Anul acesta nu a început așa cum ne doream să înceapă. După primele 22 de zile din el poți spune că va fi un an greu. Și unul tensionat. Nu trebuie să îi asculți pe specialiști. Trebuie doar să ieși un pic din casă, la volan sau pe jos. Vei vedea cel puțin un om nervos, gata să sară cu vorba dacă îl deranjezi. Explicațiile pot fi multe – de la instabilitatea economică, politică și până la nemulțumirile fiecăruia dintre noi. Nemulțumirile au fost acumulate și tare îmi este că în viitorul apropiat vom asista la lucruri din ce în ce mai violente.

Și aici nu mă refer la nivel macro, ci la nivel micro. Mă refer la nervii fiecăruia dintre noi, care parcă sunt gata să explodeze la cele mai mici frecușuri. Poate că simt doar eu lucrurile așa. Poate că am avut eu ghinionul să întâlnesc oameni necunoscuți care aveau ceva cu mine. Nu știu, dar senzația generală este de stare tensionată. Altfel nu îmi explic agresivitatea comportamenală. Nu îmi explic cum unii își permit să atenteze la securitatea corporală sau psihică a celuilalt. Se adresează prea repede injurii la cele mai mici lucruri care nu convin. Am câteva exemple în începutul acesta de an. Dar, prefer să le țin pentru mine, pentru a nu mai inflama și mai tare spiritele.

Cert este că de la începutul anului am trecut printr-o serie de situații care tratate cu aceeași nervi din partea mea, puteau escalada foarte ușor. Cel mai tensionat moment a fost când, fiind în trafic, un șofer deranjat de faptul că nu mai încăpea pe stradă a accelerat nervos. Gata să se izbească frontal în mine. Ca să își arate mușchii. Ce se întâmpla dacă puneam și eu mașina în mișcare? Probabil că eram amândoi cu mașinile bușite și cu nervii și mai întinși. Pentru o secundă de nervozitate.

Oamenilor parcă nu le mai convine nimic și sar cu vorba mai întâi, după care nu se dau în lături probabil nici de la corecția fizică. Nu sunt un delicat, dar parcă ușor-ușor se instalează nesiguranța pe străzile ieșene. Poate mi se pare mie, repet. Poate nu. Am mai observat că o parte din oameni și-au pierdut punctele de echilibru. Aud în jurul meu cazuri de oameni care au căzut inexplicabil. Și-au pierdut punctele de echilibru și pendulează fără să mai știe de ei. Presiunea psihică crește parcă de la zi la zi. E greu să faci față presiunii. Dacă vreți este din ce în ce mai greu să faci diferența între bine și rău. Probabil că asta vine și dintr-o nesiguranță caracteristică zilelor acestea.

Cea mai bună soluție în perioada aceasta, cred că o reprezintă tratarea situațiilor tensionate cu mult calm. Chiar dacă cel din fața ta îți aduce injurii încearcă să îți păstrezi calmul. Mergi mai departe, nu intra în jocul lui tensionat – te fă că nu auzi cuvintele pe care ți le adresează. De cele mai multe ori, o astfel de atitudine duce la aplanarea conflictului. Ce rost are să pui gaz pe foc dacă ai varianta de a da ignore unor astfel de oameni și de situații. Cu siguranță că cel care te-a înjurat nu va învăța nimic, dar măcar tu îți menții integritatea corporală și mentală. E mai simplu să eviți astfel de situații. Pentru că oameni nervoși, tensionați și bădărani vei tot întâlni.

Știu, atunci când cineva te înjură, sau îți vorbește urât, prima tentație este să răspunzi cu aceeași monedă. Dar nu rezolvi nimic. Ba mai mult, poate că duci conflictul verbal înspre unul corporal. Ce sens are? Nu e mai bine să mergi mai departe, chiar dacă din gura celui din fața ta ies cuvinte ce nu pot fi reproduse? Să vă spun un secret – aproape întotdeauna astfel de oameni vor da la un moment dat peste alții mai nervoși ca ei. Și atunci probabil că își vor învăța lecția.

The post Tensiune crescândă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul despre care voi scrie astăzi este unul dintre acei oameni pe care îl caracterizează profesionalismul, dar și bucuria de a face lucrurile din plăcere. Am interacționat de multe ori prin natura joburilor noastre. Dar, ceea ce m-a frapat la omul de astăzi, a fost calmul permanent pe care îl are. Indiferent de situațiile prin care trece, nu lasă să se vadă nici cea mai mică pierdere a calmului. Și sunt sigur că a avut situații în care i-a fost greu să își păstreze calmul. Cu toate acestea a mers mai departe, indiferent de situațiile prin care a trecut.

Este unul dintre oamenii care ajută în tăcere. Sau mai bine zis nu se afișează cu ajutorul pe care îl oferă unora sau altora. Chiar dacă este direct implicat în salvarea copilașilor mai puțin norocoși, pe care viața i-a pus la încercare încă din copilărie. Îi place să se implice în cauze sociale, dar foarte puțină lume știe despre acest hobby al omului de astăzi. Personal, nu știu când mai are timp să facă toate aceste lucruri. Reușește să fie echilibrată în tot ceea ce face. Zi de zi. Este acel tip de om care are un bun-simț ieșit din comun. Nici dacă are dreptate să pună punctul pe i, nu o face fără diplomație.

Pe omul de astăzi l-am cunoscut prin natura jobului. Chiar dacă la prima întâlnire se vedea că nu stăpânesc toți termenii produsului despre care discutam, a avut răbdare. Cu toate că avea ani de experiență în spate în care a cunoscut mulți ”vânzători” a avut calmul de a mă asculta până la capăt. Sunt sigur că dacă eram în locul omului de astăzi, mă ridicăm de la discuție după primele 5 minute. Dar, poate că asta îl diferențiază de ceilalți oameni – calmul și răbdarea de a asculta pe celălalt. Știți cât de rari sunt astfel de oameni în ziua de astăzi, când toți caută să își spună păsul?

Omul frumos al Iașului despre care scriu astăzi este Loredana Manea. Unul dintre acei oameni pe care e bine să îi întâlnești cel puțin odată în viață. Pentru a avea ocazia să poți ”fura” din calmul ei, din bucuria de a face lucrurile să se miște, din modestia ei. Indiferent de câte reușite are nu am văzut să se laude cu ele. Probabil că pentru sufletul ei este de ajuns să știe că a reușit să își pună amprenta și să miște lucrurile. Deși căutarea celor mai bune soluții necesită multă energie investită, pe Loredana nu am văzut-o să obosească în rezolvarea problemelor. De orice fel ar fi ele.

Spuneam în începutul articolului că pe Loredana o caracterizează profesionalismul. Și dacă vreți profesionalismul ei vine și din responsabilitatea pe care și-o asumă. Știe că atunci când te implici oamenii își pun speranțe în tine și în soluțiile pe care le poți oferi. În așa fel încât să își rezolve problemele. Responsabilitatea, profesionalismul, calmul și bucuria de a face lucrurile să se întâmple sunt câteva dintre calitățile pe care le-am văzut eu la Loredana. Cu siguranță că sunt mult mai multe calități, dar acestea le-am văzut eu prin natura interacțiunii mele profesionale cu Loredana.

De felul meu nu sunt genul de om care să fiu ușor de impresionat. Dar, Loredana ca de altfel toți oamenii despre care am scris și voi mai scrie, merită să se scrie despre ei. Pentru că este acel gen de om pe care e bine să îl ai în lista de cunoscuți-prieteni în anumite momente ale urcușului tău profesional. Este un om model de la care, dacă știi să îl citești, poți învăța multe lucruri care să te ajute pe viitor.

Felicitări Loredana pentru că știi să te uiți înapoi și ca laurii succesului nu te-au făcut să uiți de unde ai plecat. Și cât de greu ai ajuns aici. Felicitări pentru că știi să și oferi celor mai puțin norocoși din ceea ce ție ți-a dat viața. Dacă toți oamenii din Iași ar fi la fel de implicați în proiectele pe care le au, poate că orașul ăsta ar fi mult mai sus.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 18 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.