De-a lungul timpului am tot observat afaceri începute foarte bine, dar care, la un moment dat nu au avut constanță. Și ghiciți ce? Au sfârșit prin punerea lacătului pe ușă. Nu mai vorbesc de banii aruncați aiurea. Nu mai spun nimic despre resursele umane investite degeaba. Nici măcar despre timpul pierdut nu vorbesc. Dar, de ce nu poți să fii constant în modul în care îți faci treaba? Mai ales dacă acel lucru începe cât se poate de bine. Stau și mă gândesc că piedici sunt peste tot și cu toate acestea sunt oameni care câștigă din constanță. Oameni care știu că, pe termen lung, vor fi câștigați dacă vor face lucrurile bine – în mod constant. Chiar dacă pe moment par că muncesc în gol.

Poate că este greu să faci lucrurile la fel de bine zi de zi. Nici nu se poate – atâta timp cât nu suntem roboți. Dar, măcar putem încerca să facem ca lucrurile să se întâmple. Iașiul duce lipsă de constanță – nu îmi dau seama de ce. Poate și pentru că aici stăm prost cu răbdarea. Nu avem timp să așteptăm ca lucrurile să se dezvolte pe o temelie solidă. Din ce în ce mai mulți oameni din Iași vor rezultate de azi pe mâine. Eventual rezultatele muncii lor trebuiau să se vadă de ieri – chiar dacă de abia azi s-au apucat de treabă. Da, în business sunt bani investiți și care trebuie să se întoarcă cât mai repede. Dar, oare ce se întâmplă atunci când se ard etape și constanța lucrului făcut bine, trece în planul doi? Oare banii investiți se vor mai întoarce?

Probabil că nu la același nivel la care s-a făcut investiția. Constanța îți aduce și o stare de liniște și de etapizare a strategiei tale. Fie că discutăm despre o companie, sau despre o persoană, constanța are același rol. De a consolida ideea că, dacă oamenii apelează la acea companie/persoană, o fac pentru că știu că acolo găsesc aceeași calitate. Indiferent dacă sună vara sau iarna, dimineața sau seara. Veți spune că este anost să știi că undeva lucrurile sunt la fel indiferent de stare. Dar, ce poate fi mai frumos și mai sigur decât stabilitatea? Sincer aș vrea să pot să știu că oricând pot apela la produsele/serviciile unei companii fără să stau cu frică. Și cred că în situația mea sunt mai mulți ieșeni.

Am fost întrebat la un moment dat care este secretul companiilor care au reușit să își consolideze brandul. Este așa de simplu – este vorba despre constanță. Constanță în calitatea produselor/serviciilor oferite, constanță în comunicare, constanță în a vedea oamenii parteneri, constanță în a face lucrurile cât se poate de bine – indiferent  de cât de greu le-a fost. Atunci când toată lumea va realiza că prin constanță va avea de câștigat, poate că lucrurile se vor schimba. E oare așa de greu să te menții bun? Sau să păstrezi calitatea produselor/serviciilor oferite?

Am ajuns să catalogăm oamenii constanți ca pe ceva rar – când de fapt și de drept aceasta este normalitatea. Rămânem surprinși în momentul în care ajungem să beneficiem de serviciile unei companii care oferă constant calitate. Deși poate că doar așa acele companii pot să supraviețuiască. Dacă vreți nici noi, oamenii nu suntem constanți. Azi avem o opinie vizavi de un subiect, iar mâine alta. Bine, nu toți – doar o parte dintre noi. Dar, lipsa de constanță, pe termen lung nu duce la ceva bun. Nu mă credeți? Atunci gândiți-vă câte firme s-au închis de-a lungul vieții voastre. Sau la câte persoane au trecut prin viața voastră și nu au avut răbdare să facă aceeași pași ca și voi. Nu au avut constanță.

”Oamenii dobândesc o calitate anumită, acționând constant în același mod” – Aristotel 

The post Constanța lucrului făcut bine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Poate că nu ar fi o problemă așa de mare, dacă ar exista responsabilitate din partea tuturor. Și totuși stau și mă întreb, ce poate duce la o lipsă de seriozitate cruntă din partea unora dintre oameni? Să fie egoismul propriu? Să fie faptul că te privesc de sus, din loja lor de dumnezei? Să fie dintr-o siguranță dată de conturile din bănci? Să fie cauzată de faptul că o simplă haină mai scumpă îi fac să se creadă superiori? Oricare ar fi motivul, astfel de oameni primesc la un moment dat o lecție de la cei mai neînsemnați oameni. Neînsemnați din punctul lor de vedere.

Ceea ce nu înțeleg oamenii neserioși este faptul că, pot trage țeapă câtorva oameni. Dar, la un moment dat se va duce vestea despre ei. Și oamenii vor ști care este adevărata lor față. Ce se va întâmpla atunci? Vor fi ocoliți de aproape toți ceilalți oameni. Asta pentru că la un moment dat neseriozitatea lor a fost mult mai importantă pentru evoluția acestora. Dacă neserioșii ar înțelege că parolismul și seriozitatea fac oamenii mai frumoși și mai căutați… Și dacă ar înțelege că nimănui nu-i plac oamenii neserioși și pe cuvântul cărora nu se poate baza.

Seriozitatea mai are o calitate – nu știu dacă ați observat dar, seriozitatea apropie oamenii. Și de cele mai multe ori, atunci când spui despre un om că este serios, îl asociezi și cu profesionalismul. Seriozitatea ține de caracterul fiecărui om în parte și se antrenează. Nu este un dar dobândit la naștere. Seriozitatea se educă zi de zi, prin modul tău de a fi. Oamenii serioși sunt siguri pe forțele lor și pe ceea ce știu că pot oferi. Fără să se teamă de reacția celor din jurul lor. Dar și fără să privească oamenii de sus. Prezența seriozității te face să fii și un om asumat. Aici vorbesc de seriozitatea venită din constanța faptelor și nu de oamenii care sunt ursuzi. Poți fi și un serios vesel, cu poftă de viață și zâmbetul pe buze.

Oamenii serioși sunt foarte greu de găsit. Și aici mă refer în special la constanță. Dacă nu mă credeți, opriți-vă un pic și gândiți-vă la neserioșii pe care i-ați întâlnit. Asta poate veni și din dorința fiecăruia de a-i fi bine. În detrimentul celorlalți. Cu siguranță că, la un moment dat al vieții noastre, fiecare am dat dovadă de neseriozitate în relații cu alții. Dar, atunci când aceasta devine o practică constantă și este făcută voit, apare o problemă. O problemă de credibilitate a noastră ca oameni.

Nu știu dacă ați observat, dar oamenii serioși parcă îți atrag încrederea fără să își propună acest lucru. Poate și pentru că oamenii au nevoie de siguranță și atunci când văd seriozitate capătă încredere. Dacă am reuși să învățăm ce înseamnă seriozitatea și să o aplicăm constant, poate că am evolua și noi ca popor și ca nație. Din păcate mai avem de lucru până să fim asociați constant cu seriozitatea. Și tot din păcate se pare că seriozitatea nu poate fi avută de toată lumea.

” Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te găsești totdeauna înaintea unei etichete și, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie” – Duiliu Zamfirescu

The post Lipsă de seriozitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul de astăzi este unul dintre oamenii pe care i-am întâlnit în studenție. O perioadă frumoasă de care se leagă multe amintiri plăcute. Amintiri pe care le păstrezi și peste ani. Este perioada în care încă mai poți fi influențat, în care încă mai poți face greșeli fără să te coste. Omul despre care voi scrie astăzi mi-a fost profesor în studenție. O perioadă scurtă ce-i drept, dar de atunci îmi aduc aminte cu bucurie de el. Deși a fost o perioadă scurtă de timp în care am interacționat și-a pus amprenta pe modul meu de a fi. L-am luat ca și pe un model de a fi – de a te bucura de viață și de a învălui cu bucurie și cu dragoste de viață pe cei pe care îi întâlnești.

A fost un profesor atipic, care pe mine unul m-a făcut să vin din plăcere la cursuri și seminarii. Poate că a fost tactica lui, dar din ce am observat nu sunt singurul care a rămas cu amintiri plăcute despre omul frumos de astăzi. Te uitai la chipul său și îți dădeai seama câtă bucurie se ascunde în suflet. Plăcerea de a trăi viața cu toate ale ei ” am furat-o” de la omul despre care vă vorbesc. Simplitatea omului de astăzi pentru mine a fost o lecție pe care am învățat-o dincolo de obiectul pe care-l preda. Am înțeles că simplitatea atrage și că omul care afișează simplitate este bine-plăcut de cei care înțeleg.

Studenții spuneau că e de gașcă :). O secundă nu m-am simțit obligat să vin la orele pe care le ținea. Știa și încă știe să își țină studenții aproape. Mulți dintre ei țin legătura cu omul de astăzi și după terminarea facultății. Ceea ce spune multe despre felul său de a fi. Fiind început de an universitar, mi-a venit în minte omul frumos care m-a învățat mai multe decât un obiect la facultate. Fără să își dea seama de lucrul acesta. Pentru că atunci când ai comportamentul natural lași pe alții să ”fure” din calități fără să îți dai seama. Unii spun că adevărații lideri îi învață pe alții fără ca acei oameni să își dea seama. Doar se trezesc cu anumite comportamente însușite. Dacă vreți, este unul dintre acei oameni de la care înveți doar prin faptul că ai interacționat la un moment dat cu el.

Anii au trecut și peste omul de astăzi, dar nu a schimbat modul lui de a fi. Este la fel de vesel ca acum 15 ani și se bucură în continuare de bunătatea și optimismul oamenilor pe care îi întâlnește. Sunt mulți studenți, viitori oameni ce i-au trecut prin mână și peste care și-a lăsat amprenta. Amprenta de bunătate și optimism. Pentru că la un moment al vieții sale a ales să fie OM. Un altfel de om, pe care fiecare dintre noi ar avea nevoie să îl întâlnească cel puțin o dată în viață.

Omul de astăzi este Adriana Manolică, unul dintre acei oameni care și-au pus puternic amprenta pe modul meu de a fi. De la ea am învățat să iau, pe cât posibil, ceea ce este bun în oameni. Dacă vreți, la momentul potrivit am învățat de la ea că a fi bun este o alegere pe care fiecare dintre noi o poate lua. Fără să ne fie frică că bunătatea poate fi confundată cu naivitatea. De când mi-a fost profesoară, am un respect profund față de ea. Astăzi am ales să povestesc despre ea, pentru că Iașul are nevoie de astfel de oameni. Care pot fi luați oricând ca și exemplu, atunci când vorbim despre optimism, bunătate, influențare. Prin simplitate și prin modul natural al ei de a fi.

Ca să vă faceți un pic idee despre filosofia ei de a fi, vă las un citat de pe pagina de Facebook: ”până și cei care dau cu bormașina la ore nepotrivite au ceva ce merită iubit!”. Sincer sunt sigur că este un exemplu puternic de bun pentru copiii săi și nu doar pentru studenții care i-au trecut și încă îi mai trec prin mâini. Da, am învățat că viața poate fi simplu de frumoasă!

Felicitări doamna Adriana Manolică pentru că ați ales să vedeți bunătatea și frumosul în oameni. Mai ales în zilele de astăzi când parcă cu toții devenim mai răi, dumneavoastră ați ales să oferiți bunătate și optimism celor care au interacționat cu dumneavoastră.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 20 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cu specificarea că este strict o opinie personală, voi reîncepe această campanie. De data aceasta pe blog, acolo unde vor rămâne atât timp cât va exista această pagină. Iar voi, dragii mei cititori ai acestui blog, dacă considerați că aceștia pot fi exemple pentru voi, urmăriți-le activitatea. Este posibil ca uneori să aveți aceleași trăiri, să treceți prin aceleași întâmplări. Iar modul lor de a reacționa în anumite momente ale vieții lor s-ar putea să vă inspire. Sau să vă ajute să găsiți și voi o rezolvare asupra problemelor voastre.

Asta nu înseamnă că oamenii care nu se vor regăsi în aceste povești pe care le voi scrie, sunt mai puțin frumoși. Nici pe departe. Doar că, oamenii frumoși ai Iașului despre care voi vorbi, m-au impresionat în anumite momente prin comportamentul lor, prin modul lor de a fi, prin modul lor de a reacționa. Dacă nu vă veți regăsi în aceste povești, îmi cer iertare. Dar, s-ar putea ca la un moment dat să fiți surprinși să vă regăsiți în postările despre oamenii frumoși ai Iașului.

Anda Elena Pintilie este primul exemplu la care mă voi opri. Lăsând la o parte faptul că ne știm din clasa a II a , Anda este unul din oamenii frumoși, cu suflet mare din Iași. Nu o spun eu, o spune majoritatea oamenilor care a interacționat cu ea. Proiectele pe care le-a desfășurat vorbesc despre ea, mai mult decât pot spune oamenii. Fie că s-a implicat în proiecte sociale, fie că s-a implicat în discuții pe teme “speciale”, la Anda a ieșit în față întotdeauna OMUL.
Din punctul meu de vedere Anda își lasă amprenta în tot ceea ce face și în toate proiectele în care a fost implicată. 

Ca orice om, Anda are momente în care poate fi plăcută sau nu. Dar per total este unul dintre oamenii echilibrați, care știe să își spună punctul de vedere, fără a intra în polemici gratuite. Este acel gen de om care îți spune totul în față, cu riscul de a te supăra. Chiar dacă viața îi mai joacă feste, se ridică, zâmbește și ne fericește cu experiențele sale. Pentru că Anda este și mândra posesoare a unui blog – Sapte Pietre. 

Anda este omul care a vrut să se implice în comunitatea ieșeană – firește după puterile ei. A fost omul care a ținut în viață un proiect, Globuri cu Suflet, pe care l-a preluat de la Lavinia Biberi. Și nu au fost puțini oamenii ajutați prin aceste campanii. Oameni care datorită tenacității omului Anda, au zâmbit, au sperat și au făcut lucrurile altfel. Nu i-a fost ușor. Dar de foarte multe ori a trecut peste toate piedicile întâlnite. A fost pe punctul de a renunța, dar ceva a ținut-o animată și plină de dorința de a ajuta. 

Anda este genul acela de OM pe care dacă îl rogi să te ajute este în stare să lase tot și să își pună umărul în ridicarea ta de jos. Este genul acela de OM care se lasă pe ea ca să te ajute pe tine. Anda este profilul acela de prieten pe care vrei să îl ai lângă tine.

Dar pentru a nu risca să par că o laud prea mult, vă îndemn să o urmăriți pe pagina de Facebook, sau pe blog, pentru a vedea dacă am sau nu dreptate. 

Anda ai tot respectul meu pentru modul în care știi să fii OM în fiecare zi.

The post Oamenii frumoși ai Iașului – episodul 1 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.