Lipsă de seriozitate

În activitățile zilnice pe care le am, întâlnesc foarte mulți oameni. Și de cele mai multe ori fiecare om pe care îl întâlnesc, beneficiază de toată încrederea mea. Pentru că îmi place ca atunci când pornesc o discuție cu un om, aceasta să înceapă pe bază de încredere. Dar, la fel de bine am învățat și faptul că, din păcate, o parte din oameni dă  dovadă de lipsă de seriozitate. Nu știu dacă așa sunt ei de felul lor, sau conjunctura îi face să nu își respecte cuvintele și promisiunile. Nici nu mai contează atunci când te lasă cu fundul în baltă, doar pentru că așa le spune interesul lor.

Lipsă de seriozitate

Poate că nu ar fi o problemă așa de mare, dacă ar exista responsabilitate din partea tuturor. Și totuși stau și mă întreb, ce poate duce la o lipsă de seriozitate cruntă din partea unora dintre oameni? Să fie egoismul propriu? Să fie faptul că te privesc de sus, din loja lor de dumnezei? Să fie dintr-o siguranță dată de conturile din bănci? Să fie cauzată de faptul că o simplă haină mai scumpă îi fac să se creadă superiori? Oricare ar fi motivul, astfel de oameni primesc la un moment dat o lecție de la cei mai neînsemnați oameni. Neînsemnați din punctul lor de vedere.

Ceea ce nu înțeleg oamenii neserioși este faptul că, pot trage țeapă câtorva oameni. Dar, la un moment dat se va duce vestea despre ei. Și oamenii vor ști care este adevărata lor față. Ce se va întâmpla atunci? Vor fi ocoliți de aproape toți ceilalți oameni. Asta pentru că la un moment dat neseriozitatea lor a fost mult mai importantă pentru evoluția acestora. Dacă neserioșii ar înțelege că parolismul și seriozitatea fac oamenii mai frumoși și mai căutați… Și dacă ar înțelege că nimănui nu-i plac oamenii neserioși și pe cuvântul cărora nu se poate baza.

Seriozitatea mai are o calitate – nu știu dacă ați observat dar, seriozitatea apropie oamenii. Și de cele mai multe ori, atunci când spui despre un om că este serios, îl asociezi și cu profesionalismul. Seriozitatea ține de caracterul fiecărui om în parte și se antrenează. Nu este un dar dobândit la naștere. Seriozitatea se educă zi de zi, prin modul tău de a fi. Oamenii serioși sunt siguri pe forțele lor și pe ceea ce știu că pot oferi. Fără să se teamă de reacția celor din jurul lor. Dar și fără să privească oamenii de sus. Prezența seriozității te face să fii și un om asumat. Aici vorbesc de seriozitatea venită din constanța faptelor și nu de oamenii care sunt ursuzi. Poți fi și un serios vesel, cu poftă de viață și zâmbetul pe buze.

Oamenii serioși sunt foarte greu de găsit. Și aici mă refer în special la constanță. Dacă nu mă credeți, opriți-vă un pic și gândiți-vă la neserioșii pe care i-ați întâlnit. Asta poate veni și din dorința fiecăruia de a-i fi bine. În detrimentul celorlalți. Cu siguranță că, la un moment dat al vieții noastre, fiecare am dat dovadă de neseriozitate în relații cu alții. Dar, atunci când aceasta devine o practică constantă și este făcută voit, apare o problemă. O problemă de credibilitate a noastră ca oameni.

Nu știu dacă ați observat, dar oamenii serioși parcă îți atrag încrederea fără să își propună acest lucru. Poate și pentru că oamenii au nevoie de siguranță și atunci când văd seriozitate capătă încredere. Dacă am reuși să învățăm ce înseamnă seriozitatea și să o aplicăm constant, poate că am evolua și noi ca popor și ca nație. Din păcate mai avem de lucru până să fim asociați constant cu seriozitatea. Și tot din păcate se pare că seriozitatea nu poate fi avută de toată lumea.

” Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te găsești totdeauna înaintea unei etichete și, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie” – Duiliu Zamfirescu

Lasă un răspuns