Fugi omule! Fugi! Este singura cale de a scăpa din lumea asta nebună! Nu este un îndemn la a abandonare, nici măcar la cure de slăbire prin mișcare. Dar când vezi tot ce se întâmplă, îți vine să deschizi fereastra casei tale și să strigi cât poți de tare: Fugi omule! Fugi! E un sentiment pe care îl poți trăi destul de des în ziua de astăzi!

Dacă te uiți în stânga, dacă te uiți în dreapta, parcă toate au luat-o razna. Oamenii sunt parcă din ce în ce mai debusolați, natura a luat-o aiurea, bolile parcă fac din ce în ce mai multe victime. E un peisaj pesimist care nu prea îți oferă multe perspective optimiste asupra viitorului! Și cu toate astea mai sunt șanse.

Oameni buni

Oamenii buni există și sunt mulți, dar se protejează în proximitatea familiilor lor! Anul acesta mi-aș dori să fie anul în care oamenii buni să facă un pas în față. Doar așa lucrurile se vor schimba în bine. Și aici mă refer la oamenii buni cu adevărat și nu cei ce bravează o bunătate de fațadă. Bunătatea nu trebuie clamată, ea se simte! Când veți vedea oameni care se lasă pe ei pentru ceilalți, fiți atenți la ei și la acțiunile lor. Și eventual sprijiniți-i așa după cum puteți.

Fugi omule! Fugi! Nu trebuie să mai avem sentimentul acesta de a lăsa totul baltă și de a ne retrage fiecare în carapacea noastră. Altfel oamenii fără un fond foarte consistent vor fi din nou în față. Citisem la un moment dat că în unele societăți eliteste este mai ușor să pui în funcții de conducere oameni leneși și inteligenți. Pentru că ei vor căuta tot timpul calea cea mai ușoară în a atinge obiectivele. Chiar dacă nu este calea morală.

Vrem cu toți să evoluăm și să fie din ce în ce mai bine pentru noi și pentru copiii noștri! Dar, atunci când trebuie să acționăm căutăm mereu scuze și variante de refugiu. Vrem să fie lumea corectă, dar atunci când ni se încearcă corectitudinea rămânem repetenți. Nouă să ne fie bine și asta este tot ceea ce este important. Dacă vreți corectitudinea noastră se oprește în momentul în care începem să pierdem din beneficii.

Vrei să schimbi ceva? Fii corect!

Vrei să schimbi ceva? Fii corect! Cu fiecare om pe care îl întâlniți, indiferent de cât de mic este el față de voi. Dacă ai oameni angajați plătește-i la adevărata lor valoare și nu la cât îți este ușor ție! Dacă ai oameni la treabă nu încerca să le ”tragi țeapa” punându-i să îți facă mai mult decât ceea ce ați discutat. Dacă promiți ceva, ține-te de promisiune, oricât de greu îți va fi. Fă ceea ce trebuie să faci și ceea ce este corect! Și așa vei schimba lucrurile – pentru că oamenii îți vor lua modelul.

Nu căuta să fii celebru cu orice preț! Singura modalitate acceptată de a fi celebru o reprezintă bunătatea! Fii celebru prin a fi corect, prin a fi uman cu toți ceilalți, prin a face lucrurile să se întâmple cu adevărat! Poate părea utopic dar sunt oameni în Iași care fac lucrurile astea – schimbă societatea pas cu pas – făcând ceva bun și corect! Caută-i și urmează-le exemplu, chiar dacă nu îți va cădea bine.

Hai să lăsăm tresele deoparte! Hai să nu mai fim așa de exclusiviști în relațiile noastre cu oamenii! Hai să nu mai credem despre dreptatea noastră că este cea mai cea! Hai să nu mai avem senzația că suntem buricul pământului și că nimeni nu ne poate atinge! Și în cele din urmă – hai ca atunci când nu ne place ceva la un om să avem curajul să îi spunem cu diplomație – s-ar putea să fim surprinși de cum se va schimba omul respectiv în bine!

Fugi omule! Fugi! Poate e momentul ca sentimentul acesta de lehamite să rămână în urmă! Poate e momentul să ne suflecăm la mâneci, să ne descheiem nasturii de la cămieșă și să punem osul la treabă. La a schimba lumea asta. De a fi corecți, umani, buni, profesioniști, OAMENI!

Haideți ca 2020 să fie anul OAMENILOR!

The post Fugi omule! Fugi! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto:ZiarulNaional.md

De-a lungul timpului am văzut mulți oameni doritori să schimbe ceva la ei și la viața lor. Unii au reușit, alții încă mai schimbă. Este adevărat – nu este ușor să te schimbi și să nu mai fii așa cum ai fost. Îți trebuie multă voință să nu te întorci la vechile obiceiuri și mai ales să te menții pe calea pe care ți-ai ales-o. Dar, atunci când ajungi la starea de echilibru dată de schimbare, începi să realizezi culmile reușitei tale. După cum spuneam și mai sus, schimbările vin ca urmare a unor cumpene apărute pe neanunțate. Pentru că așa suntem noi oamenii – până nu avem cuțitul la os mergem în virtutea inerției.

Am văzut oameni răi care s-au schimbat în bine și nimeni nu înțelegea de unde izvorăște atâta bunătate. La fel cum am văzut oameni aparent buni, care la un moment dat al vieții lor au scos toată răutatea la suprafață. Și atunci stai și te întrebi ce i-a făcut să schimbe într-un fel sau altul. Ajungi la concluzia că nimic nu este întâmplător și toate se întâmplă cu un motiv. Motiv care se va afla la momentul oportun.

Sunt sigur că ați auzit sintagme motivaționale de genul ”schimbarea este în noi”. Dincolo de motivațional, să știți că doar atunci când începi să te schimbi îți dai seama că este adevărat. Personal am trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului. Și încă mă mai schimb. Sper eu că în bine. Dar m-am gândit la un lucru – indiferent de cât de mult m-am schimbat, un lucru am încercat să îl mențin constant. Am făcut tot posibilul să nu răspund la rău cu rău. Tentația de a răspunde cu rău a fost mare, recunosc, dar ceva mă oprește de fiecare dată.

Din păcate de-a lungul vieții avem destule ”șanse” să ne schimbăm în rău. Și să răspundem la rău cu rău. Dacă am întâlni doar oameni buni, probabil că am trăi deja în Eden. Tentația este mare ca atunci când cineva ne face rău să răspundem în aceeași măsură. Ei, aici se văd oamenii care vor să se schimbe în bine. Aici se cunosc oamenii cu adevărat de caracter. Uită răul pe care celălalt ți l-a făcut, așa cum uiți binele pe care l-ai făcut. Ai rămâne surprins să vezi care sunt consecințele de partea cealaltă…

Întâlnești oameni care îți zâmbesc fals, zâmbește-le sincer. Dai peste oameni care te vorbesc pe la spate, fă-te că nu auzi. Ajungi să lucrezi cu oameni care altădată ți-au făcut un rău, caută să uiți și să ierți. Așa vei putea să te menții pe linia bună pe care ți-ai ales-o. Bunicul meu avea o vorbă – plata vine oricum în viață – așa că, de ce să îl faci tu să plătească pe cel ce ți-a făcut rău? Schimbarea este grea și ai mult de lucrat tu la tine. Nu trebuie să îți mai irosești energia în a face rău. Continuă să construiești schimbarea așa după cum ți-o dorești tu.

Undeva, la capătul drumului tău, vei afla motivele tuturor încercărilor peste care ai trecut. Vei afla de ce a trebuit să te schimbi și mai ales pentru ce. Sunt răspunsuri pe care le primim atunci când avem nevoie de ele și nu când ni le dorim. Schimbarea e bine să ne facă mai buni. Mai buni la suflet, mai buni la chip, mai buni la port, mai buni per total. Dorința de schimbare poate apărea atunci când te aștepți mai puțin. Dar mergi pe ceea ce simți că trebuie să faci. Dacă simți că schimbarea te va face mai bun, atunci nu mai sta pe gânduri.

Recent mi s-a spus că m-am schimbat. Că am avut o perioadă în care nu am mai fost eu. Probabil că, dacă lumea a observat chiar m-am schimbat. Doar că acei ce mi-au spus, nu au știut care este motivul schimbării mele. Iar motivul îl voi ști doar eu. Important este ca la finalul schimbării, rezultatul final să fie un om mai bun – la chip, la suflet, la port, per total. Până atunci mergem în continuare pe schimbarea în bine :).

„Să te schimbi și să te schimbi în bine sunt două lucruri total diferite.” — Proverbe germane

The post Schimbarea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: psnews.ro

Așa că, de astăzi voi avea grijă cum voi direcționa bunătatea mea. Nu voi mai irosi timpul cu cine nu merită. În fond și la urma urmei nu poți să placi tuturor. Nici nu îmi doresc asta. Dar, dacă nu mă placi, nu veni la mine cu graiul mieros atunci când ai un interes. Pentru că, din păcate pentru tine mi-am dat seama de ce îți poate pielea. Chiar dacă m-am făcut că nu văd până acum. Știu că te doare la un metru în spate și că tu crezi despre tine că ești sus de tot. Dar, viața plătește în aceeași monedă în care îți faci tu plățile.

Asigură-te că, atunci când vii să îmi ceri ajutorul, ai conștiința împăcată. Gândește-te dacă ai făcut ceva care m-ar fi putut afecta pe mine sau pe cei dragi mie. Asta ca să facem amândoi economie și de timp și de zâmbete prefăcute sau amabilități fără acoperire. Nu este așa mai corect? Promit că eu personal nu te voi deranja inutil. Dacă vei învăța să fii om dincolo de interesele de moment pe care le ai, putem discuta oricând. Dar, nu ai cum să fii om doar atunci când ai un interes în ceea ce mă privește. Iar după să uiți ce înseamnă calitatea umană. Cel puțin mie îmi dă cu virgulă atunci când văd un astfel de comportament.

Și nu uita un lucru – bunătatea unui om se vede în ochii lui. La fel și prefăcătoria. Chiar dacă ai lentile de contact să știi că tot se vede. Asta dacă te întrebai ce m-a apucat! Sfat prietenesc – acțiunile tale te vor da de gol, chiar dacă ești priceput/ă în arta cuvintelor. Mai devreme sau mai târziu oamenii își vor da seama ce fel de persoană ești. Și știi ce se va întâmpla atunci? Îți vei da seama de două lucruri: 1 – vei avea lângă tine oameni asemănători ție, care își văd doar de interesul lor; 2- vei vedea cât de goi sunt oamenii pe dinăuntru. Sincer să fiu nu aș vrea să fiu în preajma ta, când vei realiza ce se întâmplă.

Pentru voi dragi oameni buni, voi rămâne același om pe care îl știți. Cu defectele sale și cu poticnirile sale. Nu sunt perfect, dar vă asigur de faptul că veți avea tot timpul ușa deschisă. Pentru voi îmi voi păstra zâmbetul sincer, cuvintele de încurajare sau bobul de ajutor atunci când veți avea nevoie. Oamenii buni nu se schimbă după cum bate vântul. Iar calitatea umană rămâne aceeași și peste ani. Și asta se vede cu ochiul liber. Continuați să fiți buni – doar așa bunătatea aparentă va fi acoperită de bunătatea reală, izvorâtă din suflet. Știu că este greu, dar să știți că suntem din ce în ce mai mulți. Doar că nu avem îndrăzneala pe care o au alții.

Am să spun un lucru pe care nu l-am spus până acum. Văd dincolo de cuvinte și simt omul prefăcut fără să mă chinui prea tare. Și de astăzi voi fi la fel de bun, dar corect – voi oferi ceea ce mi se oferă. Fără resentimente și drame. Așa este cel mai corect pentru toată lumea. Pentru că de astăzi nu voi mai avea timp de pierdut cu prefăcătoria. Sunt oameni care merită cu adevărat să le fiu alături.

Vă rog să luați această postare ca o constatare și nu ca pe o postare de laudă sau amenințare. Nu uitați că răutatea se arată mai devreme sau mai târziu în diverse ipostaze. Trebuie doar să ai ochi să o vezi și să te protejezi când vine înspre tine.

Fiți buni – pentru că bunătatea deschide și cele mai reci inimi!

The post Am încetat să mai fiu bun appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Mai știu că de fiecare dată când cineva primește un cadou, produci bucurie sufletului său. Unii spun despre tine că ești doar o închipuire sau o proiecție a noastră, a oamenilor. Chiar și dacă ar fi așa, ești o proiecție de bine. Tocmai de asta poate că ești așa de iubit de copii. Știi să faci cadouri și de cele mai multe ori aduci dulciuri. Dar, dincolo de darurile pe care le pui în ghetuțe, tu aduci mult mai mult. Aduci plăcerea oamenilor de a dărui, aduci bucuria simțită în familie, aduci oamenii buni unii lângă alții. Ești înainte-mergătorul unui alt Moș. Al lui Moș Crăciun cel veșnic bun. Rolul tău este cu atât mai important, cu cât ne faci să fim mai buni și mai darnici.

Anul acesta vreau să te rog ceva bre Moș Nicolae. Sunt bune și dulciurile pe care le aduci, dar te rog io, fă să revină umanitatea în noi. Fă să ne aducem aminte să zâmbim, să ne bucurăm și să fim buni. Știu că ceea ce îți cer acum este un pic mai greu. Dar tu ești Moș Nicolae și poți. Te mai rog ceva – ajută-ne să ne dăm seama cât de valoroși suntem noi oamenii și cât bine putem să ne facem unii altora. E greu nu zic că nu, dar ofere-ne șansa să devenim ca tine – darnici și săritori. Așa poate că ne-am face o viață și o lume mai bună.

Poți să anulezi egoismul specific nouă oamenilor. Învață-ne să întindem mâna să ajutăm când alții au nevoie. Arată-ne cum să fim alături de oamenii mai puțini norocoși ca și noi. Te rog să ne aduci aminte că putem să fim și onești, drepți și cinstiți. Că putem să fim cuviincioși, iertători și civilizați. Știu că atunci când îți îndrepți privirea către lumea noastră nu ești mulțumit de ceea ce vezi. Știu că pentru tine e greu să vezi atâta nedreptate în lume. Dar, mai știu că tu nu poți să vii dacă nu ești iubit și chemat. Cu toate acestea te rog să oferi din bunătatea ta,  nouă oamenilor.

Bre Moș Nicolae când eram mic aveam o bănuială despre tine. Nu mi s-a confirmat niciodată și pentru asta trebuie să mă declar mulțumit. Ceea ce am învățat de la ceea ce semnifici tu este să fiu mai bun. Nu îmi iese întotdeauna, ba chiar în cazuri rare. Am mai învățat să fiu fericit cu ceea ce am și cu cei dragi alături de mine. Pentru că despre asta cred că vrei să ne înveți – despre iubire, despre bogăția pe care o avem lângă noi, despre bunătatea inimii și a faptelor bune, despre cum putem deveni mai buni.

Dincolo de sărbătoarea comercială pe care lumea încearcă să o dea zilei tale, tu rămâi același bătrân săritor și bun. Și dacă ești chemat vii și ajuți. După puterile tale. Treci peste setea de bani a celor ce vor să profite de bunătatea ta. Pentru că tu știi că cei ce chiar cred în tine vor rămâne la fel. Dincolo de mesajele publicitare, dincolo de ofertele din magazine, tu vei rămâne veșnic Moș (Sfântul) Nicolae. Cu bune și cu rele. Cu lucruri dăruite la vedere, dar mai ales cu daruri pe care doar le simțim.

Bre Moș Nicolae îți mai aduci aminte de cum era odată? Când mirosul cojilor de portocale intra în casele noastre odată cu ziua ta? Când mirosul cetinei de brad invada căminele noastre în preajma zilei tale? Și când din 6 decembrie începeau să răsune colindele alea românești frumoase? Îmi este dor de atmosfera de atunci, dar sunt sigur că nu se va mai întoarce. Așa că mă bucur de tine, Moș Nicolae, așa cum ești tu acum.

Moș Nicolae te rog continuă să fii bun cu noi și să ne aduci daruri. Văzute și nevăzute.

The post Bre Moș Nicolae appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Săptămâna trecută a murit Stela Popescu. Și pe lângă ea au mai murit și alte persoane în România. Din păcate moartea nu alege – ia și pe cunoscut, ia și pe cel mai puțin cunoscut. Ia și pe cel bun și pe cel rău. Săptămâna trecută am observat că nici la moartea unui om nu știm să mai păstrăm umanitatea. Și că de fiecare dată căutăm cancanul din viața unui om – chiar și la moartea unui om. Indiferent de cât de necunoscut ești, la un moment dat, vei avea un om care va găsi vorbe urâte despre tine. Fiecare dintre noi avem ”prieteni” care ne așteaptă la colț. Iar pentru unii oameni, moartea celor de lângă ei este motivul de bucurie. Sună ciudat ce spun, dar, din păcate este cât se poate de adevărat.

Moartea unui om este o dramă pentru familie și pentru cei dragi lui. Iar acel om, fie că a fost bun, fie că a fost rău, nu mai poate reacționa la cuvintele urâte zise despre ei. Nu suntem oameni superiori dacă spunem despre alții care nu se mai pot apăra lucruri urâte. Empatia la români este pe ducă și din păcate așa dispare umanitatea.

Astăzi, au câștigat niște oameni premiile de la un post de radio. Și li s-au înmânat premiile. Bucuriile de pe fața lor nu a fost simulată. Și cu toate acestea au fost invidioși care din frustrare au considerat totul o făcătură. Ori din ofuscare au ales să trimită mesaje pline de ură și lipsite de orice urmă de bucurie. Puțini oameni se pot bucura de bucuriile altora. Dar, de aici și până la lansarea de acuze este cale lungă. Nu te poți bucura pentru alții – măcar nu spune cuvinte pe care ulterior nu le poți susține cu dovezi. Pentru că de cele mai multe ori nu vei da dovadă decât de frustrare și de o lipsă cronică de empatie.

Nu îți spune nimeni să sari în sus de bucurie ca și când ai câștiga tu. Dar, măcar niște felicitări câștigătorilor poți transmite. Altfel vei fi la fel ca și copilul supărăcios, care atunci când nu îi convine ceva la ceilalți copii, își ia jucăriile și pleacă acasă. Nu știu dacă ai observat, dar acel copil este întotdeauna marginalizat. Pentru că gașca știe că nu se pot baza pe el datorită invidiei și supărării sale continue. Dacă nu ai prieteni lângă tine, întreabă-te cum ai reușit treaba asta. Și gândește-te la ce cuvinte ai folosit atunci când prietenii tăi aveau bucurii sau tristeți în viața lor. Poate că atunci când trebuia să le oferi sprijinul nu ai făcut altceva decât să le spui cuvinte jignitoare pentru prietenia voastră.

Viața va merge înainte chiar dacă vei continua să te bucuri de necazurile altora, sau chiar dacă nu vei ști să îți oferi felicitările unor câștigători. Zilele vor trece și tu vei rămâne la fel. Nu vei evolua cu nimic, ci mai degrabă vei involua. Și vei crește în răutate. Iar ceilalți vor continua să își trăiască viața cu bucuriile și cu tristețile lor. Fără să te întrebe dacă ești sau nu de acord cu viața lor. Să nu te miri dacă la un moment dat te vei trezi singur între 4 pereți și cu telefonul veșnic tăcut. În viața ta nu va mai fi emoție – de niciun fel. Te vei transforma într-o stană de piatră, fără să fii capabil să empatizezi cu nimeni.

Răutatea se crește așa cum și bunătatea se cultivă prin fapte bune făcute pentru ceilalți. Încercați să nu faceți front comun cu răutatea. Când simțiți că vine, puneți pauză gurii – este de ajuns că ați avut gândul. Pentru că dacă nu vă veți pune frâne riscați să rămâneți singuri. Doar voi și cu sufletul vostru. Sunteți siguri că veți putea trăi singuri, voi cu voi?

The post Răi sau buni oamenii mor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul de astăzi este unul dintre oamenii pe care i-am întâlnit în studenție. O perioadă frumoasă de care se leagă multe amintiri plăcute. Amintiri pe care le păstrezi și peste ani. Este perioada în care încă mai poți fi influențat, în care încă mai poți face greșeli fără să te coste. Omul despre care voi scrie astăzi mi-a fost profesor în studenție. O perioadă scurtă ce-i drept, dar de atunci îmi aduc aminte cu bucurie de el. Deși a fost o perioadă scurtă de timp în care am interacționat și-a pus amprenta pe modul meu de a fi. L-am luat ca și pe un model de a fi – de a te bucura de viață și de a învălui cu bucurie și cu dragoste de viață pe cei pe care îi întâlnești.

A fost un profesor atipic, care pe mine unul m-a făcut să vin din plăcere la cursuri și seminarii. Poate că a fost tactica lui, dar din ce am observat nu sunt singurul care a rămas cu amintiri plăcute despre omul frumos de astăzi. Te uitai la chipul său și îți dădeai seama câtă bucurie se ascunde în suflet. Plăcerea de a trăi viața cu toate ale ei ” am furat-o” de la omul despre care vă vorbesc. Simplitatea omului de astăzi pentru mine a fost o lecție pe care am învățat-o dincolo de obiectul pe care-l preda. Am înțeles că simplitatea atrage și că omul care afișează simplitate este bine-plăcut de cei care înțeleg.

Studenții spuneau că e de gașcă :). O secundă nu m-am simțit obligat să vin la orele pe care le ținea. Știa și încă știe să își țină studenții aproape. Mulți dintre ei țin legătura cu omul de astăzi și după terminarea facultății. Ceea ce spune multe despre felul său de a fi. Fiind început de an universitar, mi-a venit în minte omul frumos care m-a învățat mai multe decât un obiect la facultate. Fără să își dea seama de lucrul acesta. Pentru că atunci când ai comportamentul natural lași pe alții să ”fure” din calități fără să îți dai seama. Unii spun că adevărații lideri îi învață pe alții fără ca acei oameni să își dea seama. Doar se trezesc cu anumite comportamente însușite. Dacă vreți, este unul dintre acei oameni de la care înveți doar prin faptul că ai interacționat la un moment dat cu el.

Anii au trecut și peste omul de astăzi, dar nu a schimbat modul lui de a fi. Este la fel de vesel ca acum 15 ani și se bucură în continuare de bunătatea și optimismul oamenilor pe care îi întâlnește. Sunt mulți studenți, viitori oameni ce i-au trecut prin mână și peste care și-a lăsat amprenta. Amprenta de bunătate și optimism. Pentru că la un moment al vieții sale a ales să fie OM. Un altfel de om, pe care fiecare dintre noi ar avea nevoie să îl întâlnească cel puțin o dată în viață.

Omul de astăzi este Adriana Manolică, unul dintre acei oameni care și-au pus puternic amprenta pe modul meu de a fi. De la ea am învățat să iau, pe cât posibil, ceea ce este bun în oameni. Dacă vreți, la momentul potrivit am învățat de la ea că a fi bun este o alegere pe care fiecare dintre noi o poate lua. Fără să ne fie frică că bunătatea poate fi confundată cu naivitatea. De când mi-a fost profesoară, am un respect profund față de ea. Astăzi am ales să povestesc despre ea, pentru că Iașul are nevoie de astfel de oameni. Care pot fi luați oricând ca și exemplu, atunci când vorbim despre optimism, bunătate, influențare. Prin simplitate și prin modul natural al ei de a fi.

Ca să vă faceți un pic idee despre filosofia ei de a fi, vă las un citat de pe pagina de Facebook: ”până și cei care dau cu bormașina la ore nepotrivite au ceva ce merită iubit!”. Sincer sunt sigur că este un exemplu puternic de bun pentru copiii săi și nu doar pentru studenții care i-au trecut și încă îi mai trec prin mâini. Da, am învățat că viața poate fi simplu de frumoasă!

Felicitări doamna Adriana Manolică pentru că ați ales să vedeți bunătatea și frumosul în oameni. Mai ales în zilele de astăzi când parcă cu toții devenim mai răi, dumneavoastră ați ales să oferiți bunătate și optimism celor care au interacționat cu dumneavoastră.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 20 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: descopera.ro

Nu contează că la un moment dat le-ai oferit o mână de ajutor, nu contează că atunci când ai avut ocazia ai ajutat. Ați observat că atunci când sunteți pe val sunteți înconjurați imediat de ”prieteni”, iar când valul trece, dispar și acei ”prieteni”? Într-o societate guvernată de dorința de a cădea mereu în picioare a majorității este aparent normal să nu te poți baza pe oameni. Pentru că odată ce ai trecut prin astfel de experiențe, îți pierzi imediat încrederea în oameni. Sau mai bine zis în comportamentul lor.

Hienele pe două picioare se hrănesc cu insuccesul tău și cu prima ocazie te bârfesc. Pentru că, astfel de oameni sunt fericiți atunci când te văd jos. Și sunt gata să rupă și ei o bucată din tine. Așteaptă prima greșeală, primul pas greșit pentru a veni și a-ți lua laurii succesului. Se transformă în animale de pradă, pregătite să sară la gâtul tău cu prima ocazie ivită. Vei avea tot timpul o hienă pe două picioare pregătită  să se bucure de nereușitele tale. Nu pe față, ci la modul subtil.

Timpul și experiența te învață să te dai un pas mai în spate și să observi comportamentul oamenilor în general. Poți fi numit ușor antisocial, dar nimeni nu știe ce este în spatele deciziei tale. Din spate poți observa mai bine care le este adevărata intenție, ce scop urmăresc din relația cu tine. Și așa îți poți trage propriile concluzii în dreptul acelui om. E bine să pui în practică astfel de comportamente, de observare, pentru că sunt mulți. Mulți oameni care își urmăresc propriile interese și pentru a le atinge nu se dau în lături de la nimic. Nici de la crearea de piste false pe care să te trimită, nici de la oferirea de cai troieni.

Dacă nu ai grijă comportamentul lor te molipsește. Pentru că acumulezi frustrări atunci când îlvezi generalizat. Și oricât de optimist ai vedea viața, la un moment dat ajungi la o răscruce de drumuri. La care, dacă nu ești atent riști să te duci pe drumul comportamentului hienelor. Și nu faci altceva decât să le împrumuți din practici. De ce? Pentru că dacă nu ești antrenat, poți să cazi ușor în capcana tipică hienelor. Ele adulmecă momentele tale de slăbiciune și atacă atunci când ești slăbit. Fără să poți să te aperi de atacurile lor. Pentru că nu te așteptai să lanseze atacul.

Te agăți de principiul bunătății – ești convins că binele va învinge, dar la un moment dat riști să slăbești. Pentru că acest comportament tipic hienelor se transmite de la unul la altul. Și ele devin tot mai multe. E ca un flagel ce se transmite mai ceva ca orice boală molipsitoare. E și greu să te menții pe o linie de plutire, atunci când vezi că doar comportamentul hienelor reușește. Și că îți este din ce în ce mai greu să ajungi sus cu principiile păstrate intacte.

Dar știți ce, la un moment dat hienele se întâlnesc. Între ele. Pentru că așa este viața – ciclică. Și pentru că, niciodată comportamentul hienei nu va coincide cu al altei hiene. Și atunci se vor ataca între ele. Iar cea care va avea de câștigat, va fi cea cu dinții mai ascuțiți, mai brutală, mai axată strict pe interesul ei. Până la urmă vor cunoaște și ele gustul amar al insuccesului. Atunci își vor da seama ce înseamnă singurătatea, ce înseamnă fiecare om pe care l-au lovit, ce înseamnă fiecare pas făcut fără remușcări înspre succesul închipuit de ele. Hienele nu vor obosi nici când vor fi singure. Se vor autodistruge din interior. Pentru că atunci nu vor mai fi mulțumite de ele și de nimic din ceea ce au făcut în viață. Hienele nu au suflet și arareori au sentimente. Sunt oameni reci, fără remușcări.

Dar hienele trebuie să nu uite un lucru – că atacul furibund al victimei încolțite este cu mult mai periculos decât dinții cu care o sfâșie ele. La un moment dat în succesul lor aparent vor primi lovitura fatală. De la viață.

The post Hiene pe două picioare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: youtube.com

Pentru unii a fi puternic este echivalentul de a avea mulți bani. Pentru ei puterea se rezumă la mirosul banilor pe care îi au. Sunt pe principiul că suma de bani potrivită poate deschide și cele mai ferecate uși. Principiile sunt lucruri peste care pot trece cu ușurință, mai ales dacă sunt pe cale să câștige sume importante de bani. Asta îi face să aibă senzația că dețin controlul. Ceea ce pierd din vedere astfel de oameni, este faptul că banii vin și pleacă. La fel cum acum au bani de îi întorc cu lopata, la fel pot să se trezească peste noapte săraci lipiți pământului.

Mai sunt oameni pentru care puterea este dată de funcția pe care o dețin. Sunt oameni care bravează cu titlurile pe care le au în portofoliu. Și vor să li te adresezi cu șirul de titulaturi pe care le dețin. Îi vezi după atitudinea lor de înfumurați, după cum pășesc. Ei sunt cineva doar datorită titulaturilor dinaintea numelui lor. Pentru că, dacă stai să îi vezi cum se comportă din postura lor de zei închipuiți, îți dai seama ce fel de caractere au. Bineînțeles sunt și oameni frumoși care au muncit pentru titulaturile pe care le dețin. Dar, la acei oameni se vede din comportamentul lor că respectivele titulaturi au fost obținute prin muncă. La oamenii care au senzația că puterea le este dată de funcțiile pe care le dețin și de titulaturile pe care le au, se vede din modul în care se comportă cu oamenii aparent obișnuiți, ce fel de caracter au.

Puterea este prost înțeleasă și de cele mai multe ori ajunge în mâinile persoanelor nepotrivite. Pentru că, de fapt acele persoane sunt slabe și apanajul puterii vine să le acopere frustrările pe care le-au acumulat de-a lungul vieții lor. Și acum caută să plătească tuturor pentru că nu-i așa, ei au puterea în mâini. De foarte multe ori însă acești oameni sunt singuri. Pentru că ori sunt înconjurați de prieteni ai puterii lor, interesați de a obține anumite beneficii, ori sunt înconjurați de oameni care le fac pe plac, tocmai pentru a păpa niște firmituri din puterea lor. Sau pentru că în accepțiunea lor consideră că dacă se afișează cu un om perceput ca puternic sunt automat și ei puternici.

Adevărata putere însă este a celor care știu să se ridice atunci când au căzut. Adevărata putere este în mâinile oamenilor care ajută, tocmai pentru că au puterea să o facă. Oamenii cu adevărat puternici sunt oamenii care se lasă pe ei pentru a le face bine altora. Și care sunt conștienți de faptul că puterea dată de bani, funcții și toate titulaturile din lume este efemeră. Puterea adevărată o au oamenii care nu uită de unde au plecat, indiferent unde au ajuns. Puterea reală este a oamenilor pe care banii nu i-au schimbat, ci ei și-au păstrat caracterul lor bun indiferent de cât de mulți bani au ajuns să aibă.

Oamenii cu adevărat puternici sunt cei în a căror prezență te simți stingher. Și asta deși ei nu bravează cu puterea lor. Este ceva care te face să te simți stingher și nu îți dai seama ce. Țin minte și acum cât de stingher mă simțeam în prezența străbunicii mele de pe mamă – deși dacă o vedeați era o mână de femeie. Dar, deborda de putere și toată ființa ei te făcea să o privești cu respect. Asta deși era blândă, dar avea o blândețe care impunea respect. Poate că puterea unui om stă în bunătatea lui, în modul lui de a fi cu cei mai slabi decât el. Poate că puterea unui om stă în tot ceea ce lasă în urmă. Și de ce nu, poate că puterea reală este a acelor oameni care schimbă vieți în bine, tocmai datorită statutului social, banilor sau faimei pe care le dețin.

Puternicii, cum le spun eu, nu își doresc să iasă în evidență. Caracterul lor îi face să caute anonimatul, simplitatea. Un om cu adevărat puternic este acela care știe ce înseamnă modestia. Și care nu bravează cu cine este el. Tocmai pentru că își trage esența puterii din interior și nu din efemeritatea laudelor pe care le primește de la alții. Puternicii uită că au averi în conturi, caută să își facă prieteni printre oamenii simpli. Cei care simt că dacă ai bani, faimă, funcții deții puterea, de fapt sunt niște triști. Pentru că puterea lor este superficială și va dura strict cât vor fi bani în conturi, cât vor avea funcția pe care o dețin și cât va dura perioada în care vor fi cunoscuți.

” Cum este posibil ca unii oameni să fie atrași de atâta putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul?” – Vaclav Havel

”Curajul, se pare, este puterea de a trece peste pericole, nenorociri, frică, nedreptate și de a continua totuși să-ți afirmi ție însuți că viața, cu toate necazurile și tristețile sale are un sens, chiar dacă uneori peste înțelegerea noastră, și că întotdeauna există un mâine.” – Dorothy Thompson 

The post Oamenii puternici și slabi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Este și un proverb destul de actual ”omul bun e de pus în drum, cine trece tot să-l frece”. Mi-a fost confundată de multe ori bunătatea și modul meu de a mă face că nu văd anumite lucruri, cu prostia. Am avut multe persoane care, atunci când mă făceam că nu văd anumite lucruri, se urcau în cap. Am întins de multe ori un deget, ca mai apoi să mi se ia toată mâna – uneori am lăsat să mi se ia toată mâna, doar pentru că, persoana avea nevoie de o susținere mai puternică pentru a se ridica. Dar, atunci când nu există o limită, am prostul obicei să spun ce am văzut de-a lungul timpului la persoana respectivă. Și de cele mai multe ori, produc un șoc – mă transform din acel om bun, într-unul tranșant, la care nu există culoarea gri. Ori este negru, ori este alb.

Oamenii care confundă bunătatea cu prostia, în general, trebuie să fie conștienți că omul bun nu este prost! El închide ochii pentru că vrea și ajută pentru că poate! Atunci când iartă, face tot posibilul să uite, iar când ajunge să ignore, o va face până la capăt – fără posibilitatea de a fi întors din drum! La un moment dat în viață cu toții am fost ajutați, cu toții am oferit ajutorul nostru altora. Mai mult sau mai puțin. Și toate astea au dus la încărcarea noastră cu energii pozitive, sau negative, în funcție de modul de reacție și mulțumire al celorlalți.

Toată treaba aceasta cu bunătatea și prostia trebuie privită din două perspective – perspectiva celui care îi privește pe oamenii buni, ca oameni de mâna a doua, de care poate profita și perspectiva celui care oferă bunătatea sa și este luat de prost. Indiferent de care parte a baricadei ești, trebuie să ai în vedere și faptul că perspectiva celui din fața ta poate fi diferită de a ta. Și poate interpreta gesturile tale, în mod cu totul și cu totul diferit, față de ceea ce ai vrut tu să faci cu adevărat.

Perspectiva celui care își oferă bunătatea chiar dacă bunătatea este confundată cu prostia

Un om care își oferă ajutorul și este bun, nu urmărește să obțină ceva foloase de pe urma ajutorului oferit – îl oferă și atât. În plus, omul care ajută nu va avea așteptări de la oameni. Asta și pentru că de cele mai multe ori, așteptările îi pot fi înșelate de oameni. Chiar de oamenii dragi. Dar, un om bun, chiar și atunci când îi sunt înșelate așteptările rămâne pe loc și continuă să fie dispus să își ofere ajutorul. Dacă acesta îi va mai fi solicitat. Pentru că, în general oamenii buni sunt oameni puternici și demni. Pentru că, oamenii cu o bunătate excesivă sunt conștienți că omul este suma acțiunilor, emoțiilor lui – cu cât știi să trăiești mai frumos, cu atât ești un om bun.

Un om bun, atunci când simte că este luat de prost, va pleca pur și simplu. Fără să fie răutăcios, fără să se răzbune. Pur și simplu își retrage ajutorul și nu îi vei mai simți prezența. Pur și simplu va dispărea din viața ta. Și doar așa tu, cel care îl considerai prost pe omul bun, îți vei da seama cât bine îți făcea prezența lui în anturajul tău. Iar o altă persoană dispusă să te ajute din propria lui plăcere, vei mai găsi cu greu. Poate chiar, în viața ta, va apărea o singură dată. Și aici trebuie să fii conștient și să faci diferența între bunătatea aparentă și bunătatea sinceră. Dacă poți.

Perspectiva celui care consideră că bunătatea este confundată cu prostia

Trebuie să îți intri bine în cap – oamenii care își oferă ajutorul, nu sunt oameni proști. Sunt oameni care, poate că și-au găsit menirea pe pământ – aceea de a ajuta oamenii aflați în nevoie. Nu o fac pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că își iau energia din zâmbetele pe care le aduc pe fața celor ajutați să iasă din impasurile de orice fel. Nu o fac pentru că se plictisesc, ci pentru că, la un moment dat au primit și ei ajutor din partea altora. Dar, să nu uiți niciodată că oamenii buni știu să facă diferența în momentul în care se simt luați de proști. Și asta pentru că, deși au o aparentă naivitate sunt atenți la toate momentele în care li se cere ajutorul.

Omul bun, îți va da tot timpul trei șanse. Dacă știi să profiți de ele, atunci îl vei avea pentru mult timp în jurul tău. Prima șansă ți-o va da pentru că este uman să greșești și se mai întâmplă. A doua șansă ți-o va da pentru că speră să te schimbi, dar dacă va vedea că tu persiști în aceleași lucruri și a treia oară, atunci brusc va pleca. Sunt atât de mulți oameni care așteaptă ajutorul lui – și care vor aprecia la adevărata valoare momentele în care omul bun va fi alături de ei…..

”Urăsc să îmi fie confundată bunătatea și înțelegerea cu naivitatea și prostia. Observ că sunt din ce în ce mai mulți oameni ce știu să facă diferența”

The post Când bunătatea este confundată cu prostia appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.tv-play.ro

Bucuroși că Moșul nu ne-a trecut cu vederea nici anul acesta, ne-am îndreptat pașii spre slujbă, dorind să aducem mulțumire Domnului pentru tot ceea ce am primit anul acesta. Și bune și rele. Pentru că de la fiecare întâmplare am învățat. Ușor-ușor, în timpul slujbei Iustina a început să se simtă rău, ceea ce ne-a făcut ca după slujbă să colindăm orașul în căutarea unei farmacii de unde puteam să luăm ceva ce să amelioreze starea Iustinei.

Am ajuns la farmacia din Piața Unirii. Da, cea deschisă non-stop, care și anul acesta a fost deschisă în prima zi de Crăciun, pentru ieșenii care aveau nevoie de leac pentru diversele stări sau afecțiune apărute peste noapte. Când am intrat pe ușă mi s-a luat răsuflarea. Venisem cu gândul să iau ce trebuie și să plecăm acasă repede – trebuia să ajungem la părinți. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, resemnat, m-am așezat la una dintre cele 3 cozi formate. Norocul meu a fost că m-am așezat la coada care a mers cel mai repede.

Dar, la una dintre celelalte cozi s-a așezat un tânăr care se vedea cu ochiul liber că are o suferință acută. Suferință ce s-a dovedit a fi reală, ulterior. La un moment dat, acest tânăr și-a cerut voie de la coada imensă să îl lase să intre în față. Avea nevoie de insulină, era insulino-dependent. Ei, dragii mei, ce reacție a stârnit această cutezanță a suferindului în rândurile celor care stăteau la acea coadă, nu poate fi descrisă în cuvinte. Câtă virulență în exprimare mi-a fost dat să văd, nu vă puteți închipui. Dar, s-au remarcat doi oameni mai virulenți în exprimare. Și care erau ca Toma Necredinciosul. Și îl trimiteau pe suferind la rândurile mai mici, să stea mai puțin dacă se simte mai rău. Și asta în prima zi de Crăciun…..

Norocul tânărului a fost că în față au fost doi oameni cu inimă, care l-au lăsat să își ia insulina. Pe loc și-a făcut injecția. Credeți-mă câtă mulțumire am văzut în ochii tânărului nu am văzut decât în ochii oamenilor aflați la ananghie. Dar, dincolo de impactul emoțional al întâmplării nu am putut să nu mă gândesc la reacția unuia dintre cei doi oameni lipsiți de suflet. Probabil nici dacă tânărul ar fi făcut acolo o criză de insuficiență diabetică, nu ar fi crezut. Câtă inimă poți să ai să nu fii empatic cu cei aflați în sufeință și pe care îi vezi cu ochii tăi că suferă?

Oamenii buni sunt buni tot anul, oamenii răi sunt răi și în prima zi de Crăciun. Asta este prima concluzie la care am ajuns în cursul zilei de astăzi. Și asta pentru că bunătatea nu o ai câteva zile pe anu. Bunătatea o ai cu tine tot timpul. Indiferent dacă este luni sau duminică, început de an, sau sfârșit de an.

The post Întâmplări de Crăciun appeared first on Durbaca Ionut Lucian.