Poate că nu ar fi o problemă așa de mare, dacă ar exista responsabilitate din partea tuturor. Și totuși stau și mă întreb, ce poate duce la o lipsă de seriozitate cruntă din partea unora dintre oameni? Să fie egoismul propriu? Să fie faptul că te privesc de sus, din loja lor de dumnezei? Să fie dintr-o siguranță dată de conturile din bănci? Să fie cauzată de faptul că o simplă haină mai scumpă îi fac să se creadă superiori? Oricare ar fi motivul, astfel de oameni primesc la un moment dat o lecție de la cei mai neînsemnați oameni. Neînsemnați din punctul lor de vedere.

Ceea ce nu înțeleg oamenii neserioși este faptul că, pot trage țeapă câtorva oameni. Dar, la un moment dat se va duce vestea despre ei. Și oamenii vor ști care este adevărata lor față. Ce se va întâmpla atunci? Vor fi ocoliți de aproape toți ceilalți oameni. Asta pentru că la un moment dat neseriozitatea lor a fost mult mai importantă pentru evoluția acestora. Dacă neserioșii ar înțelege că parolismul și seriozitatea fac oamenii mai frumoși și mai căutați… Și dacă ar înțelege că nimănui nu-i plac oamenii neserioși și pe cuvântul cărora nu se poate baza.

Seriozitatea mai are o calitate – nu știu dacă ați observat dar, seriozitatea apropie oamenii. Și de cele mai multe ori, atunci când spui despre un om că este serios, îl asociezi și cu profesionalismul. Seriozitatea ține de caracterul fiecărui om în parte și se antrenează. Nu este un dar dobândit la naștere. Seriozitatea se educă zi de zi, prin modul tău de a fi. Oamenii serioși sunt siguri pe forțele lor și pe ceea ce știu că pot oferi. Fără să se teamă de reacția celor din jurul lor. Dar și fără să privească oamenii de sus. Prezența seriozității te face să fii și un om asumat. Aici vorbesc de seriozitatea venită din constanța faptelor și nu de oamenii care sunt ursuzi. Poți fi și un serios vesel, cu poftă de viață și zâmbetul pe buze.

Oamenii serioși sunt foarte greu de găsit. Și aici mă refer în special la constanță. Dacă nu mă credeți, opriți-vă un pic și gândiți-vă la neserioșii pe care i-ați întâlnit. Asta poate veni și din dorința fiecăruia de a-i fi bine. În detrimentul celorlalți. Cu siguranță că, la un moment dat al vieții noastre, fiecare am dat dovadă de neseriozitate în relații cu alții. Dar, atunci când aceasta devine o practică constantă și este făcută voit, apare o problemă. O problemă de credibilitate a noastră ca oameni.

Nu știu dacă ați observat, dar oamenii serioși parcă îți atrag încrederea fără să își propună acest lucru. Poate și pentru că oamenii au nevoie de siguranță și atunci când văd seriozitate capătă încredere. Dacă am reuși să învățăm ce înseamnă seriozitatea și să o aplicăm constant, poate că am evolua și noi ca popor și ca nație. Din păcate mai avem de lucru până să fim asociați constant cu seriozitatea. Și tot din păcate se pare că seriozitatea nu poate fi avută de toată lumea.

” Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te găsești totdeauna înaintea unei etichete și, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie” – Duiliu Zamfirescu

The post Lipsă de seriozitate appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre unul dintre oamenii pe care l-am cunoscut în studenție. Chiar dacă este mai mic decât mine – nu cu mult, dar este :), asta nu mă oprește să scriu despre el. Pentru că merită și pentru că este unul dintre oamenii care debordează de optimism în tot ceea ce face. I se mai spunea Americanu, pentru că a fost unul dintre cei care le-a oferit studenților ieșeni șansa de a vedea America și de a și câștiga bănuți. Dar, dincolo de asta omul despre care voi vorbi astăzi și-a păstrat picioarele adânc înfipte în pământ, indiferent de culmile pe care a ajuns. Și asta pentru că a ajuns prin forțele și munca lui acolo unde este acum. Tocmai de asta mi-a câștigat respectul – pentru modul lui de a fi.

Omul frumos de astăzi are cuvânt. Chiar dacă este super-aglomerat și nu își vede capul de treburi, face tot posibilul să se țină de cuvânt. Poate că din această cauză este și rezervat atunci când vorbește. Omul de astăzi este un ieșean adoptat – dar, se comportă mai ceva decât ca mulți ieșeni get-beget. De foarte multe ori i-am cunoscut dorința și perseverența de a reuși în viață. Dacă vreți îl cunosc de când era doar student și i-am cunoscut evoluția profesională. Și trebuie să recunosc că în foarte multe momente m-a bătut la perseverență. Și știți că nici eu nu sunt de lepădat când vine vorba de perseverență.

Omul de astăzi are și o altă calitate – nu uită de cei care de-a lungul timpului l-au ajutat, sau care au fost alături de el atunci când i-a fost greu. Personal nu cunosc oamenii pe care i-a avut alături la începutul carierei lui profesionale și care acum să apeleze la el și să nu fie ajutați după posibilități. Aducerea aminte este o calitate din ce în ce mai puțin întâlnită în zilele noastre. Dar, la el este recunoștința este una dintre calitățile pe care le pune în aplicare. Sincer să fiu la început, recunosc nu credeam că poate fi capabil de asemenea calități – dar, cu timpul mi-am dat seama că am pus o etichetă greșită.

Până acum nu l-am auzit să se plângă, deși cu siguranță că a avut momente dificile prin care a trecut. Dar, optimismul de care dă dovadă a fost peste orice piedică pe care o pune viața. Nu l-am auzit până acum să spună că nu se poate, ci mai tot timpul spune hai să vedem ce putem face. Și lucrul ăsta îți dă putere, chiar dacă lucrurile sunt greu de pus în practică. Dar, dacă se bagă să te ajute, nu știu cum face, că reușește să facă lucrurile să meargă.

Omul de astăzi este Cristian Nistor, unul dintre cei mai optimiști oameni pe care personal îi cunosc. Este acel om de care ai nevoie în momentele în care simți că toate cărările duc în văgăune, atunci când simți că lucrurile ies total anapoda față de cum ți le-ai imaginat tu. Pentru că este un exemplu pentru ”yes we can” și eșecul nu are nicio șansă în fața lui. Și îi trage și pe alții după el. Nu este deloc forțat dacă spun că omul acesta își trăiește visul american pe pământ românesc. Sau mai bine zis își crează propriul vis, după regulile lui. Și le respectă cu sfințenie.

Cristi știu că te va surprinde articolul acesta, dar o meriți. Pentru că arăți în fiecare zi că în România se poate și altfel. Arăți că încă mai poți să ai vise în România. Arăți că dacă te ții de treabă reușești să ajungi să ți le îndeplinești. Ține-o tot așa – poți fi un exemplu de reușită pentru foarte mulți tineri pe care îi pregătești să intre în luptă.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 11 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul de astăzi este unul dintre oamenii puternic implicați în ceea ce se poate numi Iașul evenimentelor. Deși poate că, alții care s-ar afla în postura lui, ar avea adevărate aere de șefi sau coordonatori, omul despre care scriu astăzi și-a păstrat simțul realității. Chiar dacă poate că postura în care a ajuns și faptul că știe foarte mulți oameni importanți, iar da dreptul să fie altfel. Ceea ce m-a impresionat, încă din momentul în care am cunoscut omul frumos de astăzi, a fost modul în care se implică alături de oamenii din echipa lui, în tot ceea ce presupune muncă. Dacă vreți este genul acela de ”șef” care își suflecă mânecile și se pune pe muncă, cot la cot cu angajații.

De fiecare dată când i-am cerut ajutorul a răspuns prompt. Chiar dacă uneori am apelat poate în momente în care era prins până peste cap, acest om și-a găsit mereu timp să mă ajute. Iarăși un lucru pe care îl pot confirma și oamenii care cunosc mai bine omul de astăzi, este și faptul că mereu își face timp să stea de vorbă cu tine – mai ales dacă te simte în cadrul întâlnirii că ești apăsat și că ai ceva pe suflet.

Este unul dintre oamenii cu o verticalitate ce m-a surprins încă din primele momente în care am interacționat. Dacă are ceva să îți spună, o face la modul diplomat, fără să îi fie frică că te vei supăra. Și o face pentru că știe că dacă ești cu capul pe umeri, îți vei da seama că are dreptate. Și ceea ce spune te va ajuta pe viitor să fii mai bun și poate să nu mai faci aceleași greșeli.

Astăzi în categoria oameni frumoși ai Iașului intră Elena Manolache. Elena nu mai are nevoie de prezentări, sau de cuvinte mari. Dar totuși, faptul că nu a uitat să fie OM, spune multe despre ea. Și merită toată stima și respectul celor față de care a avut, la un moment dat o interacțiune. Pentru că este genul de om care se implică în proiectele pe care le are la un mod mai mult decât profesionist. Nu îi plac lucrurile făcute cu jumătăți de măsură.
Pe OM-ul Elena l-am cunoscut acum câțiva ani și încă de atunci am rămas plăcut surprins de verticalitatea de care dă dovadă. Nu se ascunde după degete – îi place să spună totul în față, iar acest lucru reprezintă unul din atuurile ei. La Elena albul este alb și negrul este negru. Dacă vii să îi prezinți lucrurile într-o nuanță de gri nu ai nicio șansă să o convingi că lucrurile merg și așa. Este unul din oamenii corecți pe care i-am cunoscut.

De fiecare dată când am interacționat cu OM-ul Elena am fost plăcut surprins de corectitudinea de care dă dovadă în relațiile inter-umane. Iarăși, un lucru pe care puțină lume îl mai respectă – și anume corectitudinea față de celălalt. Este acel gen de om pe care te poți baza dacă ai discutat și ai bătut în cuie lucrurile. Nu spune un lucru și după se întoarce. Își asumă tot timpul ceea ce spune și ce este mai important, face ce spune că face. Elena este un om responsabil și știe că atunci când stabilești ceva cu un om, indiferent de cine este acel om, cuvântul dat devine mult mai important decât oricâte acte semnate semnezi.

OM-ul Elena este mai tot timpul cu zâmbetul pe buze (bine, exceptând perioadele aglomerate când nu își vede capul de treburi) și ce e mai important, chiar dacă are puțin timp, își face loc în agenda ei să discute cu tine.

Nu este omul care să se laude cu lucrurile/faptele bune pe care le face.

Felicitări Elena Manolache pentru modul în care știi să fii OM în fiecare zi:)

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 10 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Prieteniile trainice, au ajuns să fie din ce în ce mai rare. Oamenii pe care îi considerai prieteni te lasă când te aştepţi mai puţin. Şi nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu tine, ci pentru că aşa a fost conjunctura. Dar oare, care este secretul prieteniilor de ani de zile între unii oameni?Oare pe cine poţi să numeşti cu adevărat prieten în ziua de astăzi?  Chiar a ajuns prietenia mai preţioasă decât aurul?

Am stat, m-am gândit la ce înseamnă prietenia cu adevărat. Am să aştern pe hârtie o parte din concluziile la care am ajuns. Poate că aşa veţi face şi voi o revizuire a listei voastre de prieteni. Haideţi să vă spun la ce gînduri am ajuns:

1. Oferă fără să aştepţi să se întoarcă ceea ce ai oferit tu – nu îţi spune nimeni să te laşi pe tine pe locul secund, dar atunci când vrei să ajuţi, fă-o din toată inima. Nu căuta o prietenie, doar ca să fii tu fericit şi să îţi ostoieşti lipsa de afecţiune din partea “prietenului”. Gândeşte-te că la un moment dat, prietenul tău va avea nevoie de ajutor, mai mult decât te-a ajutat el până atunci. Fii pregătit(ă) să oferi ajutorul tău necondiţionat.

2. Cât de mult poţi să ierţi? În funcţie de răspunsul la întrebarea aceasta, vei şti ce poţi să faci cu adevărat, atunci când în relaţia de prietenie vor interveni greşelile. Prietenia înseamnă să ştii să uiţi şi să ierţi. În acelaşi timp, asigură-te că şi prietenii tăi pot face acelaşi lucru, atunci când tu vei greşi.

3. Respectă cuvântul pe care îl dai  – atunci când discuţi cu cel pe care îl consideri prieten, asigură-te că poţi să îţi respecţi termenii discuţiei. De cele mai multe ori, pot apărea n variabile, care te pot face să dai vina pe altcineva, în cazul în care nu ţi-ai respectat cuvântul. Dacă ai “uitat” ce ai promis, e posibil să nu mai recapeţi încrederea pierdută

4. Fii alături de prietenii tăi şi la bine şi la greu, nu doar la bine. În prietenie e ca şi în căsătorie – nu poţi să beneficiezi doar de bine, mai trebuie să treci şi prin perioade foarte grele. O prietenie nu înseamnă doar să râzi, înseamnă să mai şi plângi alături de prieteni. De fapt, prieteniile trainice se sudează în momente dificile.

5. Ştii ce înseamnă capăt de linie? Dacă nu, atunci ai o problemă. Secretele pe care ţi le spun prietenii, trebuie să rămână la tine şi doar la tine. Nici măcar nu trebuie să aduci aminte tangenţial de secretele împărtăşite. Dacă nu vei şti ce înseamnă să respecţi încrederea prietenului care ţi-a dezvăluit un secret, atunci pregăteşte-te să fii singur

Prieteniile din ziua de astăzi sunt din ce în ce mai greu de ţinut. Oamenii sunt schimbători şi pun în primplan propriul ego şi propriile interese. Sunt prieten cu tine, atâta timp cât îmi este bine, după mai vedem.

Bunica mea avea o vorbă – oricât de ocupat ai fi, oricât de multă treabă ai avea, dacă întâlneşti un cunoscut/prieten, fă-ţi timp şi vorbeşte cu el. Şi ai să vezi că, chiar dacă vei întârzia din treaba ta, vei avea un spor mai mare.

Vă doresc să aveţi prieteni adevăraţi în jurul vostru, care să sară atunci când le cereţi ajutorul. Nu doar să îl aştepte. Încercaţi la rândul vostru să fiţi pregătiţi să săriţi şi la 12 noaptea în ajutorul prietenilor voştri. Şi nu uitaţi că prietenia se sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea.

“Nu sunt supărat că m-ai minţit, sunt supărat că de acum încolo nu te pot crede” – Friedrich Nietysche

The post Cum să menţii o prietenie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.