112 – lumea privește nepăsătoare

112 – lumea privește nepăsătoare – asta îmi venea să strig aseară. De ce? Pentru că am realizat din nou că, din păcate, pe străzile din România poți lua bătaie oricând, fără ca cineva să intervină. La un moment dat văzusem un filmuleț de prin China. Acolo, dacă cineva este accidentat șoferul scapă mai ușor dacă îl omoară decât dacă îl rănește pe cel luat pe capotă. Aseară am înțeles că suntem pe drumul bătătorit de chinezi. Indolența și lipsa spiritului civic sunt din ce în ce mai des întâlnite. Dacă nu mă afectează pe mine, nu mă bag. Chiar dacă văd că cineva este în pericol mare. Eventual mai punem etichete de genul –  sunt drogați, băuți, golani.

112 - lumea privește nepăsătoare

Nu am să înțeleg cum, într-o încăierare pe care o vedem, ne dăm seama ce fel de oameni sunt. Aseară m-am gândit că, dacă la rândul meu voi fi agresat pe stradă, nu trebuie să mă aștept ca cineva să sară în ajutorul meu. Oare am ajuns ca fiecare să fie pentru fiecare? Asta înseamnă să trăim într-o societate civilizată, într-o lume din ce în ce mai laicizată? Mergem pe principiul mie nu mi se poate întâmpla. Asta până când vom fi actorii principali ai unei astfel de întâmplări. Și atunci ne vom victimiza și vom spune că doar nouă ni se poate întâmpla. Dar, oare când vedem pe cineva aflat în pericol, de ce nu sărim în ajutor? A, am uitat – așteptăm pe alții să se implice și să se bage. Nu e treabă noastră și nu vrem bătăi de cap inutile.

De la ce a plecat postarea de astăzi? De la o întâmplare petrecută aseară, pe stradă, în Alexandru. Pe scurt – aseară am avut ceva treabă în zona pasarelei pietonale din Alexandru – cea care traversează căile ferate, de pe Șoseaua Națională. Din depărtare auzeam strigăte și cu cât mă apropiam de trecerea de pietoni de la pasarelă, era din ce în ce mai evident că erau mai multe persoane implicate într-o încăierare generală. Și alte câteva persoane care se uitau ca la circ. Ca să vă faceți o idee, cei ce se băteau nu mai țineau cont că este stradă, se aruncau în fața mașinilor, ce cu greu îi evitau. Era o bătaie generală și un haos auditiv ce nu avea cum să fie trecut cu vederea.

În timp ce mergeam, vedeam cum erau oameni care se uitau, oameni care se grăbeau să treacă de zona respectivă și oameni care se băteau. Un tablou ”perfect” pentru o seară de miercuri. Dar, nimeni nu a îndrăznit să se bage – e și greu când vezi că nimeni altcineva nu are tendința de a interveni. La un moment dat, am strigat la cei ce se băteau să înceteze. Dar văzând că erau în jur de 10 persoane care se încăierau și nimeni nu a mai intervenit, m-am potolit.  Instinctul meu de conservare s-a activat, pentru că recunosc mă gândeam că mi-o iau și eu. Am pus mâna pe telefon și am făcut ceea ce poate că trebuia făcut de la început – am sunat la 112.

Prima reacție a celui care mi-a răspuns m-a lăsat un pic uimit. A fost ceva de genul – cred că îi cunoaștem pe oamenii străzii de acolo. Telefonul s-a terminat cu așteptați să vină poliția. Spre surprinderea mea, Poliția chiar a ajuns repede – în aproximativ 7-8 minute de la apel. Ce-i drept, probabil că odată cu telefonul meu, au mai sunat și alți șoferi care erau să ia pe capotă pe câte unul din cei ce se băteau. Nici nu mai contează motivul pentru care oamenii respectivi se băteau. Probabil că după ce au dat declarații se va ști cine este vinovatul și cine victima. Dar, după seara de ieri un lucru îmi este clar – dacă se ia cineva de tine pe stradă, sunt șanse foarte mici ca cineva să îți sară în ajutor.

Fiecare va găsi tot felul de motive – ba că nu știa de la ce a pornit scandalul, ba că i-a fost frică. Sau că nu este treaba lui. Și chiar dacă tu nu ai nicio vină, vei fi catalogat drept unul dintre acei oameni bețivi, ai străzii sau golani. Am mai spus-o și o repet – de la începutul anului am observat o tensiune crescândă la oameni și pe străzi. Iar după seara de ieri sunt sigur de un lucru – trebuie să mă apuc de lupte/arte marțiale. Pentru siguranța mea și a familiei mele.

Un lucru îmi mai stăruie în minte – oare ieri dacă erau copii ce priveau scena cum s-ar fi simțit? Dacă în altercația generală un copil era lovit de către ceilalți? Chiar în halul ăsta am ajuns noi oamenii, de nu ne mai băgăm atunci când vedem astfel de situații pe stradă? Sau e mai bine să facem live-uri pe Facebook decât să sărim în ajutor?

Cei drept, aseară au fost câțiva oameni care au sunat și ei la 112. Mult prea puțini însă au dat dovadă de umanitate. De un lucru atât de firesc și totuși atât de greu de făcut. Oare se mai poate salva ceva din umanitatea noastră?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.