Trag în oamenii care îşi pun speranţa în miracole, în minuni şi în Divinitate. Îi numesc prostime şi “pupători” de cadavre. Pentru că, în accepţiunea lor sunt doar nişte cadavre şi nimic mai mult. Dar uită că, la un moment dat al vieţii lor, au apelat în gândurile ascunse la sfinţi, Maica Domnului, Sfânta Parascheva să le rezolve problemele în care erau. De asemenea, uită că, liberul arbitru nu înseamnă să jigneşti pe cei care nu îţi împărtăşesc trăirile şi care sunt diametral opuşi filosofiei tale de viaţă. Şi nu în ultimul rând, uită că nu sunt urcaţi pe un piedestal să împartă adevărul norodului.

Am mai spus-o şi o repet – aşa cum vouă, celor care nu credeţi, vi se pare strigător la cer că mai sunt oameni care cred în sfinţi, în moaşte şi în Dumnezeu, aşa şi noi poate că suntem agasaţi de voi, deţinătorii adevărului absolut şi al celor care pun aşa de uşor etichete. Dacă în accepţiunea dumneavoastră pot fi considerat un om cu IQ-ul mic şi “pupător” de moaşte fie, aşa sunt. Dar, opriţi-vă aici şi nu scuipaţi răutatea afară. Nu e cazul şi nici locul. Poate că, înainte de a arunca cu astfel de vorbe şi atitudini, ar fi mai ok să încercaţi măcar odată în viaţă să vă închinaţi la Sfinte Moaşte şi apoi să ne spuneţi şi nouă ceea ce aţi simţit.

La un moment dat al vieţii eram şi eu ca voi. Nu credeam în nimic, iar cei care o făceau mi se păreau cu mult inferiori mie. Până într-o zi, când Dumnezeu m-a scuturat de mână şi mi-a arătat unde greşesc. La fel de mult blamam şi eu oamenii pe care îi credeam că sunt cu mult inferiori mie. Dar în momentul în care am avut nevoie mai multă de ajutor, nu l-am primit de la oamenii care credeau ca mine, ajutorul l-am primit de la Dumnezeu şi de la Maica Domnului. Unde eraţi voi cei care deţineţi adevărul absolut atunci când puteaţi să vă oferiţi ajutorul?

Oamenii au dreptul să creadă în ce îşi doresc ei, oamenii au dreptul să se închine la moaşte, oamenii au dreptul să îşi dăruiască viaţa lui Dumnezeu. Şi nu trebuie să ceară aprobarea nimănui pentru asta. La fel cum voi aveţi dreptul să mergeţi în cluburi, să mâncaţi caviar şi să beţi şampanii scumpe fără să vă spună nimeni nimic. Poate că nici nouă nu ne place să trecem pe lângă voi când vă duceţi în cluburi, dar mergem mai departe fără să vă spunem nimic – este dreptul vostru.

Îmi doresc să înţelegeţi asta, aşa cum şi noi înţelegem că aveţi dreptul să comentaţi, deşi nu vă cere nimeni părerea. Şi da sunt un posesor de IQ mic şi în timpul liber îmi place să stau la rând şi să mă închin la Sfânta Parascheva. Şi ştiti ce? Ca mine sunt mulţi. Aţi rămâne surprinşi să vedeţi şi oameni de bine care îşi odihnesc sulfetul printre pelerinii pe care îi blamaţi. Şi de astăzi am să fiu mai atent – poate că am să zăresc pe unii dintre voi, la rând la Sfânta Parascheva.

The post Am IQ-ul mic şi sunt “pupător” de moaşte! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ceea ce nu voi înțelege niciodată este de ce noi ieșenii nu avem puterea să ne sprijinim în proiectele pe care unii sau alții încearcă să le implementeze ? De ce trebuie să ne gândim la capra vecinului, de ce trebuie să vedem mai mult decât intenția celor care vor să facă ceva în orașul ăsta. Fie că este vorba despre o organizație, fie că este vorba de persoane, cred că orașul Iași are nevoie de implicare. Poate că așa, oamenii/orașul nostru va avea posibilitatea să evolueze și să devină atractiv pentru cei care privesc din afară.

Nu ia nimeni din meritele celor care au fost inițiatorii unor evenimente de care orașul Iași avea nevoie, nici chiar cei care sunt veșnic nemulțumiți de ce se întâmplă în orașul nostru. Doar împreună oamenii care doresc să facă un Iași altfel, au șansa să reușească. Eu spun că încăpem cu toții – doar suntem oameni buni, nu?

Implicarea unor nume mari de firme, sau de formații și de oameni ar trebui să fie punctul de plecare în rezolvarea lipsei de informare în rândul ieșenilor – pentru că este o problemă reală, pe care ieșenii nu o realizează. Suntem prea-ocupați să ne mai ducem traiul, ca să ne mai pese ce se întâmplă în Iași. Pot spune că fiecare eveniment făcut în Iași a necesitat multe ore de muncă, multe nopți nedormite, muți oameni angrenați în desfășurarea evenimentelor. O spun în cunoștință de cauză, pentru că, de-a lungul carierei mele, m-am ocupat de organizarea diverselor evenimente din Iași. Fie că a fost vorba de Camex – Expoziția Națională de Construcții și Instalații din diverse orașe din România, fie că a fost vorba de FORZA ZU, sau de evenimentul Străzi Albastre, toate au avut un numitor comun – MUNCA TITANICĂ pe care au depus-o echipele responsabile de organizare. Toate lucrurile frumoase pe care le vedeți la un eveniment, sunt doar interfața miilor de ore de muncă și zecilor/sutelor de oameni din spate. Ca să vedeți voi balonașele viu colorate de la intrare, echipele de organizare au muncit nopți, zile și-au neglijat familiile, doar că respectivul eveniment să vă mulțumească, dragi vizitatori/comentatori.

Nimeni nu ar trebui să își dea cu părerea despre un eveniment sau altul – asta dacă nu au fost implicați activ în organizare. Doar dacă ai adormit cu capul pe tastatura laptopului făcând planuri de zeci de ori și schimbându-le tot de atâtea ori, pentru că ai vrut să iasă totul bine, doar atunci poți să emiți păreri, opinii, judecăți. Dacă nu ai avut măcar o experiență tranzitivă în organizarea de evenimente, abține-te de la comentarii și de la păreri.

Cei care și-au organizat singuri nunta, știu câtă muncă este în spatele dansului mirilor, în spatele meniului invitaților, în spatele ringului de dans, în spatele sălii frumos aranjate. Duplicați eforturile pe care le-ați făcut la organizarea nunții/botezului vostru de câteva zeci de ori și veți avea o imagine clară a eforturilor din spatele unor evenimente mari. Credeți că ați putea să faceți față volumului de muncă, atât fizic, cât și intelectual?

Evenimentele sunt create pentru voi spectatorii, oamenii de dincolo de standuri sau care veniți, dincolo de scena, dincolo de organizare. Totul se face cu inimă și multă muncă. Așa că dragilor încercați să fiți obiectivi în părerile voastre. De criticat este foarte ușor, de clădit în schimb este foarte greu. Ce alegeți, criticați sau construiți?

The post Evenimente din perspectiva unui organizator appeared first on Durbaca Ionut Lucian.