Sursa foto: www.freehdw.com

Personal am o întrebare pe care uneori o adresez – pentru unii poate semăna cu o întrebare depresivă, pentru alții poate reprezenta o întrebare care să deschidă mintea și sufletul. Ea se rezumă astfel ” dacă mâine ai muri, te-ai gândit la câți oameni ar plânge după tine?” Dacă ai răspunsul la întrebarea aceasta ești un om fericit și echilibrat, care se gândește mereu la cum să devină mai bun. Poate că de fapt menirea noastră în viață este să lăsăm în urma noastră oameni a căror viață s-a schimbat ca urmare a contactului cu noi. În bine.

Scopul nostru în viață nu este să trăim ca o pană în vânt, care se lasă purtată de adierIle de vânt – când la dreapta, când la stânga. Scopul nostru în viață este bine definit de la început – depinde de fiecare dintre noi ca să îl găsească cât mai repede. Unii definesc scopul în viață ca pe un talant, alții ca pe o menire, unii îi spun destin, iar alții îi spun simplu viață. Uneori stau și privesc oameni, cum trec și cum vin. Poate părea ciudat, dar dacă v-ați opri o clipă din goana zilnică și ați sta să observați alți oameni, ați avea în față un tablou dinamic. Oamenii pe care îi privesc se grăbesc – probabil că nici ei nu știu către ce. Oamenii pe care îi observ par că se duc direct la țintă – dar probabil că ținta aceasta e pe termen scurt. Și nu în ultimul rând oamenii pe care stau și îi privesc trec nepăsători unii pe lângă alții. Societatea în care trăim este o societate din ce în ce mai dezvoltată financiar, dar din ce în ce mai înapoiată uman.

La un moment dat am stat și m-am gândit la cum îmi pot defini scopul meu în viață și sincer să fiu, inițial nu am găsit răspunsul. Dar, atunci când am început să îmi pun o serie de întrebări, m-am apropiat cât mai mult de răspuns. Poate că va vor ajuta și pe voi, așa că le las aici:

1. Ce trebuie să schimb în viața mea astfel încât să simt că trăiesc – da, este una din întrebările care te fac să îți pui o pauză și să stai să îți faci o analiză. A ta și a tot ceea ce reprezintă viața ta până în acest moment. Dacă nu ești mulțumit, gândește ce trebuie să faci astfel încât să îți schimbi viața în modul pe care-l vrei tu
2. Cum aș putea să dau un sens vieții mele – această întrebare e una dintre cele mai grele întrebări pe care ne-o putem pune noi oamenii. Pentru că răspunsul este dificil de aflat. Și asta nu pentru că nu știm ceea ce ne place la modul superficial, ci pentru că este foarte greu să găsim acel sens care ne face să ne simțim împliniți. Trebuie să avem grijă ca acel sens pe care îl găsim să sens unic.
3. Dacă aș mai trăi un an ce aș face – ehe, răspunsul la această întrebare ne-ar stabili prioritățile în viață. Ne-ar defini lucrurile cu adevărat importante pentru noi. Și ne-ar face să ducem acțiunile noastre strict înspre lucrurile importante. Și asta ar arăta cât de în eroare eram până atunci. Ne-ar arăta că eram pe un alt drum și nu pe cel al vieții noastre. Pendulam fără să știm exact ce ne face cu adevărat plăcere și ce ne definește cu adevărat.
4. Ce putem scoate din viața noastră – aici mă refer la persoane, la lucruri, la întâmplări. Pentru că din păcate în viața noastră ne înconjurăm de foarte mult ”balast” uman sau de lucruri lipsite de importanță. Trebuie doar să avem curajul să renunțăm la tot ceea ce nu ne aduce nimic bun în viața noastră. Fie că este vorba despre oameni, fie că este vorba despre lucruri
5. Cu putem aduce în viața noastră – astfel încât să putem deveni mai buni și mai îndreptați către ceea ce lăsăm în urma noastră. Am mai spus-o și o repet – fiecare om scrie o carte, iar ceilalți oameni reprezintă file din povestea lor. Așa cum sunt oameni și lucruri ”balast” în viața noastră, așa sunt lucruri și oameni care ne pot defini sensul vieții noastre. Pentru că prin oameni putem deveni mai buni.
6. Ce aș munci fără bani – sună ciudat știu. Dar aici mă refer în special la acel tip de activitate care te plătește în sentimente de împlinire și de fericire. Mă refer la acea activitate care te face să uiți să mănânci, să uiți de tine. Acea activitate care te ține concentrat până în momentul ducerii ei la îndeplinire. Și aici fiecare dintre noi are propriul lui răspuns. Care ne poate defini sensul vieții.
7. Când mă simt împlinit – unii dintre noi ne simțim împliniți când suntem în sânul familiei, unii dintre noi suntem împliniți când avem mulți bani. Fiecare dintre noi simte împlinirea după propriile lui valori și principii. Dar ce este mai important este ca fiecare dintre noi să se simtă și liniștit, nu doar împlinit.

Din păcate în zilele noastre, scopul nostru în viață se rezumă doar la bani, vile și mașini scumpe. Și de cele mai multe ori scopul vieții este confundat cu acestea. Luăm ca și modele anumite tipuri de oameni și de cele mai multe ori luăm doar modelele financiare. Dar, ceea ce uităm noi este să ne trăim propria noastră viață așa cum ne-o dorim. Și mai uităm un lucru – că viața noastră este un timp limitat pe care îl petrecem pe Pământ – la unii se termină la 20, la alții la 40, iar la cei mai norocoși la peste 80 de ani. Nu știm când e finalul – unii dintre noi ajungem la final și nu descoperim care a fost sensul vieții noastre și nici nu știm exact ceea ce am lăsat în urmă. Pentru că, de cele mai multe ori ne place să trăim momentul și uităm care este sensul.

Cu siguranță că nu vom afla clar sensul vieții noastre, dar ne putem apropia cât mai mult de el. Dar un lucru este cert – oamenii cei mai liniștiți și cei mai echilibrați, pe care i-am cunoscut eu, au fost acei oameni care s-au apropiat de sensul vieții lor. Cum i-am recunoscut? Sunt oamenii care sunt mulțumiți cu ei, care nu caută să fie altceva decât sunt, sunt oamenii care de cele mai multe ori sunt în stare să se lase pe ei pentru alții. Dacă vreți, sunt acei oameni în prezența cărora te simți tu și care parcă îți dau energie.

”Oamenii trebuie să înțeleagă că nimeni nu trișează, uneori câștigăm, alteori pierdem. Nu aștepta să ți se dea ceva înapoi, nu aștepta să ți se recunoască efortul, să ți se decopere geniul, să ți se înțeleagă iubirea. Încheie niște etape. Nu din orgoliu, din neputință sau mândrie, ci pur și simplu pentru că acel lucru nu se mai potrivește cu viața ta. Închide ușa, schimbă discul, fă curat în casă, șterge praful. Încetează să mai fii cine erai și transformă-te în cine ești.” – Paulo Coelho

The post Ce lași pe urma ta appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Este și un proverb destul de actual ”omul bun e de pus în drum, cine trece tot să-l frece”. Mi-a fost confundată de multe ori bunătatea și modul meu de a mă face că nu văd anumite lucruri, cu prostia. Am avut multe persoane care, atunci când mă făceam că nu văd anumite lucruri, se urcau în cap. Am întins de multe ori un deget, ca mai apoi să mi se ia toată mâna – uneori am lăsat să mi se ia toată mâna, doar pentru că, persoana avea nevoie de o susținere mai puternică pentru a se ridica. Dar, atunci când nu există o limită, am prostul obicei să spun ce am văzut de-a lungul timpului la persoana respectivă. Și de cele mai multe ori, produc un șoc – mă transform din acel om bun, într-unul tranșant, la care nu există culoarea gri. Ori este negru, ori este alb.

Oamenii care confundă bunătatea cu prostia, în general, trebuie să fie conștienți că omul bun nu este prost! El închide ochii pentru că vrea și ajută pentru că poate! Atunci când iartă, face tot posibilul să uite, iar când ajunge să ignore, o va face până la capăt – fără posibilitatea de a fi întors din drum! La un moment dat în viață cu toții am fost ajutați, cu toții am oferit ajutorul nostru altora. Mai mult sau mai puțin. Și toate astea au dus la încărcarea noastră cu energii pozitive, sau negative, în funcție de modul de reacție și mulțumire al celorlalți.

Toată treaba aceasta cu bunătatea și prostia trebuie privită din două perspective – perspectiva celui care îi privește pe oamenii buni, ca oameni de mâna a doua, de care poate profita și perspectiva celui care oferă bunătatea sa și este luat de prost. Indiferent de care parte a baricadei ești, trebuie să ai în vedere și faptul că perspectiva celui din fața ta poate fi diferită de a ta. Și poate interpreta gesturile tale, în mod cu totul și cu totul diferit, față de ceea ce ai vrut tu să faci cu adevărat.

Perspectiva celui care își oferă bunătatea chiar dacă bunătatea este confundată cu prostia

Un om care își oferă ajutorul și este bun, nu urmărește să obțină ceva foloase de pe urma ajutorului oferit – îl oferă și atât. În plus, omul care ajută nu va avea așteptări de la oameni. Asta și pentru că de cele mai multe ori, așteptările îi pot fi înșelate de oameni. Chiar de oamenii dragi. Dar, un om bun, chiar și atunci când îi sunt înșelate așteptările rămâne pe loc și continuă să fie dispus să își ofere ajutorul. Dacă acesta îi va mai fi solicitat. Pentru că, în general oamenii buni sunt oameni puternici și demni. Pentru că, oamenii cu o bunătate excesivă sunt conștienți că omul este suma acțiunilor, emoțiilor lui – cu cât știi să trăiești mai frumos, cu atât ești un om bun.

Un om bun, atunci când simte că este luat de prost, va pleca pur și simplu. Fără să fie răutăcios, fără să se răzbune. Pur și simplu își retrage ajutorul și nu îi vei mai simți prezența. Pur și simplu va dispărea din viața ta. Și doar așa tu, cel care îl considerai prost pe omul bun, îți vei da seama cât bine îți făcea prezența lui în anturajul tău. Iar o altă persoană dispusă să te ajute din propria lui plăcere, vei mai găsi cu greu. Poate chiar, în viața ta, va apărea o singură dată. Și aici trebuie să fii conștient și să faci diferența între bunătatea aparentă și bunătatea sinceră. Dacă poți.

Perspectiva celui care consideră că bunătatea este confundată cu prostia

Trebuie să îți intri bine în cap – oamenii care își oferă ajutorul, nu sunt oameni proști. Sunt oameni care, poate că și-au găsit menirea pe pământ – aceea de a ajuta oamenii aflați în nevoie. Nu o fac pentru că nu au altceva mai bun de făcut, ci pentru că își iau energia din zâmbetele pe care le aduc pe fața celor ajutați să iasă din impasurile de orice fel. Nu o fac pentru că se plictisesc, ci pentru că, la un moment dat au primit și ei ajutor din partea altora. Dar, să nu uiți niciodată că oamenii buni știu să facă diferența în momentul în care se simt luați de proști. Și asta pentru că, deși au o aparentă naivitate sunt atenți la toate momentele în care li se cere ajutorul.

Omul bun, îți va da tot timpul trei șanse. Dacă știi să profiți de ele, atunci îl vei avea pentru mult timp în jurul tău. Prima șansă ți-o va da pentru că este uman să greșești și se mai întâmplă. A doua șansă ți-o va da pentru că speră să te schimbi, dar dacă va vedea că tu persiști în aceleași lucruri și a treia oară, atunci brusc va pleca. Sunt atât de mulți oameni care așteaptă ajutorul lui – și care vor aprecia la adevărata valoare momentele în care omul bun va fi alături de ei…..

”Urăsc să îmi fie confundată bunătatea și înțelegerea cu naivitatea și prostia. Observ că sunt din ce în ce mai mulți oameni ce știu să facă diferența”

The post Când bunătatea este confundată cu prostia appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.tv-play.ro

Bucuroși că Moșul nu ne-a trecut cu vederea nici anul acesta, ne-am îndreptat pașii spre slujbă, dorind să aducem mulțumire Domnului pentru tot ceea ce am primit anul acesta. Și bune și rele. Pentru că de la fiecare întâmplare am învățat. Ușor-ușor, în timpul slujbei Iustina a început să se simtă rău, ceea ce ne-a făcut ca după slujbă să colindăm orașul în căutarea unei farmacii de unde puteam să luăm ceva ce să amelioreze starea Iustinei.

Am ajuns la farmacia din Piața Unirii. Da, cea deschisă non-stop, care și anul acesta a fost deschisă în prima zi de Crăciun, pentru ieșenii care aveau nevoie de leac pentru diversele stări sau afecțiune apărute peste noapte. Când am intrat pe ușă mi s-a luat răsuflarea. Venisem cu gândul să iau ce trebuie și să plecăm acasă repede – trebuia să ajungem la părinți. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, resemnat, m-am așezat la una dintre cele 3 cozi formate. Norocul meu a fost că m-am așezat la coada care a mers cel mai repede.

Dar, la una dintre celelalte cozi s-a așezat un tânăr care se vedea cu ochiul liber că are o suferință acută. Suferință ce s-a dovedit a fi reală, ulterior. La un moment dat, acest tânăr și-a cerut voie de la coada imensă să îl lase să intre în față. Avea nevoie de insulină, era insulino-dependent. Ei, dragii mei, ce reacție a stârnit această cutezanță a suferindului în rândurile celor care stăteau la acea coadă, nu poate fi descrisă în cuvinte. Câtă virulență în exprimare mi-a fost dat să văd, nu vă puteți închipui. Dar, s-au remarcat doi oameni mai virulenți în exprimare. Și care erau ca Toma Necredinciosul. Și îl trimiteau pe suferind la rândurile mai mici, să stea mai puțin dacă se simte mai rău. Și asta în prima zi de Crăciun…..

Norocul tânărului a fost că în față au fost doi oameni cu inimă, care l-au lăsat să își ia insulina. Pe loc și-a făcut injecția. Credeți-mă câtă mulțumire am văzut în ochii tânărului nu am văzut decât în ochii oamenilor aflați la ananghie. Dar, dincolo de impactul emoțional al întâmplării nu am putut să nu mă gândesc la reacția unuia dintre cei doi oameni lipsiți de suflet. Probabil nici dacă tânărul ar fi făcut acolo o criză de insuficiență diabetică, nu ar fi crezut. Câtă inimă poți să ai să nu fii empatic cu cei aflați în sufeință și pe care îi vezi cu ochii tăi că suferă?

Oamenii buni sunt buni tot anul, oamenii răi sunt răi și în prima zi de Crăciun. Asta este prima concluzie la care am ajuns în cursul zilei de astăzi. Și asta pentru că bunătatea nu o ai câteva zile pe anu. Bunătatea o ai cu tine tot timpul. Indiferent dacă este luni sau duminică, început de an, sau sfârșit de an.

The post Întâmplări de Crăciun appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sunt genul de oameni care au căzut de multe ori,  au cunoscut gustul amar al eşecului, au trecut prin momente grele ale vieţii, indiferent de felul lor, dar s-au ridicat şi au plecat mai departe pe drumul propriu.  Sunt genul de oameni care atunci când au căzut, stau câteva minute, îşi revin şi se ridică pentru a merge mai departe. Sunt oameni sensibili, dar care ştiu că sensibilitatea nu le rezolvă problemele. Pentru ei viaţa şi valorile ei sunt cu totul şi cu totul altele. Nu au timp să piardă convingând oamenii de felul lor de a fi, nu au timp să fie invidioşi, nu au timp să judece şi nici măcar să dorească răul altora. Din simplul motiv că, ei sunt canalizaţi doar pe lupta lor şi pentru a reuşi să nu fie acoperiţi de greutăţi.

Am mai spus-o şi o repet – oamenii care au trecut prin greutăţi mari în viaţă sunt acei indivizi care au tot timpul zâmbetul pe buze şi lumină în ochii lor. Sunt cei care dau energie pozitivă altor oameni aflaţi în dificultate. Oamenii aceştia se lasă pe ei şi necazul lor şi încearcă să ofere alinare şi sprijin celor care sunt căzuţi. Nu sunt deţinătorii fericirii şi nici măcar a unei reţete perfecte de viaţă, dar din experienţa lor ar putea scrie cărţi ce s-ar vinde ca bestsell-uri

De obicei nu îi recunoşti şi nu îi deosebeşti pentru că nu lasă să se vadă că sunt afectaţi de situaţiile lor. Eu le spun profesionişti în ale vieţii. Şi de obicei îi urmăresc atent pentru că sunt plini de profunzime, înţeleg altfel viaţa şi de obicei îşi găsesc drumul lor prin viaţă şi de cele mai multe ori îl şi înţeleg. Înţeleg sensul vieţii lor.

Profesioniştii vieţii  nu se vor schimba în faţa greutăţilor. Sunt oamenii naturali care nu îşi schimbă atitudinea în funcţie de persoana aflată în faţa lor. Sunt oamenii simpli, care se bucură de fiecare vietate şi dau din iubirea lor câte un pic la fiecare. Oamenii aceştia, atunci când greutăţile îi încearcă, îşi îndreaptă privirea spre cer şi continuă să îşi trăiască viaţa lor. Şi sunt împăcaţi cu ea. Pentru noi sunt de neînţeles, dar ei sunt liniştiţi în propria piele.

Profesioniştii în ale vieţii sunt oamenii pe care eu îi numesc autentici şi care am observat că au câteva caracteristci de luat în calcul. Dar nu sunt general valabile.

1. Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni de cuvânt şi fac ceea ce spun, indiferent dacă respectarea cuvântului lor îi pune în dificultate. Sunt oameni pe care te poţi baza şi la bine şi la greu;

2. Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni care nu au nevoie de foarte multe lucruri pentru a se simţi bine în piele lor. Iubesc simplitatea şi viaţa adevărată;

3.  Profesioniştii în ale vieţii sunt oameni care sunt consecvenţi în propriile principii şi valori ale vieţii. Nu se dau după cum bate vântul. Sunt oameni hotărâţi, chiar dacă le este greu să rămână pe poziţie;

4. Profesioniştii în ale vieţii nu sunt afectaţi de părerea celorlalti despre ei, pentru că nu îi interesează decât să rămână pe drumul lor;

5. Profesioniştii în ale vieţii nu vor să iasă în evidenţă şi nici nu caută atenţia cu orice preţ. Îi descoperi din greşeală şi de cele mai multe ori se întâmplă să îi întâlneşti la momentul potrivit pentru tine şi pentru ei.

Astfel de oameni sunt aur curat pentru că te pot învăţa din propria lor experienţă şi pot să te ajute cu propriul lor exemplu. E bine ca atunci când îi întâlniţi să nu îi lăsaţi să plece foarte repede. Să profitaţi cât mai mult posibil de prietenia lor şi împreună să încercaţi să vedeţi cum puteţi ajuta alţi şi alţi oameni.

Diferenţa între oamenii profesionişti în ale vieţii şi alţi oameni este dată de bunătatea inimii lor, de sufletul lor pur şi de modul profund în care ei se raportează la viaţă.

The post Profesioniştii vieţii appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ne amăgim că avem prieteni, atât în mediul online, cât mai ales în mediul offline. Ne place să ne îmbătăm cu ideea că avem mulţi oameni care ne vor sări în ajutor, dacă viaţa şi timpul o va cere. Ne ducem până într-acolo, încât băgăm mâna în foc pentru oricine ne este alături. Şi la un moment dat, ne dăm seama că suntem singuri şi bula în care trăiam se risipeşte ca un balon de săpun.

Egoismul guvernează viaţa multora dintre noi. Dar puţini sunt oamenii care vor recunoaşte că sunt egoişti. Dar, atunci când suntem singuri, doar noi, cu a noastră conştiinţă, putem să ne analizăm acţiunile de peste zi. Şi vom observa lesne că, în majoritatea acţiunilor noastre, ne punem în prim-plan pe noi şi ego-ul nostru. Dar pentru a ne anestezia conştiinţa vom spune mereu că noi nu suntem egoişti. Vorbisem la un moment dat cu un trainer NLP, care îmi spunea că, până şi în acţiunile noastre caritabile, există o mare doză de egoism. Ajutăm ca să ne fie nouă bine – moral sau pentru a avea o mulţumire a superiorităţii, dată de faptul că am putut ajuta.

Singurătatea printre oameni este cea mai puternică formă de asasinat personal. Pentru că vom trăi mereu cu himera că suntem înconjuraţi de prieteni şi de cunoscuţi cărora le pasă de noi şi de persoana noastră. Şi atunci când, în momentele importante din viaţa fiecăruia dintre noi, vom avea nevoie de confirmarea himerei, aceasta se va spulbera ca un miraj. În acel moment, punctele noastre de echilibru se vor zdruncina serios şi vom oscila haotic, căutându-ne alte şi alte puncte de echilibru. Doar că şi în acest caz, vom găsi acel echilibru aparent.

Credem că suntem oameni buni, credem că suntem oameni profesionişti, credem că facem foarte bine lucrurile, credem că suntem iubiţi, credem că suntem deştepţi, credem că suntem prietenoşi, credem că avem inima bună, credem că suntem puternici şi nimic nu ne poate dărâma, credem că nu ni se pot întâmpla nouă lucrurile negative, credem că suntem diferiţi de restul societăţii. Acest “credem” vine din egocentricitate şi din dorinţa noastră de a ne mulţumi conştiinţa. În momentul în care vorbim noi despre noi, în acel moment  dăm dovadă de egoism dus la extrem. Şi de lipsă de modestie.

Bunicul meu de pe tată avea o vorbă în ultimii ani ai vieţii lui: “Nepoate stau şi ascult singurătatea. Şi îl aud pe Dumnezeu”. De cele mai multe ori, bătrânul meu bunic îmi spunea să fiu corect cu mine şi sincer cu cei din jurul meu. Chiar dacă asta mă va face să fiu singur, sau doar cu unul, doi oameni alături de mine. Ce spunea el era oglinda perfectă a societăţii în care trăim. Iar bunica mea dinspre mamă, acum când este singură, de multe ori îmi spune: “bătrâneţea în singurătate este cea mai grea povără pe care o poate duce un om”. Dar oare singurătatea printre oameni cât de grea poate fi ca şi povară?

Mulţi ne creştem copiii după ceea ce credem noi că reprezintă reguli de bună conduită. Dar, de puţine ori, le ascultăm dorinţele, părerile, fricile. Şi asta pentru că egoismul nostru ne dictează că regulile respectate de noi sunt cele mai bune. Ne creştem copiii cu dedicaţie, până în momentul în care aceştia îşi iau zborul. Şi noi, părinţii, rămânem singuri în doi. Aşa au păţit şi părinţii noştri – când am plecat de acasă, au rămas singuri. Din când în când ne aducem aminte de ei şi îi mai sunăm sau vizităm. În rest ei rămân singuri.

“Oamenii cred ca mă cunosc , dar nu este deloc aşa. De fapt, sunt cel mai singur om de pe pământ. Uneori plâng , pentru că lucrul ăsta mă doare. Cu adevărat.Ca să fiu sincer , ai putea să spui că mă doare să fiu eu însumi.” – Michael Jackson.

Cred că pentru fiecare dintre noi, viaţa ne-a demonstrat, la un moment dat că, citatul de mai sus este cât se poate de actualitate. În rest, tot viaţa ne păcăleşte că trăim înconjuraţi de prieteni, de oameni cărora le pasă, de cunoştinţe pentru care nu suntem indiferenţi.

The post Singurătatea printre oameni appeared first on Durbaca Ionut Lucian.