Sentimentele copilului tău le știi ? O întrebare care frământă orice părinte care avansează alături de copil, pe drumul devenirii omului de mâine. Și trebuie să recunosc că de ceva ani, odată ce începe copila să crească, încep să mă lovesc din ce în ce mai tare de întrebarea asta.

Nu găsesc tot timpul răspunsul, dar fac tot ce ține de mine să fiu acolo. Și când nu știu ce să îi spun, îi iau mâinile ei în mâinile mele. Și îi arăt că sunt lângă ea, indiferent cât este de greu. Îi certific trăirile și sentimentele spunându-i că și eu am fost acolo la vârsta ei. Uneori doare mai tare când știu că trebuie să treacă prin experiențele pe care le are și nu pot decât să îi fiu alături. Experiențele trebuie să le aibă ea, pentru că așa devine omul de mâine. Pentru că, pentru un copil în pragul adolescenței este important să aibă parteneri de drum. Care să fie lângă el atunci când trece prin stări ce se succed cu repeziciune.

Sentimentele copilului sunt importante

Sentimentele copilului sunt importante. Dar nu tot timpul, în fuga noastră zilnică, avem timp să vedem, să simțim copilul. Poate și pentru că nici noi, atunci când am fost copii, nu am avut alături pe cineva care să ne explice stările prin care treceam. De multe ori, nu suntem atenți la sentimentele copilului și la un moment dat, ne dăm seama că am pierdut contactul cu el. Și poate că sentimentele contradictorii pe care le au copiii la vârstele pre-adolescenței au legătură și cu noi părinții.

Comunicarea deschisă poate fi o soluție prin care să îi arăți copilului că îți pasă de sentimentele pe care le are. Să îl lași ca atunci când este revoltat să spună de ce este revoltat și să nu îi pui pumnul în gură. Să îl lași să aibă curajul de a spune ce are pe inimă, chiar dacă pentru tine par copilării. Pentru el, e important să îl asculte prietenii lui cei mai buni, părinții.

Și tu ai dat-o de gard

Să îl iei în brațe, mai ales atunci când a dat-o da gard. Și să îi povestești momentele din trecutul tău de copil, în care și tu ai dat-o de gard. Poate ce e mai important – să îi spui că oricât de nasol pare momentul prin care trece, el se va duce. Copilul va căpăta încredere în tine și te va vedea ca pe un partener valid de discuție. Mai ales dacă nu te apuci să râzi de sentimentele lui și îi certifici că ceea ce simte este firesc și normal.

Tot în perioada aceasta, când ei se află la început de drum, au nevoie de certificarea acțiunilor lor. Și mai ales de confirmarea sentimentelor pe care le nutresc. Pentru că da, este firesc să aibă preferințe și antipatii. Să se simtă mai bine în compania unuia sau a altuia. Poate să vadă o situație într-un mod diferit de cum o vezi tu ca și părinte. Și asta nu înseamnă că el este defect, ci poate că are o altă perspectivă. Sau simte altfel când se raportează la acel lucru sau întâmplare.

Înțelegerea sentimentelor propriului copil este o artă. Recunosc, de cele mai multe ori, nu am înțeles sentimentele Iustinei și am marjat pe autoritatea mea de părinte, pentru a o face să acționeze cum voiam eu. Și de cele mai multe ori am greșit. Dar, de când am învățat să o ascult, să fiu atent la trăirile pe care le are, atunci când povestește despre o întâmplare sau situație, am îmbunătățit modul nostru de a comunica.

Taifunul generat de sentimentele copilului poate face ravagii

Copiii noștri sunt la început de drum prin viață. Și de cele mai multe ori au sentimente contradictorii – acum parcă simt să râdă, acum parcă simt să plângă. Parcă le place să fie într-un anumit cerc de prieteni, după care e posibil să aibă semne de întrebare. La ce modificări sunt în interiorul lor, este greu să le înțeleagă, dacă nu sunt ajutați. Nu sunt diferite de cele pe care le-am avut noi când eram de vârsta lor. Doar că atunci nu se știa de cum pot fi înțelese.

Mai mult ca oricând, ei au nevoie să fie înțeleși și au nevoie de explicații. Nu de compătimire. Iar atunci când sunt confuzi pentru că nu știu să interpreteze sentimentele pe care le au, trăirile pe care le simt, încep să iasă în evidență. Printr-o atitudine cool, zic ei, dar prin care jignesc pe alții de lângă ei. Printr-o țigară aprinsă la colț de stradă, printr-un limbaj un pic mai colorat, printr-o palmă aplicată unui alt copil. Și dacă, noi părinții nu suntem acolo, e foarte posibil să ne îndepărtăm unii de alții.

Înțelege sentimentele și îmbrățisează durerile

Poate cel mai greu lucru este să înțelegi sentimentele celui din fața ta. Iar cea mai grea îmbrățisare este cea prin care iei în brațe durerea celui din fața ta. Pentru asta trebuie empatie și de ce nu, poate că e momentul ca noi părinții să învățăm să ne abrogăm orgoliul lui ”faci cum spun eu”. În viață, înțelegerea sentimentelor la timp, poate face diferența dintre un copil fără curaj și unul care are încredere în el (a nu se confunda cu misecuvenismul).

Un copil ale cărui sentimente au fost înțelese de părinți va fi mai capabil să înțeleagă suferința unui alt copil. Un copil care a fost îmbrățisat, atunci când îl durea sufletul, va fi mai săritor în a lua în brațe pe prietenul lui de aceeași vârstă. Dar, pentru asta trebuie să alocăm timp de discuție, timp de a înțelege ce și cum simte copilul nostru. Iar uneori copiii noștri nu au nevoie de nimic altceva, decât de a fi acolo. Cu un zâmbet, cu o vorbă bună, cu o îmbrățisare, cu o poveste.

Copiii sunt oglinda părinților, dar de cele mai multe ori, sunt oglinzi cu propriile sentimente și trăiri.

The post Sentimentele copilului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Suferința aduce fericire și de multe ori m-am întrebat de ce oamenii ce trec prin greutăți au puterea de a zâmbi. Asta până weekendul trecut, când am aflat răspunsul la multe din întrebările mele legate de acest subiect. Suferința aduce fericire nu este doar o maximă a unui renumit guru – este un fapt ce se întâmplă zi de zi. Dacă nu mă credeți, gândiți-vă la cele mai grele zile pe care le-ați avut și la cum v-ați simțit după ce au trecut.

Da, zilele în suferință te sfâșie în mii și mii de bucăți. Da, perioadele negre din viața fiecăruia dintre noi, ne fac să nu mai fim funcționali și să ne dorim doar să stăm retrași într-un colț. Eventual, un colț pe care să nu îl știe prea multă lume. Și da, în acele zile, de cele mai multe ori ești doar tu și cu suferința, sau cel mult unul, doi oameni stau lângă tine, în suferință.

Ați încercat vreodată să stați în suferință alături de cel ce e căzut? Ați încercat să simțiți ceea ce simte cel care este în genunchi? Ați încercat doar să stați lângă un om suferind? Dacă da, sunteți eroi. Pentru că de cele mai multe ori cu toții fugim de suferință și implicit de oamenii care suferă. În mintea noastră, a oamenilor, suferința are întotdeauna un aspect negativ și nu de eliberare. Iar să stăm alături de cel care suferă nu intră în visele noastre – ce să mai vorbim de a lua o parte din suferința celuilalt asupra noastră….

Prin suferind te poți încărca

Omul suferind este un om rănit – rănit de boală, rănit de alți oameni care l-au îndepărtat, rănit de lipsa dragostei celorlalți. Da, un om suferind nu este cea mai plăcută companie și de cele mai multe ori te încarcă cu sentimente apăsătoare. Și da, lângă omul suferind nu prea îți vine să dai petrecere. Dar, un minut petrecut lângă un om aflat la nevoie, te poate ajuta să înțelegi mai bine ceea ce ai. Și din ceea ce ai să dai și lui. Vorbesc despre sentimentele de bucurie pe care tu le ai – dă-i și lui din energia ta pozitivă, spune-i un cuvânt bun.

De cele mai multe ori oamenii aflați ”în boli nevăzute” sunt evitați pentru că nu sunt înțeleși. Sufletul unui astfel de om este sfâșiat în mii și mii de bucățele. Oare pentru care bucățică din sufletul lui ești și tu răspunzător? Astfel de oameni au nevoie doar de iubire, ei nu cer mai mult. Pentru că din iubire ești iau energia să se ridice din genunchi, să se scuture de praf și să se ambiționeze să revină la starea lor. Mai buni, mai puternici, mai iubitori.

Spuneam că weekendul trecut am înțeles că suferința aduce fericire. Pentru că în periplurile noastre am ajuns în locuri pline de fericire, pe care o simțeam prin toți porii. Iar în locurile alea și-au dus viața oameni ce au suferit cumplit și au iubit sufletele oamenilor nespus. Fiecare petec de pământ din acele locuri te încărcau cu o stare de bine și de liniște pe care o porți și peste zile.

Adu bucurie nu suferință

Ce ar fi dacă fiecare dintre noi am fi aplecați spre a aduce bucurie peste tot pe unde mergem? Da, e greu când ți se spune un cuvânt greu în față să spui un cuvânt bun. Dar, măcar tu spune din prima doar cuvinte bune. Când vezi un om trist, doar du-te la el și îmbrățisează-l, fără să îi spui nimic. Pentru că sufletele pot simți dincolo de cuvinte. Nu trebuie să ții discursuri, ci doar mângâie acolo unde vezi că sufletul suferă.

Am întâlnit oameni pe care viața i-a pus de nenumărate ori în situații dificile. Iar acei oameni au reușit să se ridice ori de câte ori viața le-a pus piedică. Și de cele mai mult ori, oamenii aceștia au un suflet atât de bun, încât chiar și atunci când sunt în suferință se gândesc la cei de lângă ei. Pentru că oamenii aceștia au fost atât de jos, încât acum știu să se bucure de fiecare lucru minor din viața lor.

Suferința aduce fericire, iar lacrimile unui om căzut pot fi șterse de fiecare dintre noi. Doar să vrem să putem. Nu mai puneți și voi răni în sufletele celor afalți în suferință. Nu mai evitați astfel de oameni. Nu îi mai fugăriți de lângă voi. Nu vă faceți că nu vedeți durerea lor. Întindeți-le o mână – pentru ca oamenii aceștia au nevoie doar de iubire pentru a renaște.

Câștigați suflete

Gândiți-vă cum ar fi să puteți să câștigați suflete. Să puteți să ridicați oamenii din zona cea mai neagră a vieții lor. Da, implică un efort emoțional imens, implică uneori și tăierea voii proprii, dar ceea ce veți avea de câștigat va fi etern. Nu fugăriți sufletele, apropiați-le, nu le biciuți cu atitudini de om rece, ci încălziți-le cu îmbrățișări venite din inimă. Nu trebuie să faceți mai mult decât să fiți acolo, doar să fiți!

The post Suferința aduce fericire appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: animalzoo.ro

Nu spune nimeni să nu te clatini în fața loviturilor vieții, nu spune nimeni că nu ai voie să cazi. Dar fericirea și împlinirea sunt cele care te pot ridica mai repede. Nu mai alerga în viață pentru că vezi că toți ceilalți aleargă. Mergi în ritmul tău, pentru că așa vei putea să îți auzi sufletul. Nu ținti culmele succesului pentru că împlinirea ta poate să arate altfel decât a celorlalți oameni. Și să îți spun un secret – unii dintre cei care sunt oameni de succes sunt oameni triști în intimitatea lor. Pentru că și-au dat seama la câte persoane faine au renunțat din lipsa timpului investit în urcușul spre succes.

De ce trebuie să fugi după vile, conturi în bănci, școli performante pentru copiii tăi? Crezi că fericirea poate să fie doar dacă ai un anumit statut social? Mă tem că nu înseamnă fericirea adevărată. Aia care să te facă să te simți împlinit. De ce fericirea ta nu vine și din aprecierea lucrurilor mici? Ai observat cât de fericiți sunt oamenii pe care noi îi considerăm inferiori nouă? Să îți spun un secret – ei nu și-au pierdut liniștea, noi da. Fericirea este în strânsă legătură cu liniștea. Nu spune nimeni că nu trebuie să te zbați pentru un trai liniștit. Dar omule, mulțumește-te doar cu lucrurile care îți sunt spre folos.

Fericirea nu înseamnă să ai mese pline de delicatese! Fericirea nu înseamnă să conduci mașini scumpe! Fericirea nu înseamnă să ai vile cu multe etaje și conturi în bancă de să le uiți numărul! Fericirea este cu totul altceva. Este o stare pe care o simte sufletul nostru atunci când este liniștit. Ne-am gândit vreodată de ce suntem puși tot timpul pe fugă? De ce ni s-a dat confort peste confort? De ce atunci când ne întoarcem din vacanțe suntem mai obosiți? Pentru că ne-am pierdut liniștea căutând fericirea superficială. Toate pot dispărea într-o clipă pentru că toate acestea sunt efemere.

Oare de ce copilul se simte fericit deși nu are decât o lopățică în mână atunci când se joacă? Oare de ce verbul a avea este cel mai des întâlnit atunci când se vorește despre dorințe? Oare de ce noi oamenii cătuăm fericirile în cu totul și cu totul altă parte, când ele sunt lângă noi? Oare fericirea care te împlinește se obține din lucrurile materiale? Sunt întrebări la care fiecare răspunde în contul său. Dar cred că în ultima perioadă am uitat să ne analizăm cu adevărat. Să vedem ce ne împlinește cu adevărat. Ce ne aduce fericirea aia care ne face sufletul să râdă.

Spunem că suntem nefericiți atunci când nu putem să luăm un gadget de ultimă generație! Nefericirea se instalează în inimile noastre atunci când nu ne permitem să luăm hainele la modă! Ne întristăm atunci când pierdem bani sau când nu câștigăm de ajuns! Asta vine și dintr-o nemulțumire continuă a noastră, a fiecăruia dintre noi. Pentru că atunci când atingem un obiectiv, imediat ne setăm altul mai înalt! Chipurile așa evoluăm! Dar evoluăm doar pe cale financiară sau motivațională! Ne declarăm fericiți că atingem obiective după obiective! Și în confortul casei noastre, dintr-odată ne simțim triști și fără orizonturi!

Atunci când a noastră conștiință încearcă să stea de vorbă cu noi, ne punem căștile în urechi pentru a nu ne auzi gândurile! Pentru că știm că suntem rătăciți prin viață. Nu ne dăm seama când ne-am schimbat. Ne uităm în oglindă și ne dăm seama că nu mai suntem noi. Unii ar spune că suntem o versiune mai bună a noastră. Dar noi simțim că suntem o versiune mai tristă. Bucuria, fericirea s-au pierdut pe drum. Ați observat cum nu știm să ne mai bucurăm de lucrurile simple?

Fericirea înseamnă să ajungi în momentul în care nu mai alergi după ea! Atunci când simți că sufletul tău este mulțumit cu starea actuală. Indiferent dacă ești director sau un simplu muncitor. Sau dacă stai în chirie sau stai în vilă. Am observat că am început să căutăm fericirea într-o lume tristă. Cum oare o vom găsi? Fericirea adevărată nu trebuie căutată – ea trebuie hrănită de lucruri aparent banale. Dar cu o mare încărcătură edorfinică.

Să vă dau un pont – adevărata fericire nu costă nimic!

„Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea.” – Hermann Hesse

The post Fii fericit! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sunt persoane care fac adevărate drame dacă partenerul uită că în zilele dragostei trebuie să vină cu un buchet de flori minim. Consideră că nu mai există sentimente și că în inima partenerului a apărut altcineva. Este frumos să dăruiești flori, zâmbete, sentimente, dar nu doar astăzi. Oare când vom realiza că iubirea este comercializată intens pentru obținerea de profituri? Trebuie să avem o dată fixă la care să ne afișăm sentimentele față de persoanele iubite? Nu știu de ce am senzația, dar parcă iubirea a devenit un sentiment robotizat – an de an, în anumite zile ale anului ne activăm dulcegăriile.

Ieri văzusem o statistică ce scotea în evidență abuzurile violente pe care trebuie să le suporte o parte dintre femeile din România. Oare acolo dragostea cât costă? Sau, în timpul anului când există tensiuni între parteneri, nu trebuie să existe sentimentul iubirii și al iertării? Realitatea spune că dragostea este costisitoare în România – mai ales dacă privim rata divorțurilor. Repet, ceva îmi dă cu virgulă. De fapt, dacă stau și mă gândesc mai bine, într-o societate axată pe profit, este normal ca și dragostea să ajungă să fie vândută. La bucată sau en-gros.

Dramele se întâmplă și astăzi, femeile și bărbații vor suferi și astăzi. În unele situații dragostea va fi pusă și astăzi pe pauză. Nu se oprește timpul în loc și dintr-o dată toată lumea este cuprinsă de fiorul dragostei. Astăzi nu este prima zi în care apar fluturii în stomac – mai ales în familiile care se chinuie să pună ceva de mâncare în farfurii. Ne mințim des și fără să clipim. Falsitatea va fi des întâlnită astăzi pe la chioșcurile de flori. Unii nu știu că mărimea buchetului nu este tot timpul direct proporțională cu dragostea reală.

V-ați întrebat vreodată care este secretul cuplurilor de bătrânei care se mai țin de mână și după zeci de ani de la prima lor întâlnire? Credeți că ei așteptau o zi specială să își declare iubirea? Dragostea lor este neprețuită pentru că a fost construită pe o temelie solidă – cărămidă peste cărămidă. Au trăit și ei drame, s-au certat și ei cu siguranță, dar au știut că să își păstreze sufletele unite indiferent de vremuri. Ei nu au făcut comerț de sentimente și nu și-au cumpărat dragostea celuilalt. Pur și simplu și-au construit relația pe sentimente curate.

Este frumos să iubești – să nu mă considerați un Greanch al zilelor de dragoste. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să facem concurs viteză pentru a cumpăra dragostea de la tonete sau magazine. Nici măcar nu ar trebui să ne supărăm dacă cel de lângă noi nu vine cu niciun mic cadou. Prezența lui/ei în viața noastră ar trebui să fie cea mai bună dovadă de dragoste pentru noi. Și confirmarea faptului că avem lângă noi un suflet ce va sta și la bine, dar mai ales la greu. Dragostea noastră ar trebui să fie clădită în fiecare zi și în fiecare ceas. Dacă ne duce la Paris înseamnă că ne iubește mai mult, decât dacă ne scoate la o plimbare în parc? Fiecare știe propriul răspuns la întrebarea aceasta, dar nu uitați că adevăratele sentimente nu sunt fiscalizate.

Nu intrați în jocul economic al acestor zile doar pentru a fi în trend. Puteți să vă declarați dragostea în mod constant și în alte zile. E recomandat să cumpărați câte un fir de floare în fiecare zi. Câte un sărut în fiecare zi reduce riscul distanțării. Iar discuțiile sincere avute în momentele de cumpănă, purtate cu mult calm, sudează cuplul. Dragostea față de cel de lângă voi poate fi arătată și prin gesturile mici. Oare care este diferența între a te juca prin părul ei/lui și inimioara de pluș de la tonetă? Sau, nu valorează mai mult o îmbrățișare de un minut față de un buchet de trandafiri luat la înghesuială?

Fiecare își trăiește povestea de dragostea după cum simte și după cum dorește. Dar, poate că dacă nu am mai comercializa dragostea, am descoperi că suntem în stare de sentimente reale. Trăite în ritmul nostru, al fiecăruia dintre noi și nu în ritmul impus de vremuri. Dragostea nu se termină când se închid tonetele sau ofertele la inimioare. Ea va continua și mâine și peste un an, recomandat toată viața. Sau cel puțin așa ar fi sănătos să fie. Dragostea nu trebuie ambalată în lucruri costisitoare pentru a fi sinceră. Să nu uitați asta. Probabil că o știți, dar vreau doar să vă reamintesc.

„Dragostea adevărată e ca o stafie, toți vorbesc despre ea, puțini o văd cu adevărat.”  – Francois de la Rochefoucauld

The post Mă iertați – cât costă dragostea? appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

În general dezamăgirile apar atunci când te atașezi prea mult de oameni și de situații în general. Oamenii cu suflet bun au tendința de a-i considera pe cei din fața lor, sau de lângă ei, parteneri corecți. De cele mai multe ori, atunci când știi de mult timp pe cineva, tot timpul ești cu sufletul deschis. Și de multe ori se întâmplă să fii lovit fix când te aștepți mai puțin. Că este vorba despre colegi, despre prieteni, sau despre persoane intime ție, procesul dezamăgirilor este cam același. Și odată produsă dezamăgirea nimic nu mai poate reface relația de colegialitate, de prietenie, sau de iubire. Pentru că un suflet dezamăgit este mai rănit decât un trup rănit. Doare mai mult și procesul de recuperare este mai de durată.

Fiecare dintre noi am dezamăgit și am fost dezamăgiți la rândul nostru. Am produs situații din care am ieșit ca oameni negativi, dar la fel de bine am trecut prin situații în care noi am fost ”victima”. La tot pasul poți suferi dezamăgiri dacă nu îți creezi o carapace în care să îți protejezi sufletul de restul lumii. Știți acei oameni pe care îi catalogăm drept aroganți? Poate că acea aroganță este scutul lor de a se proteja de oameni – pentru că au ajuns la concluzia că orice ar face, oamenii îi vor dezamăgi.

Totuși ce putem face pentru a trece peste dezamăgiri și pentru a reuși să mergem mai departe? E o întrebare grea. Dar, personal am ajuns la câteva puncte pe care vreau să vi le împărtășesc:

1. Nu te învinovăți tu de situația creată – prima tendință pe care o avem atunci când trecem prin dezamăgiri este să ne învinovățim noi de ceea ce s-a întâmplat. Poate că este specific nouă oamenilor, sau poate că ține mai mult de latura sufletească a fiecăruia dintre noi. Dar, atunci când o persoană ne dezamăgește tendința este de a ne întreba dacă noi am făcut tot posibilul să nu fim dezamăgiți. Fraților așa a fost să se întâmple. Dacă nu se întâmpla acum, se întâmpla mai târziu.
2. Nu te atașa de oameni și de situații – prima măsură pe care o poți lua pentru a nu fi dezamăgit este să nu atașezi foarte mult de oameni și de situațiile din viața ta. Pentru că atât oamenii, cât și situațiile sunt efemere – azi poți să fii în cele mai bune relații cu un om, iar brusc, mâine să nu mai aveți subiecte comune. Atunci când ești un pic mai circumspect și mai atent la semnalele celui din fața ta, ai avantajul de a nu fi foarte dezamăgit atunci cânt ești lăsat cu fundul în baltă
3. Fii un pic egoist/egoistă – poate părea ciudat ce spun acum, dar în momentul în care îți pui propria persoana pe prim plan, șansele să fii dezamăgit scad. Pentru că ești conștient că fiecare este răspunzător de reacțiile lui. Și fiecare are zile bune și zile rele. Uneori a fi egoist este un mod de a te proteja de ceilalți pentru o perioadă de timp.
4. Nu îți dori să ai un om/coleg/prieten/lucru cu orice risc – în momentul în care îți dorești cu ardoare ceva șansele să suferi o dezamăgire cresc exponențial. Și asta pentru că nu întotdeauna putem controla lucrurile, sau nu putem face oamenii să ne placă. În plus, atunci când vrem să obținem ceva cu tot dinadinsul riscăm să nu ne mai bucurăm atunci când îl avem. Pentru că suntem prea extenuați de lupt dusă pentru a avea respectivul lucru/om alături.
5. Nu îți stabili praguri mari la care să fii fericit – tehnica pașilor mici este cea mai sănătoasă metodă de a face lucrurile să se întâmple. Chiar dacă obținem lucrurile mai târziu, sau oamenii ne cunosc adevărată față la momentul potrivit, sufletul nostru va fi mult mai liniștit. Știți vorba aceea – ”dragoste cu forță nu se poate”. Mai degrabă suntem fericiți cu lucruri mărunte și oamenii potriviți nouă, decât să ne stabilim obiective îndrăznețe pe care să le atingem foarte greu.
6. Nu avea așteptări – ia lucrurile așa cum vin. Pentru că atunci când iei lucrurile când vin, nimic nu te poate agita. Înseamnă că tu trebuia să treci prin fiecare experiență care ți se întâmplă. Și fiecare om care te dezamăgește trebuia să te învețe o lecție pe care mai târziu să o aplici în viața ta. De fiecare dată când așteptările nu sunt mari, de fiecare dată vei reuși să fii mulțumit cu viața ta. Așa cum este ea.

Din păcate viața este un lung șir de dezamăgiri peste care trecem mai ușor sau mai greu. Maturizarea fiecăruia dintre noi, face ca episoadele de dezamăgire pe care le întâlnim de-a lungul vieții noastre să treacă neobservate. Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că ”nimănui nu i se dă mai mult decât poate duce”. Fie că este vorba despre oameni care ne dezamăgesc, fie că este vorba despre situații care ne dezechilibrează. Dacă vreți, viața se complică atunci când ai așteptări mari de la ea. Atunci de ce să ne complicăm inutil starea noastră interioară.

Nu uitați că ”entuziasmul este urmat de dezamăgire și chiar depresie, apoi de entuziasm reînnoit” – Murray Gell Mann. Iar ”fără recunoștință, nu te poți feri de gândurile de dezamăgire, care apar oricând în viață” – Wallace D. Wattles.

The post Dezamăgirile te întăresc appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am fost întrebat de multe ori, care este secretul căsniciei noastre, a mea și a Simonei. Dacă lumea se aștepta la o rețetă a succesului, mă tem că le-am înșelat așteptările. Pentru că, din păcate nu există o rețetă secretă pentru o căsnicie fericită – aici depinde de temperamentul fiecăruia dintre soți, de modul lor de a se raporta la celălalt, de punctele comune pe care le au cei doi și poate de felul în care știu să lase de la ei pentru celălalt. Dar, cel mai mult pentru trăinicia unei căsnicii contează modul în care cei doi știu să tragă în aceeași direcție. Despre asta este vorba într-o căsnicie – despre punctul comun spre care trag împreună cei doi.

Dacă vreți, căsnicia este un joc pe multe nivele, în care pentru a fi declarați câștigători trebuie să depășim mai multe obstacole. Asta pentru a trece la nivelul următor. Iar dușmanii cei mai mari din acest ”joc” sunt: rutina, pierderea respectului pentru celălalt, pierderea încrederii în celălalt și nu în ultimul rând pierderea dragostei în celălalt. În fiecare etapă a căsniciei dintre cei doi soți, există momente de cotitură, care pot fi asociate foarte ușor cu nivelele unui joc interactiv. La început totul este roz bombon – imediat după căsătorie ești doar tu cu persoana iubită, urmează săptămăna de miere, apoi anul în care vă bucurați de toate lucrurile din lume, doar voi doi. După urmează copilul sau copiii care întregesc familia. Dar toate astea sunt presărate și de momente grele ale căsniciei care, după ce au fost trecute, ne fac să ajungem la nivelul superior al ”jocului” nostru.

Sunt câteva reguli pe care noi doi le respectăm. Poate le știți și voi, dar la noi se pot sintetiza astfel:

1. Petrecem mult timp împreună – de când ne știm ne place să rezolvăm foarte multe din treburile noastre împreună. Mulți dintre prietenii noștri și chiar din rudele noastre nu înțeleg de ce ne văd în majoritatea timpului împreună. În cazul nostru acest lucru a dus la consolidarea relației noastre și a cuplului nostru.
2. Ne implicăm cât se poate de mult în relație – în fiecare zi ne place să fim implicați. Să nu îl lăsăm doar pe celălalt să lase de la el. Iar implicarea înseamnă să îl respecți pe cel de lângă tine, să încerci să îi iei cât mai mult din grijile de zi cu zi.
3. Nu uităm ce ne-a atras la cel de lângă noi – și aici nu mă refer la acele lucruri plăcute de care ne-am îndrăgostit. Mă refer mai degrabă la acele lucruri care ne fac să fim diferiți unul de celălalt. Și nu uităm că acele lucruri ne completează – practic ne-am îndrăgostit de cel de lângă noi în tot ceea ce reprezinta el/ea pentru noi.
4. Comunicăm foarte mult – amândoi vorbim mult. Nu am putea să stăm tăcuți și supărați unul pe altul mai mult de 5 minute. Și asta pentru că ne place să vedem ce are celălalt pe suflet. Și așa aflăm cu ce îl putem ajuta ca să iasă din dilemele pe care le are. Dacă am avut ceva ce ne-a deranjat la celălalt am discutat despre aceste lucruri. Pentru că dacă ne interiorizăm, cel de lângă noi nu va ști unde greșește.
5. Problemele nu au tot timpul o rezolvare – ne ghidăm după un principiu al bunicului meu ”o problemă are cel puțin două rezolvări, ori se poate rezolva, ori nu se poate rezolva”. Dacă o problemă nu poate fi rezolvată, lăsăm timpul să treacă. Și de cele mai multe ori rezolvarea vine de la sine. A nu se înțelege că nu ne batem capul, ci atunci când nu stă în puterea noastră să rezolvăm, lăsăm timpul să rezolve.
6. Ne surprindem cât mai des posibil – ne place să ne surprindem prin mici lucruri pe care le facem unul pentru altul. Și micile dovezi de dragoste sunt cele mai frumoase. Nu mă refer la cadouri, mă refer la micile gesturi și micile surprize pe care le poți face – fără să te coste o avere.
7. Nu am fugit de cel de lângă noi – atunci când au fost momente grele în căsnicia noastră, am stat unul lângă altul. Pentru că la biserică, în fața lui Dumnezeu, am promis că vom fi unul lângă altul și la bine și la greu. Sudarea unei relații trainice se face în momentele grele și nu în momentele de fericire, când totul este roz. Cele mai puternice relații sunt cele ale oamenilor care au știut să rămână unul lângă altul, atunci când au fost probleme de sănătate, sau probleme de orice fel.
8. Suntem corecti unul față de altul – mă refer la acea corectitudine pe care o relație trainică trebuie să se bazeze. Cu alte cuvinte, știm ce avem acasă și nu uităm de ce suntem împreună cu cel de lângă noi. Ne ghidăm și după principiul ” ce ție nu îți place, altuia nu-i face”. Și ne este tare bine așa cum suntem.
9. Avem credința că nu am ajuns împreună întâmplător – relația noastră a avut multe momente de cotitură. Dacă nu aveam credință și încredere că acolo unde noi nu putem să ne rezolvăm problemele, intervine Dumnezeu, probabil că de mult eram încă un cuplu ce a eșuat în jocul numit căsnicie. Dar, din fericire, în fiecare zi simțim binecuvântarea lui Dumnezeu în căsnicia noastră și în viața noastră.
10. Suntem naturali unul cu altul – nu avem ascunzișuri. În fiecare zi a vieții noastre suntem sinceri unul cu altul și nu în cele din urmă nu uităm sentimentele pe care le avem unul pentru altul. Adică, astăzi ne iubim la fel de mult ca ieri, dar și la fel de mult ca mâine.

Veți ști dacă aveți o căsnicie/relație fericită atunci când vă veți uita în ochii celui de lângă voi și aceștia vor fi sinceri. Iar la bătrânețe, veți ști că ați format un cuplu cu cel de lângă voi dacă, atunci când veți ieși la plimbare, vă veți sprijini bătrânețile unul de altul. Iar roadele căsniciei voastre vă vor urma exemplu și îi veți vedea fericiți lângă alesele/aleșii lor. Atunci veți avea confirmarea că ați avut o căsnicie fericită și că ați fost buni părinți. Atunci veți ști că ați ieșit câștigători din ”jocul” căsniciei. Sau că ați fost printre cei ce au câștigat jocul și sunt fericiți și împliniți.

Nu uitați că ” O căsătorie de succes este un edificiu care trebuie reclădit în fiecare zi” – Andre Maurois. Și că ” toate nunțile sunt la fel, dar fiecare căsnicie este diferită” – John Berger. Așa că faceți ceea ce simțiți că este mai bine pentru trăinicia căsniciei voastre. Nu există rețete universal valabile de urmat pentru a avea o căsnicie fericită. Ci poate doar anumite tipare ale unei căsnicii fericite. Dar, fiecare trebuie să își personalizeze căsnicia pe baza temperamentului celor doi soți.

The post Căsnicia este un joc pe multe nivele appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pe zi ce trece, cu fiecare an pe care îl dăm la spate, se pare că 14 februarie a devenit o sărbătoare adânc înrădăcinată în rândul sărbătorilor românești – chiar dacă ea este importată. Astăzi iubim mai mult decât ieri, dar majoritatea dintre noi nu știm dacă mâine vom iubi mai mult decât astăzi. Și eventual aceeași persoană pe care o iubim astăzi. Ne amăgim astăzi că inima noastră este plină de iubire, dar de mâine vom intra din nou în rutină. Oare mâine vom privi cu aceeași ochi iubitori persoana de lângă noi? Dar peste 1 an, dar peste 10 ani? Va exista același sentiment de iubire puternică, pe care-l simțim astăzi și peste câteva zile?

Ne amăgim în declarații kitchioase de dragoste, copiem atitudini de îndrăgostiți, cumpărăm flori fără sentimente pe care nu le dăruim din inimă, ne îndulcim cu dulciuri scumpe, pline de dragoste aparentă. Suntem plini de iubire și întreaga noastră atitudine respiră a dragoste. Ce s-a întâmplat de aseară și până astăzi, doar noi știm, de simțim mai profund sentimentul de iubire. Cumpărăm inele cu diamant așteptând ca iubirea să poată fi cumpărată. Închiriem astăzi clipe de iubire pentru 1 zi – de mâine redevenim aceeași oameni lipsiți de pasiune. Dar astăzi iubim și suntem îndrăgostiți.

Iubirea nu se termină în 24 de ore. Conform studiilor, dragostea ține 3 ani de zile – mă refer la acea dragoste cu fluturași în stomac, atunci când îți întâlnești perechea. După cei 3 ani de zile, dragostea se transformă în respect, încredere și emoție, față de cel de lângă tine. Repet, sentimentul de iubire nu trebuie să aibă o zi specială – ar trebui să iubim în fiecare zi. Să iubim oamenii de lângă noi, să iubim râsetul zglobiu al copiilor, să iubim sentimentul pe care îl avem atunci când ajutăm oamenii. Să iubim să fim mai buni, să iubim faptele bune și de ce nu să ne iubim și pe noi.

Poate că astăzi ar trebui să învățăm să iubim, nu doar să ne îndrăgostim. Știți că există mai multe feluri de iubire? Pe care le putem exersa în fiecare zi:

1. Iubirea necondiționată – o învățăm din momentul în care venim pe lume. Și este acea iubire pe care o împărtășim primilor doi oameni pe care îi vedem – mama și tata. Și parcă părinții simt când aveam nevoie de iubirea lor.
2. Iubirea fizică – este vorba despre acea iubire instinctuală pe care o simțim față de o persoană de sex opus, care arată bine. Este mai mult o iubire pe care vrem să o simțim, dincolo de sentimentele din inimă
3. Iubirea relației de cuplu – dacă vreți este acel fel de iubire pe care o experimentăm în căsnicie. Când el sau ea, deși are momente când ne enervează, îl/o iubim. Pentru că este al nostru și cu bune și cu rele. Și pentru că știm că acel om se întoarce la noi. Este acea iubire care ne dă siguranță.
4. Iubirea sufletului – este acel tip de iubire prin care ne autocunoaștem până la cel mai mic detaliu al sufletului nostru. Este momentul de introspecție și de găsire a noastră. Dacă vreți este acel sentiment de iubire prin care ne împăcăm noi cu noi. Și din acel moment devenim mai echilibrați, mai mulțumiți de stadiul în care suntem. Acest tip de iubire vine diferit la fiecare dintre noi – în funcție de momentul în care ne maturizăm.
5. Iubirea adevărată – este acel sentiment care te inundă din interior spre exterior. Este acel sentiment care te face să te simți conectat cu universul. Este acel sentiment care te face să dăruiești iubire și nu doar să aștepți. Și dacă găsești echilibru între ce dai și ce primești poți spune că nu vei avea bateriile descărcate niciodată.
6. Iubirea puterii – este și acea expresie ”iubirea este cea mai puternică forță din univers”. Dar iubirea ca putere, te face să poți ierta oamenii care îți fac rău; întâmplările negative din viața ta. În momentul în care ai ajuns la acel sentiment de iubire ca putere, poți să spui că ești un om desăvârșit, împăcat cu tine și cu cei de lângă tine.

Așa că astăzi trebuie să învățăm să iubim, nu doar să ne îndrăgostim. Pentru că iubirea este de mai multe feluri. Și în fiecare zi, avem motive să iubim. Nu doar într-o singură zi trebuie să sărbătorim iubirea, ci în fiecare zi. Și ieri și azi și mâine e bine să fim îndrăgostiți. De viață, de cei de lângă noi, de tot ce ne înconjoară. Așa că iubiți în fiecare zi ca și cum ar fi cel mai important lucru pe care îl realizați.

The post Iubește fiecare zi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Valentine’s Days nu este al meu, nici al tău, nici al urmașilor, urmașilor noștri. Nu am să înțeleg de unde avem noi românii, atâta aplecare către sărbătorile importate. De parcă noi, românii, am avea nevoie de o zi specială în care să îi spunem persoanei iubite că o iubim. Ca orice sarbatoare importată are doar conotație comercială și nimic profund. Câți dintre voi, chiar credeți că astăzi iubiți mai mult persoana de lângă voi? Da Valentine’s Day nu este al nostru.

Importăm noi atâtea lucruri de proastă calitate, încât o sărbătoare în plus importată trece neobservată. Și asta pentru că, am căzut într-o stare de apatie generalizată, în care înghițim tot ceea ce ni se dă de afară. Iubirea nu trebuie să aibă o zi  a ei, o zi specială în care să dăm bomboane în formă de inimioară, inimi de pluș sau cine romantice. E prea multă superficialitate.

Știu că am să supăr pe mulți, dar prea s-a intrat în hora comercialului și a lucurilor făcute doar pentru a caștiga bani. Vreau să cred că mâine veți fi la fel de îndrăgostiți, la fel de iubăreți cu persoanele de lângă voi, la fel de deschiși la inimă. Pentru că iubirea nu ține doar o zi, ține o viață întreagă. Bine, după studii iubirea nu ține decât 3 ani, după care se transformă în respect, evoluează. În nici un caz, nu ține doar 1 zi.

Mai important decât să dăm fuga la magazinul din colț să luăm o inimioară, cred că este omul din noi. Pentru că cel/cea de lângă noi preferă un om calm, atent, iubitor tot timpul și nu doar în ziua de  Valentine’s Day. Copii noștri trebuie să învețe să iubească tot timpul. Ce lecție le dăm, dacă noi alergăm în ziua de Valentine’s Day după iubire, iar în restul anului redevenim anoști și morocănoși? Oare ce vor înțelege copiii, soții/soțiile când în ziua de Valentin’s Day vor primi un buchet imens de flori, iar în timpul anului vor primi doar vorbe care dor și care lasă răni?

Sau tu, cel care te declari azi îndrăgostit, mâine vei rămâne îndrăgostit de aceeași persoană? Sau pentru tine iubirea trebuie să țină doar o zi – de Valentine’s Day? Iubirea e făcută pentru ca tu și cu el/ea să deveniți unul în gânduri și în simțiri. Iar pentru a reuși lucrul acesta, nu este nevoie doar de o zi, ci de foarte multe.

Iubiți-vă mult, dar nu doar azi – nu vă cumpărați iubirea de Valentine’s Day.

The post Valentine’s Day nu este al nostru appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Stiu ca nu ti-am mai facut o declaratie de dragoste, inca de cand ne-am casatorit, stiu ca am gresit cu multe fata de tine, dar astazi am decis sa ma revansez. Am decis sa iti spun cat de mult te iubesc si cat de recunoscator sunt pentru faptul ca ai devenit mama si ca mi-ai daruit cel mai frumos dar. Imi cer scuze in avans pentru faptul ca voi fi stangaci si greoi in exprimare. Imi cer scuze in avans daca cuvintele mele vor fi prea putine, sau prea sarace in ati arata dragostea mea pentru tine. Imi place sa cred ca inca mai stiu semnificatia cuvantului dragoste.

Stii, cand nu mai faci un lucru un anumit timp, iti iese din obisnuinta. Dar de astazi mi-am propus sa fac lucrul acesta zilnic. Sa iti spun in fiecare zi cat de mult te iubesc, sa iti arat ca inca mai stiu semnificatia cuvantului dragoste. Oare cum as pute sa uit cat de mult te iubesc, daca in fiecare zi, vad trasaturile tale in frumoasa noastra fetita. Sau cum as putea sa uit sa te iubesc, atunci cand tin in brate rodul iubirii noastre. Incerc sa inteleg prin cate ai trecut si prin cate vei trece pentru fiica noastra, dar nu voi putea sa ma pun in pielea ta. Sacrificiile pe care le face o mama pentru copilul ei, sunt uneori, de domeniul fantasticului. Pentru asta te iubesc si te respect mai mult decat iti poti inchipui.

Stau si ma gandesc cum a crescut iubirea mea pentru tine, inca din 25 martie 2010. Da stiu e data nasterii fetitei noastre. E data la care tu ai devenit mama si eu am devenit tata, e ziua in care amandoi am devenit parinti. Si acum imi aduc aminte cum stateam acasa si iti trimiteam iubirea mea catre tine – atat puteam sa fac in momentul acela. Dar erai singura, erai in plin proces de devenire – deveneai mama. Ai trecut prin multe de cand s-a nascut fiica noastra si pentru asta te iubesc. Te iubesc si pentru fiecare particica din fiica noastra, particica ce a luat-o de la tine. Nu degeaba ne spune lumea ca e leit mama ei – a luat ce e mai bun de la fiecare – cel putin asa imi place sa ma amagesc..

Daca Iustina ar putea sa iti arate cat de mult te iubeste, probabil ca ti-ar aduce cele mai frumoase amintiri ale ei. Dar cum este inca mica, m-a rugat sa iti multumesc eu in numele ei. Iar multumirile ei ar arata asa: mama te iubesc pentru ca mi-ai dat viata, te iubesc ca m-ai adus in aceasta familie minunata, te iubesc pentru ca existi si esti mama mea, te iubesc pentru fiecare pas pe care m-ai invatat sa il fac, te iubesc de zece ori mai mult decat zilele in care te supar, te iubesc pentru fiecare zi in care imi descoperi lumea, te iubesc pentru educatia pe care incerci din greu sa mi-o dai, te iubesc pentru ca ma ajuti sa cresc mare, te iubesc pentru ca vei fi intotdeauna mama mea, te iubesc pentru toate motivele din lume. Iar pentru asta iti daruiesc ce am eu mai de pret, cea mai frumoasa bijuterie pe care o vei purta la gatul tau – iti daruiesc colierul meu de imbratisare, te inconjur cu bratele mele si iti spun te iubesc.

Frumoase cuvinte, nu-i asa? Si cand te gandesti ca are 2 ani si 7 luni. Perioada in care, in fiecare zi am incercat sa iti ofer clipe de liniste – de cele mai multe ori nu am reusit. Si cu toate astea inca ma mai iubesti – si pentru asta iti sunt recunoscator. Ma gandesc in fiecare zi ca sunt un om bogat. Nu, nu am conturi mari in banca si nici masini luxoase in fata scarii, dar am cele mai frumoase comori din lume. Te am pe tine si pe Iustina, iar voi ma faceti cel mai bogat om de pe pamant. In fiecare dimineata spun multumesc: multumesc pentru fiecare zi in care ma trezesc langa mama fiicei mele, multumesc pentru darul pe care mi l-ai facut, multumesc pentru faptul ca ma simt iubit, multumesc pentru ca a inceput inca o zi langa tine, multumesc pentru viata minunata pe care o traim impreuna.

Stiu ca inainte de casatorie iti scriam poezii, dar am imbatrinit. Stiu ca se spune ca cei mai indragostiti oameni scriu poezii, dar m-am maturizat. Nu iti mai scriu poezii, dar incerc sa iti arat in fiecare zi ca te iubesc – de cele mai multe ori nu reusesc, dar ma perfectionez. Intr-un cuvant sunt sigur ca Iustina cand va creste mare si va avea propria fiica, iti va multumi si te va vedea in propriul copil. Iar lucrul acesta este dovada suprema a iubirii pe care o avem pentru tine.

Iubirea noastra pentru tine nu poate fi descrisa in cuvinte. Suntem doar noi trei si lumea asta mare. Dar dragostea noastra pentru tine creste in fiecare zi. Te iubim “mama” noastra.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Iubirea mea e in mama din tine appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

 

Stăteam de multe ori și mă gândeam dacă mi-ar plăcea să trăiesc la țară. Nu știi ce surprize îți rezervă viața și trebuie să fii pregătit pentru orice – sau măcar să te adaptezi din mers. La prima vedere toată lumea ar spune că este ușor să trăiești la țară, dar poți spune asta doar dacă nu iei  în calcul tot ce înseamnă să trăiești la țară – aici includ și muncile câmpului, gestionarea propriilor resurse, etc. Viața la țară poate fi frumos de istovitoare.

Nu e ușor să lucrezi pământul, să însămânțezi, să culegi recolta, mai ales când acestea se succed într-un ritm alert. Câți dintre noi au dat cu sapa, sau au strâns fânul de pe câmp? Chiar dacă am făcut lucrurile astea, le-am făcut doar în concediile sau vacanțele petrecute la rudele de la țară și pentru noi nu a fost un stil de viață.

La un moment dat Ceaușescu s-a decis să aducă oamenii de la țară, la oraș. Mulți dintre părinții noștri au fost fii de țărani și au fost rupți de frumusețea satului tradițional. Mulți dintre ei au început să lucreze în marile uzine comuniste și ușor-ușor au uitat ce înseamnă traiul la țară. Au fost mutați la bloc, în acele cutii de chibrituri și sentimentul de libertate oferit de viața la țară a fost înlocuit de betoane.

Dar, în ziua de azi, multă lume se reorientează spre mediul rural, unii forțați de împrejurările economice, alții purtați de sentimentul întoarcerii acasă – aici mă refer la părinții noștri. Unii știu ce înseamnă să crești animale pe lângă casă, alții încep să experimenteze acum – cert este că satul a rămas ultimul refugiu din fața stresului vieții cotidiene și a crizei actuale.

Nu știu câți dintre voi priviți satul ca pe o oază de liniște și câți îl priviți ca pe o înapoiere. Eu unul cred că aș fi mult mai liniștit la țară, chiar dacă mutarea la țară ar însemna o muncă mai grea și mai multă. Măcar nu aș mai depinde foarte mult de marile supermaket-uri , atunci când aș vrea să consum ceva natural.

Pentru mine satul va însemna întotdeauna un loc în care mă pot refugia atunci când viața îmi va cere lucrul acesta. Chiar dacă la ora actuală satul nu mai are aceleași valori și a fost pătat și el de modernism. Acolo totuși oamenii au rămas mai buni și mai umani – răutatea încă nu a ajuns să fie încoronată regină, așa cum este în oraș. La sat țăranii, oricât de ocupați ar fi, vor avea tot timpul pentru a se opri și a mai discuta despre una sau despre alta.

Satul îți oferă șansa de a fi mai simplu, mai apropiat de natură, mai bun, mai liber. Și pentru asta cei care au încă rude la țară trebuie să profite și să meargă să se încarce cu spiritul vieții la țară. Să meargă și să fie liber, să respire aer curat și să uite de marile aglomerații.

Mulți vor spune că oamenii de la sate sunt înapoiați și inculți, dar sincer la oraș am întâlnit tot felul de ”țărani” care, prin comportamentul lor sunt mult mai înapoiați decât mulți țărani autentici. Oamenii sunt oamenii indiferent de locul unde trăiesc.

Viața la țară este o alternativa în momentul în care viața ne va obliga să luăm o decizie radicală.

The post Viața la țară appeared first on Durbaca Ionut Lucian.