Şi tot la capitolul lucruri care m-au surprins intră şi faptul că, în România sunt peste 500.000 de români care trăiesc la limita sărăciei, sau au atins-o deja. Dacă ducem calculul mai departe putem vedea că mâncarea zilnică ar hrăni aceşti oameni  şi ar rămâne şi pentru alţii. Veţi spune că acei oameni sărmani trebuie să muncească, să îşi câştige pâinea, dar vă spun că greşiţi. Nu aveţi de unde să ştiţi cum ceva neprevăzut vă poate schimba viaţa într-atât de mult, încât să nu vă mai puteţi câştiga pâinea cea de toate zilele. Azi putem fi sus, mâine putem să fim jos, dar jos de tot.

Suntem săraci, ne plângem de milă, dar faptele noastre ne dovedesc contrariul. Şi egoismul nostru ne face să nu ne gândim la alţii. Şi astăzi când vezi cozile de la hypermarket şi te uiţi un pic prin coşuri, îţi dai seama că ceva este încă în neregulă cu noi. În continuare cumpărăm mai mult decât ne trebuie, sau mai mult decât ne putem permite. În timp ce alţi români de ai noştri ar fi bucuroşi şi cu un colţ de pâine. Oare ce ar face pensionarii, cu pensii mizere, dacă o parte din mâncare, în loc să fie aruncată, ar fi dăruită lor? Oare câţi bătrâni nu şi-ar prelungi zilele cu o parte din mâncarea aruncată, dacă s-ar hrăni corect?

Ne plângem că nu putem creşte mai mult de 1-2 copii, dar zilnic se aruncă mii de tone de mâncare. În condiţiile în care agricultura României este la pământ şi nu produce la un nivel foarte mare. Ne plângem că ne este greu să trăim în România, că este o ţară de cacao, dar dacă privim lucrurile de mai sus, cred că o ducem mult prea bine. De ne permitem să aruncăm atâta mâncare. Suntem duali, ne place să ne amăgim că alţii sunt de vină, dar cifrele ne arată că ne plângem degeaba. Ne place să ne liniştim conştiinţa că nu ne permitem să creştem copii, că ne este greu şi cu unul singur, dar dacă am face o mică socoteală, am vedea că pe lângă noi ar mai putea creşte încă alţi doi,trei copii.

Ne plângem de obezitate şi chiar şi aşa aruncăm tone de mâncare. În condiţiile în care avem nevoie doar de 2000 de calorii pentru a funcţiona normal. Plus minus câteva calorii. Aţi avut vreodată curiozitatea să vedeţi ce înseamnă aceste 2000 de calorii, traduse în alimente? Nu mă dau mare, nici nu vreau să dau lecţii de nutriţie – sunt alţii mult mai abilitaţi ca mine. Vă spun doar că, 100 grame de îngheţată, din aia bună, are undeva la 300 de calorii, iar un piept de pui la grătar are 166 calorii la 100 grame. Socotiţi vă rog cam ce înseamnă caloriile acestea în grame şi veţi vedea câte kilograme de mâncare ne trebuie nouă. Probabil nu mai mult de 2 kilograme de om, pentru a trăi absolut normal şi fără a fi rahitici.

Dacă oferta este de 1 plus 1, nu înseamnă că este pentru noi. Putem să o împărţim cu încă una două persoane. Aşa poate am face economie şi la bani. Cu restul putem face o faptă bună. Să oferim o masă caldă unui sărman. Aşa mai ostoim un suflet şi îl mai încălzim. Cu siguranţă că, la un moment dat, fiecare dintre noi, am trecut prin perioade dificile, în care întindeam banii de la un salar la altul, am avut momente când am deschis frigiderul şi l-am închis la loc, fără să găsim ceva în el. Ştiu că putem suferi de sindromul sărăciei – în sensul că, oamenii care au trecut prin lipsuri de orice fel, au tendinţa de a cumpăra mai mult decât le trebuie, atunci când îşi permit lucrul acesta.  Dar, la fel de bine ar trebui sa apelăm la raţiune, astfel încât, atunci când avem tendinţa să luăm mai mult decât avem nevoie sa nu o facem.

Am să închei cu o întâmplare prin care a trecut un om faţă de care eu am mare preţuire – părintele Ioan Istrati. Prin periplurile lui prin Constanţa a întâlnit o bătrânică care stătea cu ochii pierduţi, îndreptaţi spre vitrina unui magazin alimentar. Luându-l mila, părintele i-a îndesat în palmele zbârcite 10 lei şi i-a spus să îşi ia o conservă bună şi să îşi potolească foamea. La care bătrâna răspunzând timid ii spune că mai degrabă îşi cumpără 10 kilograme de cartofi, pentru că, în felul acesta va avea ce mânca timp de o săptămână. Asta da lecţie de smerenie şi de raţiune.

The post Lăcomia lumii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Toti cred ca ne-am plans la un moment dat de salubrizare din orasul nostru – ba ca gunoaiele nu sunt stranse la timp, ba ca vin noaptea si fac galagie, tulburandu-ne somnul. Dar oare ne-am gandit ca problema este si in curtea noastra, a fiecaruia dintre noi. Orasul ar fi mai curat si daca fiecare dintre noi ar face un pic de efort si ar merge pe o selectie a gunoiului, nu am mai arunca chistoace de tigari pe strada. Am mai spus-o si in alte randuri, spiritul civic al unui oras il observi dupa cum stie fiecare locatar sa se gospodareasca. Nu cred ca este benefic pentru noi sa stam, sa asteptam sa vina totul de la corpul administrativ al orasului.

Imi pare bine sa vad ca in Iasi se mai intampla lucruri pozitive si orasul incepe sa mearga inainte. Imi place ca sunt firme care se implica activa in evolutia noastra ca si societate, in schimbarea in bine a modului nostru de a gandi si a fi. EcoRom ne ajuta sa ne schimbam stilul de viata, ne ajuta sa ne gandim la viitorul copiilor nostri. Asta pentru ca EcoRom vine cu o idee noua, prin care iesenii sunt invitati ca in perioada 25 iunie – 28 iulie sa isi duca deseurile in punctele special amenajate – containerele albastru, verde sau galben. Iar daca facem un efort cat de mic si ducem la punctele de colectare minim 10 ambalaje cei de la ColecteazaSelectiv.ro  ne dau un tichet razuibil. Daca va fi “Castigator” vei castiga un pix din carton reciclat, o bratara reflectorizanta pentru biciclisti, un evantai, o minge de plaja, magneti de frigider, un frisbee. Daca ai mesajul “Continua sa colectezi selectiv” nu dispera, inscrii codul de pe tichet prin SMS la 1899 sau pe www.colecteazaselectiv.ro si poti castiga marele premiu, un Ford KA.

Poate ca la prima vedere premiil nu vi se par atractive, dar oare pentru sanatatea noastra si a copiilor nostri avem nevoie de premii? Pentru mine unul nu conteaza valoarea premiului, mai degraba conteaza faptul ca am sansa ca gunoiul meu sa ajunga acolo unde trebuie – ambalajele din pet-uri la plastic, cartonul la carton si gunoiul menajer la gunoi menajer. Vreau sa traiesc intr-un oras mai curat si pentru asta sunt constient ca trebuie sa fac primul pas. Asta si pentru ca tot gunoiul colectat selectiv il voi putea depune la unul dintre punctele de colectare de aici : http://www.ecoromambalaje.ro/harta_colectare_selectiva.php. Si daca vreti sa stiti si intervalul orar in care puteti sa va prezentati la punctele de colectare, e bine de stiut ca veti gasi promoterii in fiecare zi de luni, miercuri, vineri de la 16:00 la 19:00 si sambata de la 10:00 la 13:00.

Campania EcoRom nu se adreseaza numai noua iesenilor ci si locuitorilor din orasele: Alexandria, Satu Mare, Sibiu, Slobozia, Baia Mare, Craiova, Ploiesti, Focsani, Roman, Arad, Deva, Medias, Sfantu Gheorghe, Targu Jiu, Tulcea, Targu Mures, Zalau, Bacau, Brasov, Cluj, Constanta, precum si sectoarele 1,2,3 si 6 din Bucuresti.

Orasul Iasi are sansa sa devina un oras european, un oras curat, doar daca noi iesenii vom face un pas spre civilizatia avansata si nu vom mai arunca gunoiul la intamplare, fara sa ne gandim la consecintele viitoare. Totusi copii nostri au nevoie de un viitor mai curat.

The post Gunoiul din viata noastra appeared first on Durbaca Ionut Lucian.