A fost momentul în care mi-am schimbat modul de a vedea viața și tot ceea ce aveam. Dacă vreți a fost momentul în care am realizat că oricând se poate să se vorbească despre noi la trecut. Diferența  dintre viață și moartea nu este în mâna noastră. Am avut atât de mulți oameni pe care i-am cunoscut și care s-au dus când aveau toată viața înainte, încât pot spune că tinerețea nu este o garanție că mai avem mult de trăit. Poți ieși din casă dimineața și să fii văzut ultima dată în viață. Pare trist știu, dar sunt atât de multe exemple.

Poate dacă în 2003 nu treceam prin această experiență traumatizantă astăzi aș fi fost altul. Dar, momentele acelea în care am fost între viață și moarte m-au făcut să mă schimb. Ceea ce am simțit în acele momente m-au făcut să realizez că suntem mici, dar mici de tot. Cu pretenții de uriași și de stăpâni pe viața noastră. Au fost momentele hotărâtoare ale vieții mele. Și nu de puține ori îmi revin în minte ca și cum le-aș retrăi. Momente în care doar o minune a făcut să mai fiu astăzi în viață.

Pasiunea mea a fost aproape să îmi aducă sfârșitul. Am ieșit să joc fotbal și la un moment dat am sărit la cap cu unul dintre adversari. Acesta m-a răsturnat în aer și am căzut în cap pe ciment. În urma impactului am avut pierdută conștiința timp de 20 de minute după spusele celor cu care jucam fotbal. Dar, deși nu eram conștient auzeam tot ce se vorbește lângă mine. Deși eram cufundat într-un întuneric nu eram speriat. Ba chiar era un întuneric care mă liniștea și care mă făcea să fiu împăcat. În același timp eram învăluit de un sentiment de dragoste și de căldură care creștea în intensitate. Când ești în acea stare trăiești niște lucruri pe care dacă le-ai povesti, oamenii te-ar considera nebun. Așa că le voi ține pentru mine. Nu acesta este scopul postării.

După ce mi-am revenit și am ajuns la spital, neuro-chirurgul care m-a tratat mi-a zis că am avut mare noroc. Pentru că, în urma căzăturii, sângele nu a rămas în cutia craniană, ci s-a format un edem sub-cutanat. Poate că și de asta, atunci când am făcut radiografia la cap, îmi apărea că am fractură de la frunte până la baza capului. Eu asta am luat-o ca pe un semn trimis de Dumnezeu. A fost un moment de cotitură. Atunci am realizat că deși ne place să îl negăm pe Dumnezeu el este lângă noi atunci când avem nevoie reală de noi. Chiar dacă nu îi cerem ajutorul.

Dacă am conștientiza faptul că oricând se poate vorbi de noi la trecut, poate că am fi altfel. Mai atenți la acțiunile noastre, la modul nostru de a fi. Acum depinde și de fiecare în parte. Și de filosofia fiecăruia de a vedea viața. Dar, e bine ca din când în când să nu ne mai considerăm nemuritori. Și să fim mai cu băgare de seamă. La noi și la cei de lângă noi. Granița dintre noi cei vii și noi cei morți este așa de fină încât o secundă poate însemna despărțirea noastră de ceea ce înseamnă viață. Am trăit-o pe propria piele așa că știu ce spun – moartea poate veni oricând. Eu am mai primit niște timp. Dacă voi ști să îl fructific voi vedea la finalul vieții. Fiecare dintre noi primim timp – mai mult sau mai puțin. Și când se fluieră de final ar trebui să fim câștigători.

Trăiți-vă viața frumos ca și cum ar fi ultima zi pe pământ. Gândiți-vă la ce amintiri lăsați în urma voastră.

”Căci moartea nu există, și ce numești tu moarte/ E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.” – Mihai Eminescu

The post Am dat mâna cu moartea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Suntem diferiți la cumpărături, doamnele noastre sunt mult mai emoționale și se hotărăsc greu, în timp ce noi, bărbații suntem mai direcți. Știm ce vrem să luăm, ne facem de obicei un plan bine stabilit și mergem la punct ochit, punct lovit. Nu am nici o aluzie misogină în ceea ce am scris mai sus. Dar, urmăriți de curiozitate, cuplurile la cumpărături. Veți vedea că ei sunt de obicei cu fețele triste și îi vezi cum rezistă eroic, pentru ea. Iar ele, fericite, cu zâmbetul pe buze, mai aruncă câte un ”dragă” sau ”scumpule” pentru a mai dezamorsa atmosfera. Și trebui să recunoaștem, știți să ne domesticiți.

În cazul meu, draga mea soție are problema de a nu se putea hotărî repede, asupra modelului sau lucrului pe care și-l dorește. Mergem din loc în loc, probează diferite modele, dar când e să ia decizia pe care să îl cumpere nu se poate decide. Chiar și după ce se hotărăște, rămâne cu inima tângă după alte modele. Parcă i-ar fi plăcut mai mult celălalt. Și chiar dacă sunteți sinceri sau nu, sunt sigur că și voi pățiți la fel. Dar poate ca de asta le și iubim așa de mult. Pentru că, în nehotărârea lor, sunt simpatice cum pendulează între opțiuni.

Dragele noastre, noi, nu suntem deloc complicați, când vine vorba despre cumpărături. Noi funcționăm în aceeași parametri. Ne dați o listă, ne dați niște bani, de cele mai multe ori, prin ușa între-deschisă, ne dați și sacoșele pentru că noi le uităm. Pentru unii dintre noi, trebuie să fiți foarte explicite cu lista. Dacă spuneți că aveți nevoie de carne, spuneți și de care – pentru a evita situațiile în care voi vreți carne de vită și noi venim cu carne de porc. De cele mai multe ori, nu ne dați sumă fixă, pentru că nu ne vom încadra niciodată în estimările voastre.

Dacă ne luați cu voi să luăm haine copilului, vă rugăm să ne credeți că de cele mai multe ori nu știm diferența între 25 și 27 de pe etichete. Nu suntem complicați – dacă haina îi vine copilului, noi suntem fericiți. De ce trebuie să ținem minte atâtea informații? A și încă ceva – la noi nu există atâtea culori pe care le știți voi. Noi vedem roșu și atât, nu roșu pal, nu roș grena. Ochii noștri percep doar culorile sigure. De ce vă supărați pe noi, când nu știm diferența dintre turcoaz și bleo?

Știm că la cumpărături ne luați pentru că aveți nevoie de cineva care să care sacoșele. Și suntem siguri că cele mai frumoase cumpărături le faceți voi între fete. Nu ne cereți, vă rugăm să fim fericiți și cu zâmbetul pe buze. Unii dintre noi, își doresc să ajungă acasă, să desfacă o bere, să se uite la televizor, sau să se ducă la un fotbal cu băieții. Dar știm că dacă vă supărăm, riscăm să avem o seară proastă, în care să vă vedem îmbufnate. Oricât de mult vrem noi să fim cocoși, pentru liniștea noastră contează foarte mult ca voi să fiți fericite.

Cumpărăturile vor fi întotdeauna văzute diferit de voi, doamnele noastre și de noi. Noi le vedem ca pe ceva inutil și chinuitor, în timp ce voi faceți cură de shopping. E ciudat că nu înțelegem cum de vă relaxați la cumpărături, în timp ce noi suntem storși de energie, când ajungem acasă, după un periplu prin magazine?

Dar știți ceva? Pentru voi facem sacrificii pentru că vă iubim. Chiar și la cumpărături, când ne spuneți ”dragă” sau ”scumpule” pe un ton mieros, deși știm că e o metodă de manipulare.

The post Bărbați la cumpărături appeared first on Durbaca Ionut Lucian.