Sursă foto: sfatulparintilor.ro

Am învățat un lucru de-a lungul timpului – oamenii care vor bârfi pe alții în fața ta, te vor bârfi și pe tine în fața altora. Știu sună ca un citat de a lui Poptămaș, dar nu este. Gândiți-vă puțin de câte ori ați fost puși în fața unor astfel de oameni. Fiți sinceri cu voi – fiecare dintre noi are un bârfitor cel puțin în cercul lui de cunoscuți. Dar, repet sunt oamenii de care avem nevoie la un moment dat. Pentru a ne deschide ochii și pentru a vedea pe de o parte care sunt cei de care să ne ferim, iar pe de altă parte să conștientizăm defectele pe care le avem.

În orice companie din România este acea categorie de oameni, care discută despre ceilalți la modul negativ. Și care pun la îndoială reputația celorlalți. Aici nu mă refer la situațiile reale, ci la cele închipuite, plecate de la un zvon neverificat despre o anumită persoană. Bârfele de la locul de muncă nu vor putea fi controlate și nici reduse. Dar, ce este mai trist este că sunt manageri care încurajează bârfa ca metodă de a afla despre angajați lucruri. Prin care vor putea să îi controleze și să îi pună în situații delicate.

Bârfitorii pot fi recunoscuți prin modul lor de comportament – ție îți spun ceva, iar când nu ești de față, spun cu totul altceva celorlalți oameni. Atunci când discută despre alte persoane, uită intenționat anumite aspecte și condimentează povestea cu detalii picante. Tot acești oameni aparte, vor lansa zvonuri în stânga și dreapta, astfel încât fiecare să știe despre celălalt multe lucruri. În mare parte neadevărate. Astfel încât oamenii luați în colimator să nu mai aibă încredere în nimeni din firmă.

Partea cea mai urâtă la ce fac bârfitorii constă în transmiterea unor mici adevăruri ticluite în minciuni sau distorsionări voite. Vin la tine, cu o tactică foarte bine gândită. Îți spun mici intimități din viața lor, neimportante, căutând să afle propriile tale intimități, pentru a avea subiecte de discuții. Mai apoi blufează și se dau prietenii voștri, căutând să vă arate că sunt adepții convingerilor voastre. După care, în alte cercuri de discuții, unde nu sunteți prezenți, caută să hiperbolizeze informațiile neadevărate despre acțiunile voastre. De aceea spun că avem nevoie de bârfitori – pentru că prin ei, ne dăm seama care oameni pot fi investiți cu încredere și care nu. Cei care apleacă urechea la zvonuri, fără să facă o mică cercetare despre veridicitatea lor, nu merită atenția noastră. În mare măsură se aseamănă cu bârfitorii pentru că primesc informațiile fără să își pună semne de întrebare.

Pentru a ști cum să vă protejați de bârfitori care fac asta din invidie, răutate, nu trebuie să faceți altceva decât să aveți răbdare. Spuneți un lucru aparent intim cuiva și așteptați. Negreșit, la un moment dat veți începe să auziți secretul spus doar unei persoane și în gura altora. Și uite așa veți tria oamenii de lângă voi. Fără certuri sau drame regizate. Nu trebuie să îi spuneți că știți ce face – își va da seama singur atunci când îl veți trata cu indiferență.

Refuzați să discutați cu cineva care vine la voi și spune – hai să îți spun una tare. În felul acesta descurajați omul din fața voastră să mai practice sportul bârfei. Și data viitoare va ști că nu sunteți un companion interesat de aflarea picanteriilor din viața altora. Dacă el nu înțelege mesajul și vrea cu orice preț să vă spună informații despre alții, nu fiți egoist – chemați-i la discuția voastră și pe cei bârfiți. În felul acesta bârfitorul va avea parte de o surpriză de proporții. Iar cei bârfiți vă vor mulțumi pentru că le-ați arătat în cine să nu aibă încredere.

Pentru a fi cu tact, atunci când cineva vine la voi și vrea să vă dezvăluie picanterii despre alții, aplicați testul celor trei al lui Socrate. Primul test este cel al Adevărului – ” Ești absolut sigur că vrei să îmi spui acest adevăr?”. Al doilea test este cel al Binelui – ” Ceea ce vrei să îmi spui este ceva de bine?”. Și al treilea test este cel al Folosinței – ” Ceea ce vrei să îmi spui îmi este de folos?”. După ce veți pune aceste trei întrebări veți observa că cel din fața voastră se va descuraja. Și astfel poate că îi veți da o lecție din care va avea de învățat. Sau va bârfi în continuare despre orice și despre oricine.

The post Bârfitorii sunt oamenii de care ai nevoie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Haideți să ne gândim un pic la ce a însemnat ascensiunea Simonei Halep pentru ea și pentru părinții ei. La ce sacrificii s-a supus singură, încă din copilărie. La câte lucruri a trebuit să renunțe pentru a-și atinge obiectivul. Nu este ușor ca de la 4 ani și un pic să îți petreci viața pe terenul de tenis. Sunt sigur că la început a făcut totul din plăcere, dar cu timpul, pentru a deveni numărul 1 a trebuit să renunțe. Și să muncească din greu pentru a atinge culmile succesului.

Pentru a ne da seama despre performanța Simonei, ar trebui să transpunem totul în viața noastră. Ați stat să vă întrebați dacă sunteți numărul 1 în domeniul vostru de activitate? Dacă nu sunteți la ce sunteți dispuși să renunțați pentru a deveni? Suntem noi în stare să ne sacrificăm pentru a ajunge acolo sus? Suntem dispuși să ne sacrificăm fiecare minut din viața noastră pentru a performa? Despre asta este vorba în fond și la urma urmei. Pe lângă talent ne trebuie multă muncă. Știți vorba aceea ” 1% talent, 99% transpirație”… Poate că dacă am aplica fiecare dintre noi acest principiu am reuși să fim cei mai buni. Și uite așa poate că am reuși să tragem după noi țara asta și societatea în care trăim.

Acum, haideți să ne gândim la câți oameni au încercat să ne pună piedici din punct de vedere profesional. Și câți nu făceau altceva decât să ne critice și să ne destabilizeze din punct de vedere moral. Oameni care de-a lungul timpului ne-au fost șefi doar pe hârtie și care de fiecare dată când voiam să facem lucrurile altfel, ne criticau. Cam asta s-a întâmplat și cu Simona – a avut mulți critici, dar chiar și așa a reușit. În România dacă vrei să reușești trebuie să te transformi într-o broscuță surdă și să ai setat în minte doar obiectivul tău. Atât și nimic mai mult. Fără a uita să rămâi om indiferent de momentul evoluției tale profesionale.

Rezultatele vin și este lucru demonstrat că, dacă muncești continuu vei avea ținte atinse. Și aici nu vorbesc doar despre targete de vânzări, sau altfel de targete. Astea le atingi mai devreme sau mai târziu. Prin muncă susținută. Vorbesc despre orice fel de ținte care te pot ajuta să evoluezi – atât profesional, cât și personal. Nimic nu se obține fără muncă. Nimic pe termen lung. Chiar și atunci când nu faci altceva decât să moștenești o afacere de la ai tăi. Pentru că trebuie să muncești pentru a menține rezultatele firmei lăsate de ai tăi.

Nu e ușor să fii numărul unu. Doar cei care reușesc știu de câte ori au renunțat la momentele petrecute cu cei dragi. Doar campionii știu că uneori sudoarea a fost însoțită de strângerea din dinți. Doar cei ce au ajuns sus, știu ce înseamnă renunțarea și ieșirea lor din zona de confort. Pentru că dacă suntem sinceri cu noi, cel mai greu lucru este să ieși din zona de confort. Să îți depășești limitele setate de tine sau de subconștientul tău. Credeți că Simonei Halep i-a fost ușor atunci când lua bătăi pe terenul de tenis? Dar a strâns din dinți și a mers mai departe. Așa cum ar trebui să facem fiecare dintre noi, acolo unde activăm. Profesional și personal.

Simona Halep ne-a dat poate cel mai bun exemplu fiecăruia dintre noi, exemplu motivațional de reușită. Dincolo de coacherii care te învață cum să reușești, Simona ne-a arătat tuturor care este ingredientul esențial reușitei – munca susținută. Chiar și atunci când din punct de vedere financiar stai bine, trebuie să îți regăsești sentimentele care te-au antrenat să ajungi în acel punct. Oare Simona ar trebui să mai aibă motivație atunci când în conturi a strâns zeci de milioane de euro? Și totuși o are – pentru că așa fac campionii. Din orice domeniu. Sunt animați de muncă, dezvoltare și dorință de reușită.

”Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuți din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorință, o visare, o chemare.” – Muhamed Ali.

The post Fii Halep pe domeniul tău appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre unul dintre oamenii pe care l-am cunoscut în studenție. Chiar dacă este mai mic decât mine – nu cu mult, dar este :), asta nu mă oprește să scriu despre el. Pentru că merită și pentru că este unul dintre oamenii care debordează de optimism în tot ceea ce face. I se mai spunea Americanu, pentru că a fost unul dintre cei care le-a oferit studenților ieșeni șansa de a vedea America și de a și câștiga bănuți. Dar, dincolo de asta omul despre care voi vorbi astăzi și-a păstrat picioarele adânc înfipte în pământ, indiferent de culmile pe care a ajuns. Și asta pentru că a ajuns prin forțele și munca lui acolo unde este acum. Tocmai de asta mi-a câștigat respectul – pentru modul lui de a fi.

Omul frumos de astăzi are cuvânt. Chiar dacă este super-aglomerat și nu își vede capul de treburi, face tot posibilul să se țină de cuvânt. Poate că din această cauză este și rezervat atunci când vorbește. Omul de astăzi este un ieșean adoptat – dar, se comportă mai ceva decât ca mulți ieșeni get-beget. De foarte multe ori i-am cunoscut dorința și perseverența de a reuși în viață. Dacă vreți îl cunosc de când era doar student și i-am cunoscut evoluția profesională. Și trebuie să recunosc că în foarte multe momente m-a bătut la perseverență. Și știți că nici eu nu sunt de lepădat când vine vorba de perseverență.

Omul de astăzi are și o altă calitate – nu uită de cei care de-a lungul timpului l-au ajutat, sau care au fost alături de el atunci când i-a fost greu. Personal nu cunosc oamenii pe care i-a avut alături la începutul carierei lui profesionale și care acum să apeleze la el și să nu fie ajutați după posibilități. Aducerea aminte este o calitate din ce în ce mai puțin întâlnită în zilele noastre. Dar, la el este recunoștința este una dintre calitățile pe care le pune în aplicare. Sincer să fiu la început, recunosc nu credeam că poate fi capabil de asemenea calități – dar, cu timpul mi-am dat seama că am pus o etichetă greșită.

Până acum nu l-am auzit să se plângă, deși cu siguranță că a avut momente dificile prin care a trecut. Dar, optimismul de care dă dovadă a fost peste orice piedică pe care o pune viața. Nu l-am auzit până acum să spună că nu se poate, ci mai tot timpul spune hai să vedem ce putem face. Și lucrul ăsta îți dă putere, chiar dacă lucrurile sunt greu de pus în practică. Dar, dacă se bagă să te ajute, nu știu cum face, că reușește să facă lucrurile să meargă.

Omul de astăzi este Cristian Nistor, unul dintre cei mai optimiști oameni pe care personal îi cunosc. Este acel om de care ai nevoie în momentele în care simți că toate cărările duc în văgăune, atunci când simți că lucrurile ies total anapoda față de cum ți le-ai imaginat tu. Pentru că este un exemplu pentru ”yes we can” și eșecul nu are nicio șansă în fața lui. Și îi trage și pe alții după el. Nu este deloc forțat dacă spun că omul acesta își trăiește visul american pe pământ românesc. Sau mai bine zis își crează propriul vis, după regulile lui. Și le respectă cu sfințenie.

Cristi știu că te va surprinde articolul acesta, dar o meriți. Pentru că arăți în fiecare zi că în România se poate și altfel. Arăți că încă mai poți să ai vise în România. Arăți că dacă te ții de treabă reușești să ajungi să ți le îndeplinești. Ține-o tot așa – poți fi un exemplu de reușită pentru foarte mulți tineri pe care îi pregătești să intre în luptă.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 11 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.revistacariere.ro

În rândul acestor oameni mai sunt și oaze de ”verdeață” – acei oameni brand care sunt persoane normale, cu limite normale, cu frici normale, cu abordări normale. Genul acela de oameni care de cele mai multe ori sunt naturali, chiar dacă naturalețea lor, înseamnă și prezența unor pete. Acei oameni brand asumați, care își știu propriile defecte și nu caută să și le ascundă sub preș. Oamenii brand simpli, fără ifose, care indiferent de cât de sus ajung, nu uită punctul inițial de plecare.

De cele mai multe ori, oamenii brand setează tendințe în rândul celor care îi urmăresc. Dacă ne luăm după acest aspect, putem spune că fiecare om brand, din cele două categorii de mai sus are doza lui de notorietate, mai mică sau mare. Dar nimeni, absolut nimeni dintre oamenii brand nu trebuie să uite următoarele lucruri:

1. Au devenit oameni brand pin muncă și printr-o muncă susținută. Practic și-au clădit singuri statutul în mediu online. Dar la fel de bine, dacă nu au grijă de modul în care se comportă în continuare, pot să strice tot ce-au construit;
2. Indiferent de expertiza pe care o au pe un anumit domeniu, oamenii brand trebuie să țină cont și de anumiți factori independenți de ei. Și care, de cele mai multe ori nu pot fi influențabili. Expertiza îți aduce autoritate în ceea ce spui despre subiectul pe care îl tratezi. Dar expertiza și percepția ta sunt diferite de ale celorlalți. Nu trebuie să uităm asta.
3. Încrederea din partea celor care îi urmăresc pe oamenii brand este direct proporțională cu partea de constanță în opinii și în modul de a fi al fiecărui om brand. Dacă modul tău natural de a fi nu este cel pe care l-ai prezentat lumii, oamenii vor vedea acest lucru. Și încrederea în omul brand va dispărea. Și în tot ceea ce spui tu, sau prezinți tu.
4. Principiile după care te ghidezi ca om, îți influențează și modul în care ești perceput ca om brand. Tocmai de aceea, dacă vrei să fii un om brand care să își păstreze notorietatea și peste ani, e bine să nu acționezi total opus.

Dar, oamenii brand care au căpătat notorietate prin munca lor și prin meritele lor, merită tot respectul. Indiferent de domeniul pe care activează. Pentru că acești oameni brand știu ce înseamnă să muncești din greu pentru a cunoaște succesul. Mic sau mare. Și de cele mai multe ori nu vor uita de unde au plecat. Și ce este cel mai important, vor avea constanță în toate acțiunile pe care le vor întreprinde.

The post Oamenii brand appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ei, astăzi am cunoscut tineri cărora nu le este frică să îşi asume responsabilitatea şi nici să nu uite ce înseamnă modestia. Am întâlnit acel tip de tineri care ştiu să facă foarte multe lucruri, dar care nu se laudă în mod excesiv cu lucrul acesta. Vorbesc scurt şi la obiect despre ce ştiu să facă şi nu se scot pe ei în evidenţă. Acel tip de tineri care ştiu că dacă nu încearcă să pună în practică ceea ce au învăţat pe băncile facultăţii, se vor confrunta cu dificultăţi mari în momentul în care vor dori să se integreze în câmpul muncii.

Şi ceea ce m-a bucurat, a fost faptul că, încă mai sunt tineri care îşi parcurg cariera în paşi mărunţi dar siguri. Şi nu în cele din urmă îşi etapizează parcursul carierei, astfel încât, la final să ajungă pe poziţia de autoritate în domeniu. Şi nu pot decât să mă bucur că, încă mai sunt tineri care conştientizează faptul că rezultatele vin după o perioadă în care trebuie să clădeşti şi de abia apoi să culegi roadele. Sunt acei tineri frumoşi şi liberi care au pornit de jos, şi-au câştigat fiecare apreciere şi fiecare pas în rândul specialiştilor din domeniul lor. Şi au puterea de a accepta că mai au de învăţat până să se considere o entitate în domeniu.

Astăzi am văzut că se poate şi altfel. Poate sunt eu norocos, sau poate că sunt mai mult un om care s-a intersectat cu tinerii care pun accentul pe muncă, talent şi fler, până ajung la rezultatul final. M-am văzut oarecum în oglindă, cum eram eu la vârsta de până în 25 de ani. Plecând de jos, privind în sus, dar făcând paşii mici, temători, dar fermi, spre ţinta finală. Şi cum am mai spus-o de foarte multe ori, reţeta reuşitei unei idei constă în prima fază în punerea ei în practică. Primul pas este să visezi că ideea ta şi obiectivul tău va fi îndeplinit. Şi de aici începe parcursul.

Vă vine să credeţi că sunt tineri care încă mai scriu poezii? Da, mai sunt tineri care scriu poezii ca şi hobby. Bravo lor.

De astăzi declar oficial că responsabilitatea nu ţine de vârst, ci mai degrabă de educaţie şi de dorinţa fiecăruia de a reuşi.

Eu încă sunt plăcut surprins de ziua de astăzi.

The post Şoc, mai sunt tinerii responsabili appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Oriunde mă întorc, oriunde privesc, întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni neserioși, care uită detaliile contractuale, care așteaptă să obțină totul pe spinarea altora și mai ales de oameni care nu își respectă cuvântul dat. Iar lucrul acesta îmi dă senzația că, ori noi românii ne-am confundat într-o adâncă amorțire și așteptăm să ne cadă în gură para lui nătăleață, ori nu mai avem cultul parolismului și al cuvântului dat.

Fie că vorbim de administrația locală, fie că vorbim de organizarea unei companii, trăiesc cu o vagă senzație că oamenii serioși și cu dorință de muncă sunt din ce în ce mai puțini – sau poate nu îi întâlnesc eu. Ca să nu mai vorbim de constanță. Pai cum poți să negociezi un contract, cum poți să pui niște oameni la treabă, ba mai mult să ai pretenția că tu ești cel mai important client al lor, iar atunci când trebuie să îți respecți partea ta din înțelegere să te faci că uiți, că suferi de amnezie.

Cum poți ca atunci când îi promiți ceva omului din fața ta, după ce te întorci cu spatele să te faci că plouă? Pe ce ne mai putem baza între noi oamenii când nici măcar nu suntem în stare să ținem minte ceea ce promitem și ceea ce ne angăjăm să facem? Cum putem să mai avem preternția de câștig când ne merge buhul în oraș că nu ne respectăm cuvântul?

Unde este seriozitatea și constanța? Au fugit și au lăsat loc superficialității și inconstanței, ca să nu fiu foarte dur.

Păcat, din ce în ce mai des mă gândesc să devin nesimțit, dar îmi este frică că nu mă va prinde.

The post Seriozitate și constanță appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ceea ce nu voi înțelege niciodată este de ce noi ieșenii nu avem puterea să ne sprijinim în proiectele pe care unii sau alții încearcă să le implementeze ? De ce trebuie să ne gândim la capra vecinului, de ce trebuie să vedem mai mult decât intenția celor care vor să facă ceva în orașul ăsta. Fie că este vorba despre o organizație, fie că este vorba de persoane, cred că orașul Iași are nevoie de implicare. Poate că așa, oamenii/orașul nostru va avea posibilitatea să evolueze și să devină atractiv pentru cei care privesc din afară.

Nu ia nimeni din meritele celor care au fost inițiatorii unor evenimente de care orașul Iași avea nevoie, nici chiar cei care sunt veșnic nemulțumiți de ce se întâmplă în orașul nostru. Doar împreună oamenii care doresc să facă un Iași altfel, au șansa să reușească. Eu spun că încăpem cu toții – doar suntem oameni buni, nu?

Implicarea unor nume mari de firme, sau de formații și de oameni ar trebui să fie punctul de plecare în rezolvarea lipsei de informare în rândul ieșenilor – pentru că este o problemă reală, pe care ieșenii nu o realizează. Suntem prea-ocupați să ne mai ducem traiul, ca să ne mai pese ce se întâmplă în Iași. Pot spune că fiecare eveniment făcut în Iași a necesitat multe ore de muncă, multe nopți nedormite, muți oameni angrenați în desfășurarea evenimentelor. O spun în cunoștință de cauză, pentru că, de-a lungul carierei mele, m-am ocupat de organizarea diverselor evenimente din Iași. Fie că a fost vorba de Camex – Expoziția Națională de Construcții și Instalații din diverse orașe din România, fie că a fost vorba de FORZA ZU, sau de evenimentul Străzi Albastre, toate au avut un numitor comun – MUNCA TITANICĂ pe care au depus-o echipele responsabile de organizare. Toate lucrurile frumoase pe care le vedeți la un eveniment, sunt doar interfața miilor de ore de muncă și zecilor/sutelor de oameni din spate. Ca să vedeți voi balonașele viu colorate de la intrare, echipele de organizare au muncit nopți, zile și-au neglijat familiile, doar că respectivul eveniment să vă mulțumească, dragi vizitatori/comentatori.

Nimeni nu ar trebui să își dea cu părerea despre un eveniment sau altul – asta dacă nu au fost implicați activ în organizare. Doar dacă ai adormit cu capul pe tastatura laptopului făcând planuri de zeci de ori și schimbându-le tot de atâtea ori, pentru că ai vrut să iasă totul bine, doar atunci poți să emiți păreri, opinii, judecăți. Dacă nu ai avut măcar o experiență tranzitivă în organizarea de evenimente, abține-te de la comentarii și de la păreri.

Cei care și-au organizat singuri nunta, știu câtă muncă este în spatele dansului mirilor, în spatele meniului invitaților, în spatele ringului de dans, în spatele sălii frumos aranjate. Duplicați eforturile pe care le-ați făcut la organizarea nunții/botezului vostru de câteva zeci de ori și veți avea o imagine clară a eforturilor din spatele unor evenimente mari. Credeți că ați putea să faceți față volumului de muncă, atât fizic, cât și intelectual?

Evenimentele sunt create pentru voi spectatorii, oamenii de dincolo de standuri sau care veniți, dincolo de scena, dincolo de organizare. Totul se face cu inimă și multă muncă. Așa că dragilor încercați să fiți obiectivi în părerile voastre. De criticat este foarte ușor, de clădit în schimb este foarte greu. Ce alegeți, criticați sau construiți?

The post Evenimente din perspectiva unui organizator appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Unii dintre voi vor spune că este simplu să îți revii – faci două-trei vânzări mai mari și gata, mirosul banilor te repune pe picioare. Și dacă nu totul se rezumă la bani, dacă ajungi la un moment în care îți dai seama că trebuie să mai fie și altceva care să te motiveze? Atunci încep luptele interioare, între ce îți dorești să faci și ceea ce reușești să faci cu adevărat. Bun, cel mai recomandat mod de a reuși să resuscitezi automotivarea este de a te opri un pic, de a trage aer in piept, de a număra până la 10 și de a privi lucrurile și din alt unghi.

Trebuie să tragi linie și să vezi pentru fiecare obiectiv în parte care sunt punctele tari și punctele slabe, care sunt oportunitățile și care sunt amenințările. Dacă per total lucrurile dau cu plus, atunci e momentul să continui și să faci ceea ce îți aduce cea mai mare motivație. Dar, trebuie să ții cont și de faptul că nu întotdeauna ceea ce îți aduce motivarea cea mai bună este și cel mai bănos job.

Uite, de exemplu pentru mine, în acest punct al carierei mele, conform obiectivului impus de mine, automotivarea vine din punct de vedere financiar, chiar dacă pe plan personal mi-aș dori cu totul altceva. Dar acel altceva nu m-ar ajuta să îmi ating obiectivul pe termen scurt. Și atunci strâng din dinți, dau din coate, pentru că trebuie să ajung la ceea ce mi-am propus. Indiferent de cum trebuie să mă motivez, linia de finish este acolo și trebuie să ajung.

Nu contează că trebuie să cad de 10 ori și să mă ridic de 11, nu contează că de o parte și de alta a drumului sunt persoane zâmbitoare cu un cuțit mare la spate, gata-gata să îl arunce înspre mine. Nu contează nici măcar reproșurile primite din partea familiei. Trebuie să ajung la obiectivul stabilit, pentru că știu că dacă reușesc să ajung acolo voi avea timp după să zâmbesc, voi avea timp să ascult, voi avea timp să mă bucur. Dar acum trebuie să am mînecile de la mână suflecate până la cot și să trag.

Oamenii, prin natura lor, trebuie să aibă cuțitul ajuns până la os ca să înceapă să muncească. Nu suntem noi vinovați – așa suntem construiți. Unii dintre noi, reușesc să se motiveze citind din oameni care au reușit. Alții reușesc să se motiveze abia atunci când văd că altfel nu se poate. Dar lucrurile frumoase trebuie obținute cu efort.

Și eu mi-aș dori să mă trezesc dimineața să văd răsăritul de soare, de pe malul mării. Și mie mi-ar plăcea să dau două telefoane și să îmi intre banii în cont. Și eu cred că aș fi fericit dacă aș sta în cea mai cea vilă. Și mie îmi place să visez cu ochii deschiși, dar pentru îndeplinirea viselor trebuie să muncești din greu. Nu e de ajuns doar să visezi și atât.

Fie că vorbim despre Legea Atracției, fie că discutăm despre lecții de automotivare, totul stă în noi și în dorința noastră de a reuși. Și să nu uităm niciodată să mulțumim Celui de Sus pentru ce primim, fie că ne place ceea ce am primit, fie că nu.

Muncește azi din greu, pentru ziua de mâine.

The post Automotivarea în situații de criză appeared first on Durbaca Ionut Lucian.