In memoria Alexandrei

Nu am cunoscut-o direct, nu am interactionat cu ea, dar imaginea ei imi staruie in minte. E imaginea unei luptatoare, care din pacate a pierdut lupta. S-a luptat pana in momentul in care Dumnezeu a vrut-o langa el, in ceata lui de ingeri. Am incercat sa o ajut, dar nu am reusit asa cum mi-am dorit.

Nu e nimic mai dureros decat plecarea unui copil dintre noi, inainte de a cunoaste toate frumusetile vietii. Stai si te intrebi de ce o boala necrutatoare ataca copii, aceste fiinte inocente. Alexandra a fost unul din copii care nu au reusit sa se bucure de copilarie, care au duse lupte sisifice cu o boala necrutatoare. Incercarile disperate ale parintilor de a o tine langa ei au fost eroice. Dar uneori planurile lui Dumnezeu nu coincid cu ale noastre.

Chiar daca Alexandra nu mai este, povestea si lupta ei, ar trebui sa reprezinte lectii de viata pentru noi toti. Sanatatea nu este un drept al nostru, este un dar de la Dumnezeu, pentru care trebuie sa multumim continuu. Pentru cei care au copii trebuie sa ii priveasca ca  pe un dar si sa se roage pentru sanatatea lor.

Pretuiti sanatatea asa cum Alexandra ar fi vrut sa o aiba, aveti grija de cei de langa voi si nu lasati norii sa va acopere. Luati tot ce este mai bun de la viata si nu uitati sa multumiti in fiecare zi pentru sanatatea voastra si a familiei voastre.

Dumnezeu sa te ierte Alexandra si sa te aseze acolo unde meriti – in ceata Lui de ingeri!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.