boala Archives | Durbaca Ionut Lucian

Vindecă-te prin iertare

Ionut Durbaca — Thu, 17 Nov 2016 16:41:29 +0000

Fiecare om are la un moment dat, în viață, perioade din trecut pe care ar vrea să le uite. Fie că au fost perioade în care am greșit, fie că au fost perioade în care am suferit din cauza altora, fie că au fost timpuri în care noi nu ne recunoșteam, ele fac parte din noi. Și din modul nostru de a fi acum, în prezent. Mai buni sau mai răi. Trecutul nu poate fi trecut cu vederea dar, poate fi iertat și în cele din urmă, semi-uitat. Vindeca-te prin iertare.

Sursa foto: www.youtube.com

Oamenii au fiecare, în sufletul lor, răni din trecut – o parte vindecate, o parte doar astupate, iar altele cicatrizate. Răni care pot duce la îmbolnăviri bruște, fără să ne dăm seama de la ce. Cu timpul subconștientul nostru lucrează și uneori în defavoarea noastră. De cele mai multe ori nu ne dăm seama că, întâmplări din trecutul nostru au impact în prezent. Efectele unor acțiuni personale se reflectă în modul nostru de a fi. Unii dintre noi suntem împăcați cu noi înșine. Aparent. Pentru că, sincer, puțini dintre noi s-au iertat pe ei înșiși din trecut. Puțini dintre noi uită răul făcut de noi altora sau mai ales răul făcut de alții nouă.

Citisem în mai multe cărți faptul că, boala vine pe fondul unor noduri apărute în structura noastră. Noduri ce vin din trecut ca urmare a unor neîmpliniri, sau a unor ofuscări ce nu s-au manifestat. Și care s-au adunat în interiorul nostru și au măcinat de multe ori în gol. Știți acel sentiment de suflet greoi, când ai tot timpul tendința de a ofta? Este efectul neiertării și a faptului că nu am uitat trecutul nostru negativ.

Sunt oameni ca și noi care, deși acum au totul pentru a fi fericiți sunt triști și apăsați. Sunt oameni ca și noi care, deși au toate motivele să fie împliniți sunt tot timpul nemulțumiți cu ei. Și sunt oameni care tot timpul sunt puși pe harțag și ceartă, pentru că, nimic nu le aduce mulțumirea. Asta vine tot din trecut. Pentru că acolo, în trecutul nostru, nu am știut cum să gestionăm situația. Dar nici după nu am știut să ne detașăm de ea, să ne iertăm, să îi iertăm și pe ceilalți care ne-au greșit și să uităm. Pentru că, cei mai fericiți oameni sunt cei care uită.

Vindecarea noastră și a sufletului nostru vine din iertare, din încărcarea noastră cu stări de bine. Sună ca scos din cărți, dar ați încercat vreodată să iertați, să uitați? S-ar putea să fiți surprinși de starea de bine care vă inundă sufletul și trupul.

Fiecare am greșit față de alți oameni sau chiar față de noi și poate că am vrut să fim iertați și nu am reușit să obținem iertarea. Fiecare dintre noi am avut oameni care ne-au greșit. Mai mult sau mai puțin. Noi am acordat iertarea pe care ne-o doream noi din partea altora?

Viața e scurtă și se apropie de final, cu fiecare zi care trece. Dacă aveți oameni față de care ați greșit, poate că e momentul să vă cereți iertare. Dacă aveți oameni care v-au greșit, poate că e ocazia de a oferi iertarea. Și să uitați tot ce este negativ pentru sufletul vostru. Așa sunt șanse mari să vă vindecați rănile trecutului. Și să fiți împăcați.

Părintele Paisie Aghioritul spunea că ” dacă vrei să nu fii sărac, îngrijește de săraci; dacă vrei să nu fii bolnav, îngrijește de cei ce sunt bolnavi; dacă vrei să nu rămâi fără prieteni, vorbește cu ei”. Așa că, dacă vreți să nu aveți sufletul bolnav, iertați, uitați, fiți vindecați.

The post Vindecă-te prin iertare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

In memoria Alexandrei

Ionut Durbaca — Thu, 06 Sep 2012 06:46:00 +0000

Nu am cunoscut-o direct, nu am interactionat cu ea, dar imaginea ei imi staruie in minte. E imaginea unei luptatoare, care din pacate a pierdut lupta. S-a luptat pana in momentul in care Dumnezeu a vrut-o langa el, in ceata lui de ingeri. Am incercat sa o ajut, dar nu am reusit asa cum mi-am dorit.

Nu e nimic mai dureros decat plecarea unui copil dintre noi, inainte de a cunoaste toate frumusetile vietii. Stai si te intrebi de ce o boala necrutatoare ataca copii, aceste fiinte inocente. Alexandra a fost unul din copii care nu au reusit sa se bucure de copilarie, care au duse lupte sisifice cu o boala necrutatoare. Incercarile disperate ale parintilor de a o tine langa ei au fost eroice. Dar uneori planurile lui Dumnezeu nu coincid cu ale noastre.

Chiar daca Alexandra nu mai este, povestea si lupta ei, ar trebui sa reprezinte lectii de viata pentru noi toti. Sanatatea nu este un drept al nostru, este un dar de la Dumnezeu, pentru care trebuie sa multumim continuu. Pentru cei care au copii trebuie sa ii priveasca ca pe un dar si sa se roage pentru sanatatea lor.

Pretuiti sanatatea asa cum Alexandra ar fi vrut sa o aiba, aveti grija de cei de langa voi si nu lasati norii sa va acopere. Luati tot ce este mai bun de la viata si nu uitati sa multumiti in fiecare zi pentru sanatatea voastra si a familiei voastre.

Dumnezeu sa te ierte Alexandra si sa te aseze acolo unde meriti – in ceata Lui de ingeri!

The post In memoria Alexandrei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Si tu poti ajuta!

Ionut Durbaca — Tue, 08 May 2012 07:07:00 +0000

Salutare tuturor. Pentru ca stau foarte prost cu timpul si pentru ca sunt sigur ca Anda nu se va supara pe mine ca am preluat intreg articolul, va las mai jos sa parcurgeti un text cu o incarcatura emotionala puternica. Un astfel de caz nu are cum sa nu te cutremure. Vreau sa facem in asa fel incat viata sufletului de copil sa fie mai usoara. Depinde de fiecare dintre noi daca putem face asta.

Cititi randurile de mai jos si actionati.

Este tare greu atunci când un ajutor, oricât de mare – e departe de a fi suficient. Cu toate acestea, orice ajutor, oricât de mic – este vital! De aceea, nu-mi pot permite să ascund fluturaşul
de ochii lumii! Nu-mi pot permite nebunia de a-l considera doar un
subiect de ştire, după ce copilul ăsta mic şi atât de chinuit mi s-a
lipit de suflet!

Privesc fotografia. O mamă şi-un copil. Şi-mi vine în minte imaginea Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Icoana familiei. Plâng. Şi scriu. Şi-mi promit că nu o să renunţ!

Unii dintre voi aţi citit deja reportajul pe care l-am publicat în ziarul Evenimentul. O cunoaşteţi, astfel, pe Alexandra-Denisa Bibirig, din Iaşi. Ea suferă de o boală necruţătoare – epidermoliză buloasă sau, mai pe înţelesul tuturor, boala copilului-fluture.
Pentru că, asemenea unui fluture, Alexandra este sensibilă la tot ce o
atinge. O îmbrăţişare, o haină, o lovitură banală pot duce la înroşire, la apariţia unor beşici, la spargerea lor şi la descompunerea pielii. De aceea, trupuşorul îi arată de parcă ar fi ars. O dată, de două ori, de multe ori… Chinul nu este doar la suprafaţă, ci şi intern. Rănile îi apar în ochi, pe organe, în gură. Mănâncă doar pasat, dar are momente în care nici apa nu o poate înghiţi.

La cei trei ani ai săi,
Alexandra-Denisa cunoaşte suferinţa ca făcând parte din ea! Nu se poate
juca prea mult, de teamă să nu se lovească. Şi când ar vrea să se
joace, copiii fug de ea. Adulţii o jignesc şi judecă. Judecă mult… Limitările sunt uriaşe. Alimentaţia e doar una specială, bio, plină de contraindicaţii. Medicamentele sunt multe şi foarte scumpe. Boala e consumatoare, iar imunitatea e zero. Lichidul care se pierde prin răni trebuie suplimentat prin tratament. Alexandra are nevoie de albumină. De patru cutii în fiecare lună, când merge la spital. O singură cutie de albumină costă 345 de lei! Pe lângă aceasta, e nevoie de vitamine, suplimente, pansamente atraumatice – care se găsesc doar în străinătate –, creme dermato-cosmetice… O cremă costă în jur de 80 de lei, iar pentru o lună se folosesc măcar şase.
Înşiruirea poate continua la nesfârşit. Cheltuielile minime pentru Alexandra ajung, într-o lună, la 3.500 – 4.000 de lei.
La care se adaugă rata la bancă, plăţile curente, nevoia de a oferi un
trai decent şi Andreei – surioara de 10 ani a fluturaşului.

De câte ori o revăd pe Alexandra, mă
simt vinovată. Pentru tot ceea ce am şi nu apreciez. Pentru tot ce nu
apreciez, dar consider că merit. Pentru tot ce comentez, mereu,
plângându-mi de milă…
Rănile Alexandrei curg şi i se lipesc de haine. Pentru a fi schimbată de pijamale, fetiţa este băgată îmbrăcată în cadă.
Apa, tratată cu ceaiuri, sare de mare şi multe alte produse
farmaceutice o ajută să i se desprindă materialul textil de pe piele,
fără a o răni foarte tare. Procedura se repetă seara, la culcare, dar şi
de mai multe ori pe zi, atunci când e cald. Fetiţa are două rânduri de hăinuţe care nu îi irită pielea şi care se folosesc unele noaptea, altele ziua, pe dedesubt. Ar trebui mai multe, dar cum, când doar o bluză şi un pantalon costă 600 de lei?!
Să mai continui?… Povestea, detaliată, este aici…

E nevoie de atâtea… şi, oricât de multe
ar fi, niciodată nu e suficient. Dar, cum spuneam la început, de undeva
trebuie pornit. Nu putem spune nu ajut, doar pentru că nu putem oferi tot.
Pentru că a venit vara şi pentru că cele două rânduri de hăinuţe care nu
irită pielea sunt, pe lângă insuficiente şi destul de uzate, m-am gândit să încep campania prin a visa la 600 de lei, pentru a cumpăra un astfel de set – bluză şi pantalon.
E un gând minim. Dacă îmi este permisă exprimarea. În
cazul în care pic cu pic, 10 lei, 20 de lei, 50 de lei… cât poate şi-şi
doreşte fiecare să se implice – vor face o sumă mai mare de 600 de lei,
voi anunţa şi alte cumpărături pe care le-am putea face. Sincer?! Visez la bani mulţi, care să poată reda zborul fluturaşului… Dar, coborând cu picioarele pe pământ, ştiu că va fi greu să adun şi cei 600 de lei…

Mă ajuţi, te rog?
Un bănuţ, o vorbă transmisă mai departe, prietenilor, poate o
cunoştinţă care să sponsorizeze direct cu un medicament, o cremă, un
pansament, o cutie de lapte praf, o pasăre de ţară… orice gest simplu,
care pentru un om sănătos ar putea însemna o glumă proastă, pentru Alexandra-Denisa poate fi o mângăiere. De răni e sătulă!…

De astăzi, demarez campania Aripi de fluture! Pentru a ne aminti să fim OAMENI – în fiecare zi! Şi, ca să existe un termen limită, voi spune 28 mai,
ca pe 1 iunie să-i dăruim, un cadou frumos, Alexandrei! Oricum, ideea
de final de campanie ştiţi deja că nu există, pentru că mereu mă
interesez de copilaşii care, într-un anume moment, sunt pomeniţi pe Şapte pietre.
De astăzi, încep să bat pe la uşi – online şi offline – pentru fluturaşul Alexandra-Denisa. Ştiu că vor fi multe uşi ferecate, dar mă rog şi la câteva inimi deschise. În această campanie îl iau ocrotitor pe Sfântul Nectarie,
pe sfântul a cărui icoană se află la loc de cinste în inima mea, dar şi
în casa familiei Bibirig. Şi vă iau ocrotitori pe voi, cei care îmi
sunteţi sprijin şi forţă în momentele în care simt că mă prăbuşec.

[Fotografiile sunt realizate de către colegul Tudor Ghioc.]

UPDATE:
* Cei care doresc să se implice în
această campanie, mă pot contacta printr-un comentariu la postare sau
un mesaj în privat, pentru a stabili detaliile. Dacă sunteţi din Iaşi,
ne putem întâlni. Dacă sunteţi din altă localitate vă voi spune un cont
personal în care pot fi depuşi bănuţii.

* Cei care nu vor să se implice în campanie, dar vor să ajute familia fluturaşului, pot depune banii în contul:
Bibirig Daniela
RO22 OTPV 1400 0028 8942 RO01
Mama poate fi contactată la numărul de telefon: 0761 494 288.

Pentru campania de pe Şapte pietre, fiecare leu va fi atent calculat şi cheltuit. Alexandrei i se vor oferi doar produse, nu şi bani. Aşa cum v-am obişnuit şi în alte dăţi, la final va exista o postare în care voi justifica fiecare bănuţ şi voi mulţumi celor care s-au implicat.

The post Si tu poti ajuta! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.