Poate ca va asteptati sa va spun exact unde s-a dus bunul simt. Uneori il mai caut si eu prin colturile civilizatiei urbane – dar fuge de fiecare data din calea mea. Se duce, alearga tot timpul in fata mea si nu se uita deloc in urma. Alerg, gafai, dau sa il prind, dar nu reusesc nici macar sa il ating. Da, ma consider un om lipsit de bun simt – de bunul simt al zilelor noastre. Ce sa fac, sa ma arunc in fata gloatei de oameni lipsiti de valoare si sa ma manjesc cu bunul simt al zilelor noastre?

Mai bine nu, prefer sa raman un nesimtit, care inca mai stie sa dea sarut-mana unei mame, vreau sa raman un nesimtit care lasa o doamna sa intre in fata si da, vreau sa fiu un nesimtit si sa imi strang gunoiul meu propiu, in asteptarea gasirii un tomberon. Asa sunt eu si asa vreau sa raman. Mergand pe strada, imi dau seama ca suntem din ce in ce mai putini nesimtiti ai zilelor noastre, sau poate ca unii dintre noi stiu sa se ascunda foarte bine. Nu, nu cred ca am ramas ultimul mohican al nesimtirii.

In fiecare zi, atunci cand ies din casa, intalnesc tot felul de oameni cu bun simt. Oameni ce scuipa din buna lor crestere pe strada, copii ce arunca pe asfalt din civilizatia parintilor lor, soferi ce alearga spre a duce o mostra de vorba buna sotiilor lor, calcandu-te pe trecerea de pietoni. Dar cel mai mult, imi plac oamenii care isi pastreaza cuvantul dat – dupa ani de zile. Romania a devenit o tara cu mult bun simt. Al nostru al tuturor. Asa cum este el, cel care arunca o tigara pe jos, asa esti si tu, cel care nu ii spune sa o arunce la gunoi.

Da, stiu, exista riscul sa primim vorbe de un foarte mult bun simt, care sa se termine in beep, beep, beep, dar macar gorila ce nu putea sa arunce chistocul in cos, te va tine minte. Si poate ca data viitoare, va deveni un nesimtit ca si tine, un nesimtit care cauta un cos de gunoi sa isi arunce mizeriile. Poate ca si copii tai, sau nepotii vor invata din nesimtirea ta de a fi un om corect si cu principii.

Sunt nesimtit, incerc sa spun ca asa nu se mai poate. Nu se mai poate sa traim in atata bun simt al zilelor noastre si sa fim tarati, zi de zi, ca niste netrebnici in fata pietei publice. Nu vreau ca fiica mea sa traisca cu frica, chiar daca merge ziua in amiaza mare. Cer oare prea mult, daca spun ca vreau sa traiesc intr-o tara normala? Civilizatie nu este doar afara, civilizatie poate sa fie si la noi – dar oare nu este mai comod sa stam in fata calculatorului, ca acum, decat sa iesim pe strada si sa atentionam pe semenii nostri, atunci cand gresesc?

Singuri nu putem schimba Romania, dar impreuna poate ca avem o sansa.Poate ca vom reusi sa biruim “bunul simt” al cocalarilor pe care ii intalnim zi de zi. Poate ca vom reusi sa ii facem pe oameni sa isi tina cuvantul in fata noastra. Poate ca vom reusi sa oferim copiilor nostri o tara cu adevaratul bun simt.

Nu este tarziu sa reinvatam sa zambim la o vorba frumoasa, sa lasam doamnele insarcinate sa stea pe locul nostru in tramvai. Nu este prea devreme sa ne invatam copii sa spuna un “Buna ziua” curat, atunci cand trec pe langa vecini sau cunoscuti. Nu cred ca este tardiv sa oprim masina si sa ajutam o batrana sa treaca strada. Dati-mi voie sa sper ca nu este tarziu sa redevenim oameni, cu noi si cu semenii nostri. Sa nu mai trecem indiferenti cand o tanara domnisoara este acostata pe strada de niste indivizi dubiosi. Sa nu ne mai facem ca nu vedem cand hotii fura din buzunarele unei batrane.Sa nu uitam ca toti avem o mama, atunci cand trecem pe langa o batranica ce sta cu mana intinsa.

Asta este Romania pe care mi-o doresc, asta este Romania pe care vreau sa incercam sa o lasam mostenire. Poate ca noi, cei care inca am mai ramas in tara, mai putem schimba ceva. Trebuie sa vrem mai mult de la noi si de la cei care ne conduc. Trebuie sa vrem mai multa buna crestere de la celalalt din fata noastra. Romania merita mai mult respect si nu doar balci si nonvalori, de care eu unul m-am saturat.

Poate ca schimbarea va incepe de maine, sau poate ca nu. Dar, pe strada mea, voi incerca sa fiu mai bun, mai respectos si mai cu bun simt – cu adevaratul bun simt. Poate ca daca voi face asa timp de 21 de zile imi va intra in reflex. Sau poate ca nu – dar merita sa incerc!

The post Unde a disparut bunul simt…. appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Toti cred ca ne-am plans la un moment dat de salubrizare din orasul nostru – ba ca gunoaiele nu sunt stranse la timp, ba ca vin noaptea si fac galagie, tulburandu-ne somnul. Dar oare ne-am gandit ca problema este si in curtea noastra, a fiecaruia dintre noi. Orasul ar fi mai curat si daca fiecare dintre noi ar face un pic de efort si ar merge pe o selectie a gunoiului, nu am mai arunca chistoace de tigari pe strada. Am mai spus-o si in alte randuri, spiritul civic al unui oras il observi dupa cum stie fiecare locatar sa se gospodareasca. Nu cred ca este benefic pentru noi sa stam, sa asteptam sa vina totul de la corpul administrativ al orasului.

Imi pare bine sa vad ca in Iasi se mai intampla lucruri pozitive si orasul incepe sa mearga inainte. Imi place ca sunt firme care se implica activa in evolutia noastra ca si societate, in schimbarea in bine a modului nostru de a gandi si a fi. EcoRom ne ajuta sa ne schimbam stilul de viata, ne ajuta sa ne gandim la viitorul copiilor nostri. Asta pentru ca EcoRom vine cu o idee noua, prin care iesenii sunt invitati ca in perioada 25 iunie – 28 iulie sa isi duca deseurile in punctele special amenajate – containerele albastru, verde sau galben. Iar daca facem un efort cat de mic si ducem la punctele de colectare minim 10 ambalaje cei de la ColecteazaSelectiv.ro  ne dau un tichet razuibil. Daca va fi “Castigator” vei castiga un pix din carton reciclat, o bratara reflectorizanta pentru biciclisti, un evantai, o minge de plaja, magneti de frigider, un frisbee. Daca ai mesajul “Continua sa colectezi selectiv” nu dispera, inscrii codul de pe tichet prin SMS la 1899 sau pe www.colecteazaselectiv.ro si poti castiga marele premiu, un Ford KA.

Poate ca la prima vedere premiil nu vi se par atractive, dar oare pentru sanatatea noastra si a copiilor nostri avem nevoie de premii? Pentru mine unul nu conteaza valoarea premiului, mai degraba conteaza faptul ca am sansa ca gunoiul meu sa ajunga acolo unde trebuie – ambalajele din pet-uri la plastic, cartonul la carton si gunoiul menajer la gunoi menajer. Vreau sa traiesc intr-un oras mai curat si pentru asta sunt constient ca trebuie sa fac primul pas. Asta si pentru ca tot gunoiul colectat selectiv il voi putea depune la unul dintre punctele de colectare de aici : http://www.ecoromambalaje.ro/harta_colectare_selectiva.php. Si daca vreti sa stiti si intervalul orar in care puteti sa va prezentati la punctele de colectare, e bine de stiut ca veti gasi promoterii in fiecare zi de luni, miercuri, vineri de la 16:00 la 19:00 si sambata de la 10:00 la 13:00.

Campania EcoRom nu se adreseaza numai noua iesenilor ci si locuitorilor din orasele: Alexandria, Satu Mare, Sibiu, Slobozia, Baia Mare, Craiova, Ploiesti, Focsani, Roman, Arad, Deva, Medias, Sfantu Gheorghe, Targu Jiu, Tulcea, Targu Mures, Zalau, Bacau, Brasov, Cluj, Constanta, precum si sectoarele 1,2,3 si 6 din Bucuresti.

Orasul Iasi are sansa sa devina un oras european, un oras curat, doar daca noi iesenii vom face un pas spre civilizatia avansata si nu vom mai arunca gunoiul la intamplare, fara sa ne gandim la consecintele viitoare. Totusi copii nostri au nevoie de un viitor mai curat.

The post Gunoiul din viata noastra appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Părul alb nu este etalonul unei vieți pline de împliniri, nu îți dă nici o referință asupra celor care îl poartă, e doar semn al trecerii anilor peste oameni. Poate omul bătrân din fața noastră a fost un golan de prima mână, poate bătrâna din fața noastră a fost o mamă care și-a uitat copii printr-un orfelinat. Cum putem noi tinerii să respectăm astfel de oameni?

Nu știu de ce astăzi am avut senzația că cei 2 bătrânei ofuscați nu făceau parte din categoria bătrânilor față de care să ai respect. Ei erau cei care vociferau cel mai tare și nu bătrânelul care era în cârjă și care chiar avea nevoie de loc pe scaun. Nu are rost să spun ce cuvinte au folosit acei bătrâni și cât de urât s-au uitat la tânărul ce nu le dădea locul.

Sunt bătrâni care chiar au nevoie de ajutor și nu îl cer niciodată, la fel cum sunt tineri care nici nu se uită la bătrânii de lângă ei. Poate acel tânăr care nu s-a ridicat avea o problemă de sănătate care nu îi permitea să se ridice. Am să zic ceva ce am observat de multe ori în mijloacele de transport în comun din Iași: din 100 de oameni care se urcă într-un tramvai peste 70% sunt de vârsta a 3 a, iar tinerii sunt din ce în ce mai puțini – așa că nu înțeleg de ce pentru pensionari tinerii au devenit o problemă.

Mi-am mai adus aminte o replică venită în altă zi tot dintr-un maxi taxi 28 – ” Lasă-l doamnă că e obosit psihic. Așa sunt tinerii din ziua de astăzi”. Voi fi lipsit de respect acum, dar eu astfel de bătrâni nu am să respect niciodată – chiar dacă ai o vărstâ nu încerca să impui respcetul – câștigă-l.

Uite de asta țara asta noastră nu progresează – pentru că tinerii sunt nesimțiții care muncesc și țin în spate 3 pensionari, pentru că tinerii care au rămas în țară încearcă să facă viața bunicilor mai bună, pentru că atunci când nu te ridici în fața unui om cu părul alb ești ultimul om de pe fața pământului. Sper să ajung și eu la pensie – poate voi trata cu mai mult respect tinerii de lângă mine – mai ales pe cei care nu îmi vor da locul în tramvai.

Bătrânețea este haină grea, mai ales pentru cine știe să o poarte cu demnitate. De asta spun eu că vârsta nu cere respect necondiționat.

The post Vârsta cere oare respect? appeared first on Durbaca Ionut Lucian.