinde de cum discută părinții cu nașii – se poate face o băiță efectivă, sau se poate face o băiță simbolică, prin care nașii șterg copilașul pe frunte, după urechi, la gât, pe piept, la subțioară, pe spate, pe piciorușe. Ar fi de preferat să se pună în cădiță doar petale de trandafir sau altfel de flori, eventual busuioc. Banii nu au ce căuta în cădiță – dacă te gândești doar la microbii de pe ei te apucă durerea de cap.

Nașii trebuie să fie pregătiți pentru această nouă întâlnire cu bebelușul. Fiecare după cum consideră, dar nașii trebuie să se gândească ca la un ajutor oferit micuțului. Noi am ales să mergem pe hăinuțe pentru bebeluș, un unguent pentru iritațiile de funduleț, un gel de duș, jucării care să liniștească bebelușul cu melodii line, pamperși. Dar, repet fiecare dintre nași caută să ofere un prim ajutor micuțului. La noi, pe toată perioada îmbăierii, lumânarea de la botez a fost aprinsă.

După băiță de cele mai multe ori copilașul se cufundă într-un somn adânc și doar foamea și un pampers murdar îl mai trezesc. Dar, dincolo de toate lucrurile de oameni mari pe care trebuie să le avem în vedere, atunci când suntem nași, trebuie să ne gândim în primul rând la ce este mai bine pentru bebeluș. Dincolo de lucrurile care sunt cumva obligatorii pentru Slujba Botezului, restul trebuie să fie adaptate astfel încât să nu agităm mai mult decât trebuie bebelușul.

Nașii trebuie să știe că atunci când acceptă să boteze un copil, cele mai importante lucruri care contează sunt cele ce țin de partea spirituală. Pentru că nașii nu vor fi alături doar în zilele Botezului, ci toată viața lor. Practic, nașii trebuie să fie alături de viitorul copil preșcolar, de viitorul adolescent, de viitorul student, dar și de viitorul om matur. Pentru că, dincolo de atribuțiile fizice, nașii au cu mult mai multe obligații spirituale. Ei se leagă pe viață de noul născut și alături de părinți trebuie să îl crească frumos și creștinește.

The post Ponturi pentru nașii de botez appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sâmbătă, fiind sărbătoare mare, am mers cu familia la biserică, să mai avem un pic grijă de sufletele noastre. Pentru că de trupurile noastre avem grijă, slavă Domnului. Totul decurgea către o zi liniştită, alături de familie şi de cei dragi nouă. Aşa şi trebuia să fie. După slujbă, obişnuim să stăm mai multe familii care au şi ele copii, timp de câteva minute, în curtea bisericii, astfel încât şi copiii să interacţioneze între ei.

Cum stăteam noi, în liniştea noastră, una din doamnele de acolo îmi spune că se întâmplă ceva omului de pe una din băncile din curtea bisericii. Părea că omul tocmai făcea o criză de epilepsie, cauzată de expunerea la soare. Lucru confirmat, un pic mai târziu, când ne-am adunat în jurul lui să îl ajutăm. După ce şi-a revenit, una din doamnele care au sărit să îl ajute, fiind asistentă, a recunoscut un bilet de externare din spital. Omul suferea de epilepsie, lucrul certificat si de biletul de externare şi de reţeta ataşată, care conţinea medicamente specifice acestei afecţiuni.

Dar, nu despre asta vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre oamenii care, ca şi doamna de care vă voi povesti în cele ce urmează, nu mai cred în suferinţa semenilor şi în bolile reale ale unora dintre oamenii faţă de care au o interacţiune. Doamna despre care vreau să vă spun din capul locului are şi ea o suferinţă şi eu personal mă aşteptam să fie empatică, atunci când vede un alt om suferind.

Ei, nici bine nu se liniştise omul despre care vă spuneam că a făcut o criză de epilepsie, că auzim de sus, din capul scărilor o voce revoltată, care spunea că se face, că ea l-a mai văzut şi la alte biserici, că nu vrea decât bani şi că aşa îi ajutăm noi pe cei care nu au nevoie de ajutor şi după începem să bârfim preoţii. Sub atacul acesta furibund de cuvinte, ale căror sensuri nu le-am înţeles nici până acum, doamna cobora scările şi devenea din ce în ce mai agresivă. Şi ceea ce m-a frapat şi mai tare a fost că este una din doamnele la care mă uitam cu admiraţie, că are voinţa să vină la biserică sărbătoare de sărbătoare, deşi are un picior care nu o mai ascultă.

După ce şi-a revenit omul ne-a spus că este din Focşani şi că în drumul spre gară, se oprise să mai facă rost de 8 lei pentru biletul de tren, pe care îl avea la ora 13. Poate că aşa şi era, poate că era un pic altul adevărul, dar atunci când vezi că un om este în dificultate nu stai să te mai gândeşti la altceva decât cum îi poţi fi de ajutor. Sunt oameni şi oameni, dar o criză de epilepsie este greu să o imiţi.

În fine, ceea ce în continuare mă face să mă gândesc la episodul de sâmbătă este că niciodată nu poţi să ştii adevărata faţă a oamenilor, până când aceştia nu vor fi puşi în faţa unor situaţii extreme. Poţi să crezi despre un om că este “sfânt”, după ceea ce lasă să arate din comportamentul lui şi în situaţiile limită să îşi dea pe faţă adevărata aramă. La fel cum poţi să nu dai doi bani pe un alt om şi care în aceleaşi situaţii limită să îţi dea adevărate lecţii de viaţă.

Dar, nu pot să nu mă întreb dacă am ajuns chiar la momentul la care fiecare este pentru el şi pentru cei apropiaţi lui? Nu pot să nu mă gândesc că noi oamenii am ajuns să fim mai răi decât animalele. De nenumărate ori mi-a fost dat să văd cum oamenii trec pe lângă alţi oameni căzuţi pe jos, crezând că sunt beţi. Sunt momente în care unii dintre semeni au nevoie de ajutor şi nu îl primesc. Din cauza egoismului celorlalţi, sau a lipsei de încredere în veridicitatea stării lor de sănătate.

Şi totuşi un minut ne putem opri să vedem dacă omul pe care îl întâlnim căzut pe stradă se face, sau chiar are nevoie de ajutorul nostru. Nu este greu să ne oprim şi să ajutăm atunci când este cu adevărat nevoie. Poate că ajutorul nostru va face diferenţa între moartea şi viaţa celui căzut jos. Nu ne costă nimic să lăsăm ruşinea la o parte şi să ajutăm. După, vom vedea că vor mai fi oameni care ne vor urma exemplu. Le trebuie doar un imbold, să vadă o altă persoană că face primul pas. Şi la fel de adevărat este că vor fi şi oameni care se vor înrăi la vederea altor oameni căzuţi pe jos şi nu vor crede şi vor trece nepăsători pe lângă ei. Dar, vă rog eu, nu fiţi voi aceştia.

O mână de ajutor întinsă poate face diferenţa între viaţă şi moarte. O vorbă bună spusă la momentul potrivit, poate face diferenţa între a lăsa omul căzut în depresie şi momentul ridicării lui. Oamenii pot avea nevoie de noi când ne aşteptăm mai puţin, dar atunci trebuie să ne oferim necondiţionat ajutorul. Poate dura nu mai mult de 15 minute, dar cu siguranţă că cel ajutat nu va uita aceste minute.

Fiţi oameni buni şi empatici cu suferinţa semenilor voştri. Nu putem şti niciodată când, la rândul nostru, vom avea nevoie de ajutor. Şi atunci, cu siguranţă că ne vom dori din toată inima să fim ajutaţi.

The post Oameni cu suflet sau fara appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Prin bunavointa Andei, anul acesta am avut parte de o surpriza placuta – am fost participant direct la campania Globuri cu Suflet – mai bine spus pe ultima suta de metri. Am avut ocazia sa vad ochii copiilor din Lunca Rates si am avut senzatia ca, pentru cateva ore au fost bucurosi. Unii au stat pe genunchiul lui Mos Craciun, altii au spus poezii, dar cu totii isi doreau sa stea cat mai aproape de Mos Craciun.

Un Mos Craciun, care nu putea sa ajunga la Lunca Rates fara implicarea suta la suta a Andei. Daca stau sa  ma gandesc bine, Anda chiar a fost chiar adevaratul Mos Craciun pentru copiii de la Lunca Rates. Impresia generala a fost ca la sat, oamenii stiu sa il primeasca pe Mos Craciun cu speranta, cu bucurie si cu sufletul curat. Cand Mos Craciun a vazut in fata lui peste 90 de suflete inocente uitandu-se cu ochii plini de speranta ca, acolo in sacul mosului este ceva si pentru ei, a ramas profund impresionat.

Din nou, oameni minunati au reusit sa aduca bucuria pe chipurile copiilor din Lunca Rates – si aici ma refer la toti cei care v-ati implicat in campanie, fie cu o donatie, fie cu haine, sau cu ce ati avut posibilitatea sa ajutati. Eu unul am ramas fara cuvinte, atunci cand am aflat ca s-au imbracat copii din 2 sate – voi ati fost adevaratele ajutoare ale lui Mos Craciun. Cand vezi ca mai sunt oameni care doresc sa se implice in ajutorarea oamenilor sarmani si care se strang in jurul unui om, nu ai cum sa nu te gandesti ca lumea nu este chiar atat de rea.

Daca as putea exprima in cuvinte toate trairile pe care le-am avut la Lunca Rates, ar trebui sa scriu 2 zile si 2 nopti. Sa vezi copii si oameni mari veniti la intalnirea cu Mos Craciun in numar mare – biserica din Lunca Rates a devenit neincapatoare, nu ai cum sa ramai indiferent. Unii dintre noi s-au nascut un pic mai putin norocosi, dar uneori Dumnezeu face in asa fel incat trimite oameni – ingeri sa ii ajute. Iar in campania Globuri cu Suflet mi-a fost dat sa vad zeci de oameni-ingeri, care au sarit in ajutorul Andei.

Ziua de 22.12.2012 a fost o zi plina – de la ora 10 si pana la ora 16 am trait pentru copii de la Lunca Rates. De la incarcatul masinii cu surprizele lui Mos Craciun si pana la evenimentul in sine, am avut convingerea ca in acea zi vom aduce bucurie copiilor din Lunca Rates. Si asa a fost. Nu a contat ca drumul a fost greu si ca spuneam Doamne Ajuta la fiecare deal mai abrupt pe care care trebuia sa il urcam cu masina, nu a contat ca era ger afara, nici macar nu a conatat ca am impins trei masini sa iasa din zapada. A contat faptul ca pentru o perioada de timp, oameni de bine din Iasi au facut posibil ca, spiritul Craciunului sa ajunga la Lunca Rates.

Pe langa Mos Craciun, au mai fost persoane care s-au implicat fizic in ziua de sambata si aici ii mentionez pe Iustinian Popa – fotograful lui Mos Craciun, pe Anca Galca – decoratorul lui Mos Craciun, Alexia Urtoi – artista lui Mos Craciun, domnul Urtoi – tatal cantaretei lui Mos Craciun care a facut posibila incantarea copiilor de la Lunca Rates cu melodii frumoase, domnul Radu Bilba – un om care a sarit in ajutorul Andei atunci cand a fost nevoie mai mare de el si “vedeta” incontestabila a campaniei Glocuri cu Suflet Iasi – Anda Pintilie.

La sfarsit “Mos Craciun” va transmite sa va bucurati si sa multumiti Domnului pentru tot ceea ce aveti si sa va rugati in fiecare zi si pentru cei care au fost mai putin norocosi decat noi. Fiti Mosi Craciuni in fiecare zi si va veti bucura de multe zambete de multumire.

The post Mos Craciun a fost la Lunca Rates appeared first on Durbaca Ionut Lucian.