In viata fiecaruia dintre noi, apare la un moment dat un minut, secunda de cotitura, in care trebuie sa luam decizia rapid, fara sa ne gandim prea mult. Si atunci simtim o durere in inima, o nesiguranta care ne duce cu gandul rapid la sintagme de genul : “oare am facut bine?”. Ceva din noi spune ca da, ceva spune ca nu, dar niciodata nu vom fi siguri decat in momentul in care decizia noastra isi va produce efectul.

Cum bine stiti in viata mea, a aparut acum 2 ani si jumatate, o bijuterie, o minune care stralucea in toata casa. Ei dragii mei, minunea noastra ne tinea lipiti de dansa, fara sa ne putem desparti de ea mai mult de 1 minut. Era bijuteria noastra care ne insenina viata si care ne bucura minut de minut. Primul an a trecut aproape fara sa il simtim si ne-am trezit cu totii ca traim o adevarata poveste de craciun, in care personajele principale eram eu, Simona si bijuteria noastra.

Stiu ca e prea devreme sa discutam de atmosfera Craciunului si de cadouri, brazi sau Mos Craciun. Dar astazi am chef sa retraiesc clipele de sclipire din Craciunul 2010. Ce poate sa fie mai frumos decat sa iti tii in brate bijuteria in brate si impreuna sa impodobesti bradul, ce este mai frumos decat sa traiesti magia sarbatorilor alaturi de cei dragi, in confortul casei tale….. Ehe, in 2010, Mos Craciun a fost darnic cu noi si parca ne-a desenat viata cu un stilou fermecat, plin de luminozitatea unei bijuterii. Astazi cand rememorez clipele de atunci, imi dau seama ca decizia luata impreuna cu sotia mea, a fost cea mai buna pe care puteam sa o luam. In momentul in care am decis sa avem copii am luat cea mai buna decizie din viata noastra. Pentru ca a intrat in viata cu o stralucire fantastica, plina de iubire, iubire ce s-a revarsat din plin peste noi.

Revenind la Craciunul din 2010, trebuie sa va spun ca atunci nu vroiam sa ma despart in nici un fel de minunea noastra. Bradul l-am impodobit cu ea in brate, iar atunci globurile din brad imi pareau adevarate bijuterii cu cristale – eram cel mai bogat om de pe pamant. Respiram prin ea, traiam odata cu ea si sufeream odata cu ea. Am experimentat pana si mersul de-a busilea odata cu ea. In momentul in care am adus bradul de Craciun acasa, a coincis cu un moment important din viata micutei mele – s-a ridicat singura in patut in 2 picioare – aveam fetita mare. Nu am simtit gerul pe care tocmai il indurasem afara, deodata m-a cuprins o caldura tropicala ce mi-a umplut inima de dragoste.

Si nu puteam sa inchei seara superba de Craciun decat intr-un mod mai mult decat placut – am intrat pe site-ul celor de la LuxuryGifts si i-am luat sotiei o bijuterie ca pentru ea, plina de sclipire si delicatete. A fost un cadou mult prea mic, mai ales pentru cadoul pe care ea insasi mi l-a daruit.

Nu imi va ajunge o viata sa povestesc despre bijuteria din viata mea. Nu stiu daca vreodata voi reusi sa ii arat cat de mult o iubesc.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Minunea ce mi-a schimbat viata appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sentimentul de parinte l-am experimentat acum 2 ani de zile, cand a venti pe lume Iustina. De atunci si pana acum am avut foarte multe impliniri alaturi de ea. Am tresarit la fiecare suspin al ei, m-am transformat in catel pentru un zambet de-al ei, m-am dat peste cap pentru a-i fi bine. Acum doi ani, odata cu Iustina s-au nascut si parintii Simona si Ionut.

Bucuria de a fi parinte nu poate fi inteleasa la adevarata ei valoare decat daca ai un pui de om care sa te caute din priviri si care sa iti spuna tata/mama. Linistea din casa nu mai este liniste, dar atunci cand iti vezi copilul dezvoltandu-se armonios iti trece oboseala. Nu mai ai timp pentru tine dar atunci cand copilul tau te imbratiseaza de cum vii acasa nu iti mai trebuie nimic. In momentul in care ai devenit parinte totul se invarte in jurul copilului tau. Noptile sunt mai scurte diminetile le traiesti mai intens. Fiecare masa luata cu al tau copil iti sudeaza relatia cu el – puntea dintre tata/mama si copil se face pe vecie.

Acum doi ani a inceput o poveste frumoasa in care actorii principali suntem noi: mama, tata si Iustina. O poveste cu pitici, Alba ca Zapada si multe personaje dragi copilului. Odata cu Iustina ne-am adus si noi aminte de cum era copilaria noastra. O poveste care nu va contine niciodata “a fost odata” ci tot timpul va urma. O poveste cu multe momente frumoase si zile inseninate de zambetul si rasul cristalin al ei.

Cand suntem intrebati daca am simtit cand a trecut aceasta perioada raspunsul clar este nu. Ne uitam la Iustina si inca nu ne vine sa credem ca a facut 2 ani. Nu credem ca suntem parintii perfecti dar ne straduim. Nu avem pretentia ca suntem parintii model dar incercam sa ii oferim Iustinei modele de viata. Nu am stiut sa fim parinti decat atunci cand s-a nascut Iustina. Ne-am desavarsit ca oameni, ca parinti, iar Iustina ne-a facut mai buni, mai responsabili fata de viitorul ei.

Nu e nimic mai frumos decat sa iti inveti copilul sa manance, sa vorbeasca, sa mearga, sa interactioneze cu ceilalti. Iar noi am fost norocosi cu o fetita cuminte si desteapta care a prins foarte repede. Totusi parca perioada de 2 ani a trecut mult prea repede si a venit momentul in care Iustina sa faca pasul premergator mersului in colectivitate.

Suntem parinti fericiti si impliniti!

The post Mandria lui tata appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Acum cand toti romanii cauta modalitati de a trai confortabil, Dan Puric lanseaza multe teme de gandire – de la rememorarea martirilor romani, care au luptat pentru dreptate si pentru credinta strabuna, pana la razboiul declarat impotriva prostului gust promovat de mai toate canalele tv. Intr-o perioada in care natia romana si-a pierdut identitatea si crezul national, vine omul Dan Puric care ne arata ca inca mai sunt romani adevarati, ce au curajul sa iasa in fata.

Poporul roman a fost greu incercat, de la cotropirile turcesti si pana astazi, dar si-a pastrat liniile directoare – nimeni si nimic nu a putut sa ne anihileze ca natie. Ce uitam noi, poporul roman, iar Dan Puric ne aduce aminte, este ca suntem o natie iubita de Dumnezeu si ca nu am rezistat decat datorita credintei si oamenilor care s-au sacrificat pentru tara.

Cand stai si te uiti la Dan Puric nu poti sa nu remarci timiditatea si sfiala specifica unui calugar adevarat – luptator inversunat pentru credinta si dreptate. In seara asta am vazut un om care a avut curajul sa vorbeasca despre planurile diabolice pe care “securitatea” le mai are cu noi oamenii la nivel national, a avut demnitatea sa traga un semnal de alarma poporului roman, pentru ca acesta sa se trezeasca din apatie.

Am mai spus-o de mai multe ori ca lumea la nivel mondial este controlata de o mana de indivizi carora le place sa detina puterea, dar astazi, desi Dan Puric nu a mentionat clar lucrul asta, mi-a fost clar ca am avut dreptate. Nu trebuie decat sa deschidem ochii si sa vedem ce se incearca – nu stiu cati dintre voi ati avut curiozitatea sa va intrebati de ce poporul roman este cel mai injurat popor din Europa. De ce se vad doar cetatenii etnici romani cand cele mai mari delicte sunt facute de alte natii? Sau de ce ungurii cauta sa cotropeasca Harghita si Covasna? Poate pentru unele popoare suntem un ghimpe ortodox care rezista de mii de ani pe aceleasi locuri, indiferent de uraganele care au trecut peste noi.

Romania este o tara speciala, iar frumusetea ei este cu atat mai mare cu cat injuriile la adresa ei sporesc. Si Romania va trai cat inca mai sunt apostoli care sa vorbeasca despre existenta lui Dumnezeu, despre dreptate si care sa ii adreseze un cuvant de imbarbatare atunci cand are nevoie. Iar pentru mine, in aceasta seara Dan Puric a fost un adevarat apostol contemporan al romanilor. Cu el Romania este mai puternica.

The post Dan Puric – apostolul romanilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.