Nu am să înțeleg cum, într-o încăierare pe care o vedem, ne dăm seama ce fel de oameni sunt. Aseară m-am gândit că, dacă la rândul meu voi fi agresat pe stradă, nu trebuie să mă aștept ca cineva să sară în ajutorul meu. Oare am ajuns ca fiecare să fie pentru fiecare? Asta înseamnă să trăim într-o societate civilizată, într-o lume din ce în ce mai laicizată? Mergem pe principiul mie nu mi se poate întâmpla. Asta până când vom fi actorii principali ai unei astfel de întâmplări. Și atunci ne vom victimiza și vom spune că doar nouă ni se poate întâmpla. Dar, oare când vedem pe cineva aflat în pericol, de ce nu sărim în ajutor? A, am uitat – așteptăm pe alții să se implice și să se bage. Nu e treabă noastră și nu vrem bătăi de cap inutile.

De la ce a plecat postarea de astăzi? De la o întâmplare petrecută aseară, pe stradă, în Alexandru. Pe scurt – aseară am avut ceva treabă în zona pasarelei pietonale din Alexandru – cea care traversează căile ferate, de pe Șoseaua Națională. Din depărtare auzeam strigăte și cu cât mă apropiam de trecerea de pietoni de la pasarelă, era din ce în ce mai evident că erau mai multe persoane implicate într-o încăierare generală. Și alte câteva persoane care se uitau ca la circ. Ca să vă faceți o idee, cei ce se băteau nu mai țineau cont că este stradă, se aruncau în fața mașinilor, ce cu greu îi evitau. Era o bătaie generală și un haos auditiv ce nu avea cum să fie trecut cu vederea.

În timp ce mergeam, vedeam cum erau oameni care se uitau, oameni care se grăbeau să treacă de zona respectivă și oameni care se băteau. Un tablou ”perfect” pentru o seară de miercuri. Dar, nimeni nu a îndrăznit să se bage – e și greu când vezi că nimeni altcineva nu are tendința de a interveni. La un moment dat, am strigat la cei ce se băteau să înceteze. Dar văzând că erau în jur de 10 persoane care se încăierau și nimeni nu a mai intervenit, m-am potolit.  Instinctul meu de conservare s-a activat, pentru că recunosc mă gândeam că mi-o iau și eu. Am pus mâna pe telefon și am făcut ceea ce poate că trebuia făcut de la început – am sunat la 112.

Prima reacție a celui care mi-a răspuns m-a lăsat un pic uimit. A fost ceva de genul – cred că îi cunoaștem pe oamenii străzii de acolo. Telefonul s-a terminat cu așteptați să vină poliția. Spre surprinderea mea, Poliția chiar a ajuns repede – în aproximativ 7-8 minute de la apel. Ce-i drept, probabil că odată cu telefonul meu, au mai sunat și alți șoferi care erau să ia pe capotă pe câte unul din cei ce se băteau. Nici nu mai contează motivul pentru care oamenii respectivi se băteau. Probabil că după ce au dat declarații se va ști cine este vinovatul și cine victima. Dar, după seara de ieri un lucru îmi este clar – dacă se ia cineva de tine pe stradă, sunt șanse foarte mici ca cineva să îți sară în ajutor.

Fiecare va găsi tot felul de motive – ba că nu știa de la ce a pornit scandalul, ba că i-a fost frică. Sau că nu este treaba lui. Și chiar dacă tu nu ai nicio vină, vei fi catalogat drept unul dintre acei oameni bețivi, ai străzii sau golani. Am mai spus-o și o repet – de la începutul anului am observat o tensiune crescândă la oameni și pe străzi. Iar după seara de ieri sunt sigur de un lucru – trebuie să mă apuc de lupte/arte marțiale. Pentru siguranța mea și a familiei mele.

Un lucru îmi mai stăruie în minte – oare ieri dacă erau copii ce priveau scena cum s-ar fi simțit? Dacă în altercația generală un copil era lovit de către ceilalți? Chiar în halul ăsta am ajuns noi oamenii, de nu ne mai băgăm atunci când vedem astfel de situații pe stradă? Sau e mai bine să facem live-uri pe Facebook decât să sărim în ajutor?

Cei drept, aseară au fost câțiva oameni care au sunat și ei la 112. Mult prea puțini însă au dat dovadă de umanitate. De un lucru atât de firesc și totuși atât de greu de făcut. Oare se mai poate salva ceva din umanitatea noastră?

The post 112 – lumea privește nepăsătoare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu sau nu acest articol. Nu sper că îl veţi citi. Nu ştiu dacă aţi stat şi aţi cugetat la inepţia pe care aţi spus-o zilele trecute. Dar am aşa o senzaţie că, indirect, aţi făcut şi o parte din populaţia României “curve” şi “golani”. Să vă spun şi de ce – mergem pe logica dumneavoastră : sunt 3 milioane de români activi peste graniţele ţării, români care câştigă în medie 1500 euro pe lună. Pentru 700 euro, după spusele dumneavoastră, acasă se fac fii “golani” şi nevestele “curve”. Aşa aţi spus dumneavoastră, nu eu. Dar să vedeţi unde vreau să ajung – dacă românii plecaţi peste hotare ar fi aşa cum spuneţi dumneavoastră, noi aştia din ţară, în ce categorie intrăm?

Pentru că puţini dintre noi, reuşesc să aducă acasă lunar peste 700 euro. Şi totuşi, ne ducem traiul şi nu disperăm. Să înteleg că dacă dumneavoastră aţi face acum salariile în România de 700 euro minim, toţi românii s-ar transforma în “golani” şi “curve”? În sfârşit am aflat şi noi de ce nu se ajunge cu salariul din România la nivelul occidentului. Vă este teamă să nu se transforme ţara în infractori şi prostituate. Vă mulţumesc personal pentru faptul că vă gândiţi la noi. Dar mai bine aţi încerca să vă gândiţi la cum aţi jignit-o pe mama dumneavoastră.

Pentru că fără să vreţi prin modul dumneavoastră de a gândi aţi jignit-o şi pe mama dumneavoastră. Nu cred că este bucuroasă să îşi vadă copilul vorbind aşa. Din păcate aţi comis-o. Sau mai bine zis aţi arătat României şi lumii întregi adevărata dumneavoastră faţă. Sau poate că a fost o manevră bine-gândită de  a mai provoca un scandal care să afecteze imaginea României în exterior.

Vă mai întrebaţi de ce România este prost văzuă în exterior, dar dacă un ministru din România face astfel de afirmaţii, nu trebuie să mai mire pe nimeni. Străinii au tot dreptul să considere România o ţară din lumea a doua – dacă se foloseşte un astfel de limbaj la cele mai înalte nivele, săracii străini nu au nici o şansă să îşi imagineze lucruri frumoase despre România. Nici dacă prinţul Charles încearcă să schimbe imaginea României nu mai avem nici o şansă.

Şi dragă domnule ministru, vă rog să vă mai gândiţi la ceva: cred că ţara asta de “golani” şi “curve” susţine economia ţării. Pentru că nu-i aşa, atunci când intră banii în ţară nu staţi să vă întrebaţi dacă oamenii respectivi mai sunt “golani” şi “curve”. Vă bucuraţi că se mai adună bani la Ministerul Transportului prin plata rovignetelor, prin achiziţionarea de maşini. Tot aşa vă bucuraţi că vin bani din afară, bani care prin consum ajută consumul şi economia să îşi revină cât de cât. E mare bucurie în lunile de vară când vin “străinii” acasă şi cheltuie banii în ţara lor. Atunci “golanii” se transformă în oameni cumsecade care ajută la bunăstarea dumneavoastră, pardon a ţării.

Şi noi ăştialalţi, care din varii motive am rămas în ţară, contribuim zilnic la susţinerea economiei. Şi suntem mai răi decât “golanii”. Noi susţinem constant şi mai mult decât atât, trebuie să vă suportâm abjecţiile în fiecare zi şi în fiecare interacţiune a noastră sunteţi pomeniţi – şi nu de bine.

Aţi reuşit performanţa de a scandaliza prin limbajul şi comportamentul dumneavoastră. Dar dragă domnule ministru, oamenii care au plecat afară nu au plecat pentru că le era bine în ţară. Au plecat pentru că simţeau că ţara nu îi apreciază. Şi ţara din păcate e reprezentată de oameni ca dumneavoastră. Oameni care nu se gândesc decât la binele propriu şi la nimic altceva. Pentru restul există expresii prin care îi catalogaţi suburban.

Să vă fie ruşine e puţin spus. Pentru că dumneavoastră aţi demonstrat că sunteţi mai golan decât toţi golanii la care aţi făcut referire. Măcar golanii au demnitatea de aşi apăra gaşca din care fac parte. Dumneavoastră nu o aveţi. Poate că ar trebui să experimentaţi un pic viaţa de golan şi cea de curvă şi de abia după să puteţi pune apelative de genul acesta oamenilor care din varii motive au plecat afară să îşi câştige o bucată de pâine albă.

Ştiţi era un cântec după revoluţie: “Mai bine haimana, decat tradator/Mai bine huligan, decat dictator/Mai bine golan, decat activist/Mai bine mort, decat comunist. ”

Aceste cuvinte trebuie să vă rămână în minte dragă domule ministru. Se pare că încă mai sunt de actualitate.

The post Economia susţinută de golani şi “curve” appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Multi dintre voi se vor intreba de ce am pus un articol din care sincer nici eu nu as intelege prea multe cand l-as vedea pentru prima oara. Dar de cateva zile stau si ma gandesc daca mai suntem in siguranta in acest stat de drept. Un stat in care, din ce in ce mai multi oameni isi fac dreptate cu pumnul si cu violenta. O tara in care daca incerci sa intervii esti luat la pumni si picioare. Nimeni nu se baga, ba chiar mai mult, da dreptate celor care isi fac dreptate cu pumnul.

Cand m-am mutat de la ai mei, am zis ca noul cartier si-a schimbat faima de cartier rau famat. Se pare ca in mare aveam dreptate, sau mai bine zis, am avut dreptate. Pentru ca de cateva saptamani observ niste lucruri si intamplari care imi ridica niste semne mari de intrebare. Sincer ma gandesc de doua ori daca sa mai ies cu familia dupa anumita ora din casa. Asta nu pentru ca mi-ar fi frica de siguranta mea, ci mai mult pentru a le proteja pe cele 2 fete ale mele.

Dar ma indepartez de la subiect. Vineri seara, dupa o zi istovitoare de munca, ma duc ca tot omul la unul din magazinele din cartier sa fac niste cumparaturi. Cum ma uitam eu printre rafturi dupa ceva bun si gustos, aud ca incepe un mic scandal intre vanzatoare si un nene cu ceafa groasa si burta mare – motivul era unul pueril din punctul meu de vedere. Justitiarului, ce vroia sa isi faca dreptate singur, i se parea ca vanzatoarele se uitau dupa el, care cumva sa nu fure. Ei si de aici si pana la aprinderea fitilului nu a mai fost decat un pas.

Ce a urmat a fost peste imaginatia mea, peste ceea ce credeam eu ca am sa traiesc pe viu. Enervat la culme de faptul ca vanzatoarele nu au tacut, justitiarul nostru a pus mana in gatul uneia din vanzatoare si a luat-o la pumni, fara sa isi dea seama ca forta lui poate cauza moartea persoanei respective.Repet, intamplarea aceasta s-a petrecut undeva catre ora 19.30. Si nimeni, nu a avut curajul sa riposteze, ba mai mult, unul dintre “domnii” de la rand, a spus ca bine a facut si ca si el ar fi facut la fel daca era in locul justitiarului nostru.   Acel domn lucreaza la trupa de interventii a uneia din firmele de securitate din Iasi.

Recunosc ca, inclusiv eu am fost las si nu am intervenit, am tastat 112 si am dat sa sun, dar spiritul de conservarea intrat in actiune si m-a blocat la stadiul de initiativa. Nu a fost corect din partea mea, singurul barbat din magazin la acel moment sa nu sar in apararea femeii. Dar m-am gandit ca daca interveneam atunci, riscam sa ajung la Urgente, oricum as fi fost singurul care se baga……

Bineinteles ca dupa ce evenimentul s-a petrecut, au aparut si vitejii, viteji ce se mobilizau sa iasa din magazin si sa il atace pe agresor. Nu e normal ce s-a intamplat, nu e normal ca si autorul acestui articol nu a avut curajul sa se bage, nu e normal ca traim intr-o tara in care fiecare se gandeste sa se protejeze pe el si pe familia sa. Daca vom gandi la fel in continuare, vom ajunge sa vedem oameni injughiati pe strada si sa ni se para ceva normal. Vom ajunge sa nu avem curajul sa ridicam glasul la cei care fura din magazine si din buzunarele oamenilor.

Poti la fel de bine sa pleci la cumparaturi si sa nu te mai intorci acasa. Sa i se puna pata cuiva pe tine si sa te snopeasca in bataie. Am ajuns la un nivel al degradarii sociale foarte ridicat. Este imposibil sa se intample asa ceva si nimeni sa nu reactioneze – nici macar firma de securitate nu a intervenit cand s-a apasat butonul de alarma.

Unde vom ajunge nu stie nimeni, nici macar politia, politie care pe timp de noapte sta cu masina parcata prin parcarile din cartiere in loc sa patruleze si sa asigure linistea publica. Societatea se degradeaza vazand cu ochii si nimeni nu are curajul sa intervina. In atare conditii te impinge sa iti faci port arma si sa folosesti arma ori de cate ori viata ta sau a celor din jurul tau este pusa in pericol. Se va ajunge sa ne aparam viata noi insine, fara sa mai asteptam interventia autoritatilor, asta si pentru ca autoritatile intervin cu foarte mare intarziere.

Violenta devine din ce in ce mai mult o stare de spirit in Romania, dar oare de ce ma mai mir, cand insusi politicienii si autoritatile statului dau exemplu acesta – ca lucrurile se rezolva prin violenta limbajului sau a faptelor. Oare stramosii nostri pentru asta au luptat, pentru o tara in care locuitorii ei sa isi imparta pumni si picioare ziua in amiaza mare, sau ma rog pe inserate?

The post Violenta pune stapanire pe Iasi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.