Am IQ-ul mic şi sunt „pupător” de moaşte!

În fiecare an, în apropierea Sfintei Parascheva, trebuie să mă enervez şi să mă revolt citind materialele oamenilor inteligenţi, ce dezavuează pelerinajele şi nu sunt de acord cu prostimea care stă la astfel de rânduri. Pentru că, nu este aşa, ei au ajuns la un nivel al cunoaşterii, li s-a arătat adevărul suprem şi ei ştiu mai bine cum stă treaba cu lumea şi cu existenţa/inexistenţa sacrului şi a lui Dumnezeu. În astfel de zile, apar tot felul de specialişti şi oameni care deţin adevărul absolut şi care pun etichete tuturor celor care nu sunt ca ei. Dar, eu pot sa imi asum ca sunt pupator de moaste.

 

Pupator de moaste

Trag în oamenii care îşi pun speranţa în miracole, în minuni şi în Divinitate. Îi numesc prostime şi „pupători” de cadavre. Pentru că, în accepţiunea lor sunt doar nişte cadavre şi nimic mai mult. Dar uită că, la un moment dat al vieţii lor, au apelat în gândurile ascunse la sfinţi, Maica Domnului, Sfânta Parascheva să le rezolve problemele în care erau. De asemenea, uită că, liberul arbitru nu înseamnă să jigneşti pe cei care nu îţi împărtăşesc trăirile şi care sunt diametral opuşi filosofiei tale de viaţă. Şi nu în ultimul rând, uită că nu sunt urcaţi pe un piedestal să împartă adevărul norodului.

Am mai spus-o şi o repet – aşa cum vouă, celor care nu credeţi, vi se pare strigător la cer că mai sunt oameni care cred în sfinţi, în moaşte şi în Dumnezeu, aşa şi noi poate că suntem agasaţi de voi, deţinătorii adevărului absolut şi al celor care pun aşa de uşor etichete. Dacă în accepţiunea dumneavoastră pot fi considerat un om cu IQ-ul mic şi „pupător” de moaşte fie, aşa sunt. Dar, opriţi-vă aici şi nu scuipaţi răutatea afară. Nu e cazul şi nici locul. Poate că, înainte de a arunca cu astfel de vorbe şi atitudini, ar fi mai ok să încercaţi măcar odată în viaţă să vă închinaţi la Sfinte Moaşte şi apoi să ne spuneţi şi nouă ceea ce aţi simţit.

La un moment dat al vieţii eram şi eu ca voi. Nu credeam în nimic, iar cei care o făceau mi se păreau cu mult inferiori mie. Până într-o zi, când Dumnezeu m-a scuturat de mână şi mi-a arătat unde greşesc. La fel de mult blamam şi eu oamenii pe care îi credeam că sunt cu mult inferiori mie. Dar în momentul în care am avut nevoie mai multă de ajutor, nu l-am primit de la oamenii care credeau ca mine, ajutorul l-am primit de la Dumnezeu şi de la Maica Domnului. Unde eraţi voi cei care deţineţi adevărul absolut atunci când puteaţi să vă oferiţi ajutorul?

Oamenii au dreptul să creadă în ce îşi doresc ei, oamenii au dreptul să se închine la moaşte, oamenii au dreptul să îşi dăruiască viaţa lui Dumnezeu. Şi nu trebuie să ceară aprobarea nimănui pentru asta. La fel cum voi aveţi dreptul să mergeţi în cluburi, să mâncaţi caviar şi să beţi şampanii scumpe fără să vă spună nimeni nimic. Poate că nici nouă nu ne place să trecem pe lângă voi când vă duceţi în cluburi, dar mergem mai departe fără să vă spunem nimic – este dreptul vostru.

Îmi doresc să înţelegeţi asta, aşa cum şi noi înţelegem că aveţi dreptul să comentaţi, deşi nu vă cere nimeni părerea. Şi da sunt un posesor de IQ mic şi în timpul liber îmi place să stau la rând şi să mă închin la Sfânta Parascheva. Şi ştiti ce? Ca mine sunt mulţi. Aţi rămâne surprinşi să vedeţi şi oameni de bine care îşi odihnesc sulfetul printre pelerinii pe care îi blamaţi. Şi de astăzi am să fiu mai atent – poate că am să zăresc pe unii dintre voi, la rând la Sfânta Parascheva.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.