Ridică-te! Acest cuvânt face diferența între oamenii care reușesc și cei ce se plafonează. Chiar dacă totul pare fără de ieșire, chiar dacă forțele te lasă și brațele nu te mai ascultă – ridică-te! Tu omule ești un luptător și ai energii nebănuite! Doar atât trebuie să faci – să îți ridici privirea din pământ și să privești spre cer! Mai ales în momentele în care nu mai vezi nicio ieșire și totul pare că merge de-andoaselea.

Da, ai voie să plângi, da ai voie să te simți obosit și fără vlagă! Poți trăi drame, poți suferi înfrângeri. Dar până se scurge ultima picătură de energie din tine ridică-te și luptă! Pentru că, după suferința vine și bucurie. Nu este doar o maximă spusă de speakerii motivaționali. E o realitate pe care atunci când o descoperi îți dai seama că energia ta este cu mult mai mare decât problemele peste care treci.

Viața nu este doar bucurie, dar din fiecare experiență trebuie să învățăm o lecție. Și unele dintre ele sunt foarte dureroase. Dar altfel nu am reuși să devenim cu adevărat oameni îmbunătățiți. Înainte ca aurul să se transforme într-o bijuterie trebuie să treacă mai întâi prin foc. De multe ori ești jos și începi să urci, iar când ajungi la liman, te uiți înapoi și îți dai seama că ai devenit mai puternic.

De-a lungul timpului am avut obstacole peste care nu credeam că voi reuși să trec. Cel puțin în momentele acelea, nimic nu mă făcea să cred că voi reuși să le las în urmă. Dar, cu fiecare obstacol depășit mi-am dat seama că am devenit mai puternic. Umbrele trecutului îmi mai bântuie uneori mintea și mai las un of să îmi scape. Însă totul face parte din omul care sunt acum. Mai bun sau mai rău.

Să nu renunți!Ridică-te!

Oricât de greu îți va fi, să nu renunți niciodată! Să nu renunți niciodată la a fi un om bun. Chiar dacă primești șuturi de la viață, păstrează-ți bunătatea. Și ai să vezi că la un moment dat, bunătatea din tine se va proiecta și în întâmplările prin care vei trece. Transformă întunericul pe care îl primești uneori de la viață, în lumină și dă lumina mai departe.

Să nu renunți la luptă pentru ca la final să poți zâmbi. Da, viața este grea și uneori nedreaptă. Îți dă multe motive să fii trist. Dar să îți spun un secret – zâmbește și vei vedea că și viața îți va zâmbi. Pe testate! Și de cele mai multe ori îți va zâmbi larg și cald. Trebuie doar ca tu să fii atent să primești zâmbetul vieții.

Probabil că majoritatea oamenilor ar putea fi surse de inspirație pentru autorii de cărți. Fiecare dintre noi are o poveste interesantă de spus. Și la fiecare dintre noi cel mai mult contează finalul poveștii noastre. Poate să înceapă ca o dramă și să se termine cu happy-end. Asta dacă nu renunțăm la luptă și la a zâmbi. Oricât de greu ne-ar fi!

Da, oamenii te vor părăsi la un moment dat! Da, te vei simți singur și abandonat de toți! Da, îți vei da seama că oamenii se pot debarasa de tine foarte ușor. Îți vei da seama că de foarte puține ori ești în planurile celor pe care la un moment dat îi considerai prieteni. Dar să îți spun un secret – cine îți merită prietenia va ști să te aprecieze.

Fii tu!

Indiferent de cât de greu îți va fi continuă să fii tu! Pentru că nimic din lumea asta mare nu poate să te transforme dacă tu nu vrei să te transformi. Păstrează-ți sufletul bun și inima caldă, oricât de multe dezamăgiri vei avea! Și oricât de multe obstacole va trebui să treci. Știu că este greu să răspunzi la rău cu bine. Dar încearcă o dată și după povestește-mi ce sentimente ai trăit.

Atunci când simți că ai ajuns jos, uită-te la cei mai puțini norocoși ca tine. Și vei vedea că ai destule motive să mulțumești și să continui să fii tu însuți. Când simți că lucrurile nu îți ies așa cum vrei tu, ia-ți o pauză. Ai voie și tu să respiri. Rău poate fi oricine, bun doar omul cu adevărat puternic.

Oricăt de grea este viața, oricâte obstacole vei avea și prin oricâte dezamăgiri vei trece, mergi mai departe! Ridică-te, nu renunța și fii mereu același tu – cu sufletul bun și inima caldă!

The post Ridcă-te! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: nonjustice.wordpress.com

Totuși ce putem face? Să intrăm și noi în hora celor mulți, sau să încercăm să schimbăm mentalități? Să arătăm că se mai poate. Spre bucuria mea am întâlnit destul de mulți oameni care să își dorească să schimbe. Să facă lucrurile să se întâmple. Dacă vreți, să facă să le fie mai bine. Oameni care nu se plâng, ci aleg să lupte chiar dacă piedicile sunt multe. Sunt oamenii ce nu sunt impresionați de ceea ce se întâmplă în țara aceasta. Poate doar într-o mică măsură. Care nu se uită la ce se întâmplă din punct de vedere fiscal, economic, politic. Pentru că știu că lucrurile se vor așeza și că este mai important să își țină businessul lor pe linia de supraviețuire.

Unii dintre ei mai capitulează, împovărați de modificările din România. Sau poate pentru că s-au plictisit să tot găsească soluții pentru a schimba ceva. Dar, marea majoritatea a oamenilor pe care îi cunosc aleg să lupte. Sunt firi care nu se lasă cu una cu două. Oricât de multe modificări ar suferi legislația economică, caută să se replieze și să lupte după noile reguli. Doar cine a administrat o firmă, sau a lucrat în funcții de conducere știe cât de greu este să ții o firmă pe linia de plutire. Sau să faci profit. Astfel încât să poți asigura salariile angajaților.

Nu aduc ode administratorilor de firme. Dar, prin periplurile mele zilnice întâlnesc destul de mulți oameni implicați în procesul economic. Fie au propria firmă, fie dețin o funcție de decizie în firmele din Iași. Și observ că există o preocupare decizională pentru ca oamenii să sufere cât mai puțin. Pare ciudat ce spun acum – dar sunt oameni care conduc firmele respective și care în deciziile lor țin cont și de angajați.

La un moment dat am fost întrebat de ce nu îmi deschid o firmă. Răspunsul este simplu – pentru că nu îmi place să aplic sintagma – lasă bă că merge așa. Și știu că încă nu sunt pregătit pentru a gestiona toate problemele ce pot apărea în cazul unei firme. Din punctul meu de vedere, cei care deschid business-uri și caută să facă lucrurile cum trebuie, au o doză mare de curaj. Poți să fii vizionarul vizionarilor, dacă nu ai și un pic de șansă, îți poți risca economiile într-un business. Gândiți-vă un pic la următorul scenariu – deschizi firma, investești o anumită sumă de bani, după care vine o lege care îți îngrădește afacerea. Oricât de genial ai fi tu, există riscul mare de a pune lacătul pe ușă.

Asta dacă nu ești adeptul lui lasă bă că merge așa. Știu sigur că și voi știți afaceri care au fost preocupate înspre a oferi soluții cât se poate de bune. Și care au început voinicește, ba chiar au captat încrederea oamenilor. Dar, la un moment dat au lăsat standardele jos. Fie pentru că au căutat să obțină cât mai mult profit. Și cea mai ușoară metodă de a face profit care este? Să folosești materie primă mai ieftină, dar să menții prețurile sus, ca și cum ai avea cele mai bune servicii sau produse. Vă sună cunoscut? Ei, astfel de firme au intrat în hora lui ” lasă bă că merge așa”. Mai devreme sau mai târziu astfel de business-uri vor dispărea.

Bucuria mea este că întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni preocupați de a-l trimite la plimbare pe ”lasă bă că merge așa”. Și care fac tot posibilul să vină cu o abordare diferită și cu o constanță ce cu greu poate fi menținută. Indiferent dacă vorbim despre servicii sau produse, observ că orientarea spre constanță este mai des întâlnită. Și pentru astfel de oameni voi avea tot respectul. Pentru că nu se lasă pradă deznădejdii și pentru că oferă speranță și oamenilor din echipa lor.

Ușor-ușor, la nivel micro, lucrurile se propagă. Și spiritul acesta, al lucrurilor făcute cu responsabilitate va molipsi și pe alții. De fapt asta ar trebui să ne propunem cu toții – să ridicăm standardele și pretențiile, atunci când vine vorba despre calitatea serviciilor și produselor. În felul acesta, adepții ” lasă bă că merge așa ” vor dispărea. Sau își vor schimba modul de a face lucrurile să se întâmple.

Așa că într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat vremea lui ” lasă bă că merge așa ” va apune. Pot fi considerat un idealist, dar acesta e primul pas spre a schimba percepția. A mea și a celor de lângă mine. Tu poți să îl alungi pe piticul ” lasă bă că merge așa ”?

The post Lasă bă că merge așa appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Majoritatea părinților luptă pentru a le asigura copiilor șansa la o viață mai bună. Și toate energiile lor se canalizează spre acțiuni menite să îi ajute pe copii. Tocmai de aceea se lasă pe ei, se neglijează. Pentru că, indiferent de ceea ce fac, au în minte un singur lucru – copilul meu trebuie să reușească. Dar este din ce în ce mai greu pentru părinți să fie echilibrați între lupta zilnică pe care o duc pentru copiii lor și dragostea de care aceștia au nevoie. Nu cred că este părinte care să fie nepăsător atunci când se gândește la viitorul copilului lui.

Copiii luptă pentru a nu își dezamăgi părinții. Și de aici poate și surmenajul din ce în ce mai des întâlnit în rândul lor. Copiii luptă și pentru ei și pentru fericirea lor. Sună ciudat, dar unii părinți omit să se gândească și la fericirea copiilor. Sunt atât de angrenați în lupta pentru copii încât uneori le fac rău. Le fac rău prin faptul că lipsesc prea mult din viața celor mici. Și așa trec minutele, zilele, lunile, în care copilul vede cum părintele luptă pentru el, dar nu și cu el.

Oamenii bolnavi luptă să supraviețuiască. Se agață cu ambele mâini de orice firicel de ață care le prelungește viața. Pentru ei și pentru cei dragi lor, singura lor luptă este pentru sănătate. Deși nu ne punem niciodată întrebări legate de sănătate atunci când o avem, este o binecuvântare să nu lupți pentru ea. Boala te face să lupți pentru fiecare minut de mai bine, pentru fiecare zi în care poți zâmbi, pentru fiecare an în care mai ești cu ai tăi. Pe bolnav îl motivează dorința de a fi mai bine decât ieri și de a mai aduce măcar un pic sănătatea.

Oamenii săraci, sau care pornesc de jos, se luptă pentru a reuși să își câștige pâinea. O parte dintre ei reușesc să câștige lupta cu sărăcia și ajung acolo unde își propun. Dar, omul sărac se luptă să supraviețuiască și nu să își mai cumpere o mașină. Sărăcia te face să lupți pentru ziua de mâine. Pentru că, atunci când te uiți în preajma ta, nimic nu îți dă de înțeles că te poți gândi la mai mult. Pentru ei, motivarea în luptă este dată de o bucată de hrană pe care să o pună în farfurie.

Oamenii singuri luptă pentru a avea prieteni. Pentru că singurătatea doare și te face să te întrebi de ce mai ești. Bunicii mei aveau o vorbă – ” singurătatea este boală grea”. Oamenii singuri se luptă să nu se mai trezească singuri dimineața. Oamenii singuri se luptă pentru a fi în prezența cuiva. Oamenii singuri se luptă pentru a nu cădea pradă deznădejdii. Pentru ei singura mângâiere este dată de alungarea singurătății.

Fiecare dintre noi este motivat de crezuri personale să lupte. De cele mai multe ori motivările sunt diferite. Poate și de asta suntem diferiți. Dar știți ce este frumos – pentru că oricât de diferite ar fi motivările noastre de luptă, reușim să trăim. E greu să îți menții motivarea și să lupți, dar atunci când te uiți înspre cel mic îți iei energia. La fel dacă te uiți la părinți simți că mai poți lupta. Iar dacă te gândești la pierderea sănătății lupți să ai grijă de tine. Suntem diferiți dar totuși așa de asemănători încât de multe ori se întâmplă să avem idealuri comune.

Dar o întrebare motivațională poate fi – eu pentru ce lupt? În funcție de răspunsul pe care îl găsim fiecare știm ce avem de făcut. Și la ce putem renunța.

” Lupta este o condiție a vieții: viața încetează când se termină lupta” – Vissarion Beinski

The post Tu pentru cine lupți? appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi vorbi despre un om pe care îl cunosc de mulți ani. Dacă vreți îl cunosc de când era adolescent. Pentru mine este unul dintre acele exemple de om, care a plecat de jos și care prin muncă a ajuns destul de sus. Este un exemplu de om care nu uită de unde a plecat și care își păstrează modestia indiferent de câți oameni cunoaște. Viața nu a fost ușoară pentru omul de astăzi. Dar, a strâns din dinți și-a setat obiectivele și a ajuns bine. În ultima perioadă îl văd destul de liniștit și de împăcat cu el și cu viața lui.

Pentru el, postarea de astăzi va fi o surpriză. Sper să fie plăcută. Deși ne cunoaștem de foarte mult timp, nu am interacționat foarte mult. Dacă vreți, l-am observat de pe margine. Și mi-a plăcut ce am văzut. Mi-a plăcut să văd un om puternic, care nu s-a lăsat dărâmat de anumite perioade ale vieții. Mi-a plăcut să văd un om responsabil care se dedică atunci când pune mâna să facă ceva. Mi-a plăcut să văd mult bun-simț atunci când am interacționat cu el. Mi-a plăcut să văd un om crescând frumos, chiar dacă la un moment dat, acest om putea să aleagă alt drum. Poate mai prost.

Este unul dintre oamenii care poate fi dat un exemplu pentru cei care se plâng că viața este grea. Un exemplu de om care s-a scuturat de tot ce înseamnă rău din viața lui și a ales să lupte. Dar, fără să calce pe alții pe drumul lui spre reușită. Este mai mic decât mine, dar lucrurile frumoase le poți învăța și de la oamenii mai tineri ca tine. Dacă ai ochi să vezi. A făcut alegerile care trebuie în momentele critice ale vieții. Și a știut să și le asume. Să meargă mai departe chiar dacă i-a fost greu. Pentru mine este un exemplu de reușită. Și el știe foarte bine la ce mă refer.

Omul despre care scriu astăzi este Vlad Gheorghieș. Unul dintre oamenii tineri care mie personal îmi plac foarte mult. Poate pentru că, până într-un punct mă regăsesc în modul lui de a fi și în modul lui de a lupta pentru reușită. Este unul dintre oamenii care știe că modestia este bine-plăcută. Știți vorba aceea: ” viața îi răsplătește pe cei puternici”. Se aplică pentru Vlad. Cel puțin așa îl văd eu. Ca pe un om care a reușit prin muncă și prin strângerea dinților și mersul mai departe.

Vlad este acel tip de om care știe ce își dorește de la viață. Și ca o broscuță surdă, merge înainte până la atingerea obiectivului. Cu siguranță au fost oameni care la un moment dat nu au pariat pe Vlad. Din diverse motive. Dar, prin perseverență și prin modul lui de a fi a arătat că se poate. Mai bine spus și-a arătat lui că poate reuși. Chiar dacă o iei de jos în evoluția ta profesională. Doar să vrei să reușești.

Evoluția omului Vlad ar putea să fie exemplu didactic pentru coacheri :). Este cel mai bun exemplu că poți reuși în viață plecând de jos. Și urcând în pași mici dar siguri fiecare treaptă a scării sociale. Toate astea făcute cu mulțumire pentru fiecare pas înainte și cu învățare din fiecare pas înapoi. Viața nu este întotdeauna ușoară, dar cei care nu se dau bătuți ajung campioni. Vlad, din punctul meu de vedere a ajuns campion. Pentru tot ceea ce a reușit până la vârsta asta. Și sunt sigur că drumul lui va fi ascendent de acum încolo.

Bravo Vlad pentru modul în care ai știut să lupți pentru tine și pentru reușitele tale. Am mai spus-o și o repet – ești un exemplu de tânăr care a reușit prin muncă și perseverență.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 21 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Fiecare dintre noi la un moment dat am avut un cunoscut, ruda sau prieten care a pierdut lupta cu aceasta boala. Sentimentul este de neputinta pentru majoritatea dintre noi cei de pe margine. Nu ai cum sa il vindeci pe bolnav, poti doar sa ii faci viata mai usoara. Dar atunci cand ti se rasplateste munca de sustinere cu un zambet, te simti implinit. E o boala nemiloasa dar nu poate sa iti ia frumusetea sufleteasca si dorinta de viata.

Cand vezi parintii, care se lupta pentru copii lor, bolnavi de cancer, nu poti decat sa iti scoti palaria in fata lor. Gasesc resurse nebanuite sa lupte pentru ei si sa le asigure clipe cat mai placute. Si acest razboi pentru viata este castigat uneori, iar cei norocosi vor aprecia adevarata ei valoare. Suferinta lor nu poate fi masurata, doar banuita.

Cand mai ai si un stat care parca incearca sa ne imputineze cu fiecare zi ce trece, lupta e si mai grea. Cum poti ca stat sa nu te intereseze aceasta categorie de oameni – sau poate mai marii nostri se gandesc ca acesti oameni nu mai pot vota peste 1 an sau doi. Morfina le aduce reducerea durerilor, iar aceasta in momentul de fata nu este gasita pe piata. Durerea celor bolnavi de cancer nu poate sa mai fie alinata. Iar cei din institutiile abilitate sa rezolve aceasta problema dau din colt in colt cand li se cer explicatii. Stau si ma intreb totusi, daca  ar fi in situatia celor bolnavi, nu ar accelera mersul normal al lucrurilor.

Am mai spus-o si o repet, pentru a putea sa ai o imagine de ansamblu asupra unei probleme trebuie sa te fi confruntat cu ea. Nu doresc raul nimanui, dar atunci cand intr-o situatie disperata, cum este cea a bolnavilor de cancer, te lovesti de nesimtirea sau nestiinta unora, ai vrea sa faci schimb de roluri. Pe langa pecetea pe care o punem celor care sufera de cancer, ei trebuie sa se confrunte acum si cu o inevitabila condamare la moarte. Si asta pentru ca oamenii de langa ei nu le intind o mana de ajutor, iar cei de la conducerea tarii nu fac altceva decat sa ii condamne la moarte.

Pentru toti cei care au trecut sau inca trec prin astfel de drame am tot respectul. Respect pentru razboiul continuu pe care il duc, respect pentru dorinta de viata pe care o emana, respectul pentru oamenii din voi. Fiecare dintre voi ne invatati o poveste de viata.

Viata nu trebuie sa fie limitata de noi oamenii. Cancerul poate fi invins – cu ajutorul fiecaruia dintre noi acest lucru este posibil.

The post Viata si cancerul appeared first on Durbaca Ionut Lucian.