Astăzi voi scrie despre un om pe care l-am întâlnit la unul dintre joburile pe care le-am avut. Asta se întâmpla acum 5 ani, atunci când în cariera mea am decis să fac o schimbare de job. Și am ales să lucrez la ZU, în Iași. A venit un pic înaintea mea în departamentul în care am evoluat aproape un an împreună. Ceea ce m-a impresionat încă de la prima întâlnire cu omul de astăzi, a fost căldura și naturalețea pe care o avea. Nu căuta să fie fals, nu își căuta cuvintele atunci când avea de spus ceva. Și poate cel mai important a fost unul din primii oameni cu care am făcut echipă. În adevăratul sens al cuvântului.

Pe vremea aceea biroul de la Iași avea o singură mașină, pe care trebuia să o împărțim. La un moment dat făceam cu rândul, o săptămână unul, o săptămână altul. Asta până când a lăsat de la el și mi-a lăsat-o mie tot timpul. Pentru mine a contat foarte mult, în acea perioadă, gestul pe care l-a făcut. Nu a fost niciodată genul de om care să privească lucrurile cu ranchiună. Chiar dacă au mai fost momente când ne-am contrat, a știut să facă diferența între opiniile contrare. Atunci când a plecat în București a promis că, dacă va putea, ne va ajuta de câte ori este nevoie. L-am privit cu suspiciune – pe principiul ” hai frate, că atunci când ai să ajungi în capitală uiți”. Dar, nu a fost așa – chiar s-a ținut de cuvânt. Și de fiecare dată când a fost nevoie a ajutat. Fără să aștepte ceva la schimb.

Ce am învățat de la omul despre care scriu astăzi? Pragmatismul și bucuria de a vedea viața așa cum este ea. Modul de a vedea lucrurile albe sau negre. Să nu te cramponezi de ce-ar fi fost dacă. Am învățat să iau lucrurile așa cum vin și să le găsesc rezolvarea din mers. Pentru că omul de astăzi asta făcea – găsea rezolvări din mers. Așa a ajuns să lucreze la Radio ZU în București. Unii dintre voi poate l-ați auzit strigând vineri, împreună cu Adi Mihăilă – ”eee weeekeeeend!”.

Omul despre care scriu astăzi, a fost unul din oamenii care m-au încurajat la un moment dat al vieții mele. Atunci când parcă toate lucrurile intraseră într-un drum înfundat. Chiar dacă la modul inconștient, mi-a dat curaj să continui să fac ceea ce îmi place și să fiu așa cum sunt eu. Prin propriul exemplu a reușit să îmi dea un restart, atunci când aveam nevoie mai mare de lucrul acesta. Da, inconștient a contribuit la schimbarea mea dintr-un om taciturn și posac, într-un om vesel și plin de viață. Mi-a arătat că poți trăi altfel decât o făceam eu până atunci.

Omul despre care scriu astăzi este Vlad Andrei Ilie, unul dintre cei mai faini oameni pe care i-am cunoscut până acum. Și care, cel puțin față de mine și-a ținut promisiunile, ori de câte ori le-a făcut. Și asta spune multe despre modul lui de a fi. Pentru că, vedeți voi, calitatea și caracterul unui om se observă și după cum își ține cuvântul dat. Iar la Vlad lucrul acesta funcționează perfect.

Mă bucur că a ajuns la București de ceva ani de acum și că a reușit să își facă o carieră în Radio ZU. Chiar merită. Și da, atunci când auziți că se strigă ” eeee wekeeeend” să știți că în majoritatea cazurilor, este acolo și un ieșean de-al nostru. Este unul dintre oamenii care au reușit prin atitudinea pozitivă pe care o are. Sunt sigur că nu i-a fost ușor, dar nu și-a pierdut optimismul și a reușit.

Vlad ține-o tot așa – că faci bine ceea ce faci. Nu e puțin lucru să influențezi oameni fără să îți dai seama. Prin modul tău de a fi. Sunt sigur că pe unde te duci, oamenii vorbesc frumos de tine. Au și de ce. Și apropo, să știi că de când m-ai învățat cum se fac parcările laterale, îmi ies aproape la perfecție :).

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 27 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

A venit ziua să vorbesc despre un fost coleg de clasă. Pentru că merită să intre în categoria oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții mele. Nici nu știu dacă se așteaptă, nici nu știu dacă va fi o surpriză plăcută pentru el sau nu. Dar, m-am hotărât să scriu despre el pentru că îl știu de foarte mult timp și pentru că, de-a lungul timpului și-a respectat principiile și convingerile cât se poate de nealterate. Ca orice om a avut căderi, dar a avut puterea să se ridice și să meargă mai departe. Strângând din dinți și ridicându-și ochii spre cer.

Mulți dintre voi l-ați auzit luând interviuri la una din televiziunile mari ale României, alții dintre voi îl cunoașteți în persoană. Omul despre care scriu astăzi a avut suișuri și coborâșuri. Dar, toate acestea l-au transformat în omul de astăzi. Dacă vreți, toate întâmplările prin care a trecut i-au adus plus-valoare. Cu siguranță că, în acest moment privește viața sa cu mulțumire și cu recunoștință. Omul de astăzi poate fi unul din acele modele pe care ni le putem lua, atunci când discutăm despre viața de familie. Este unul dintre oamenii care luptă și nu se dă bătut, doar ca familia sa să fie fericită. Într-o perioadă în care auzi în stânga și dreapta că oamenii se despart, el este un familist convins.

A avut o evoluție interesantă în drumul său spre a deveni un OM frumos. A avut momente în care a fost jos  – ca fiecare om de altfel. Dar, a avut puterea să se ridice și să o ia de la capăt. De data asta viața i-a ales un drum mai lin și mai plin de momente frumoase. Pentru că viața răsplătește oamenii puternici și oamenii care luptă pentru ei și pentru cei de lângă ei. Și toate întâmplările prin care a trecut, l-au făcut să vadă viața cu o profunzime pe care rar am întâlnit-o în zilele de astăzi. S-a transformat într-unul din acei oameni care privește mai mult decât forma lucrurilor.

Am avut și lucruri de învățat de la omul de astăzi. Chiar dacă nu știe lucrul acesta și nu i-am spus-o niciodată. Am învățat că atunci când nu renunți reușești să îți găsești drumul. Oricât de greu ar fi acesta la un moment dat va deveni lin. Doar trebuie să ai răbdare. Mi-aduc aminte și acum cum în generală îi spuneam ruygbistul. Din punctul meu de vedere și-a păstrat și peste ani porecla asta – oricâte placaje i-a făcut viața, până la urmă s-a lăsat păgubașă.

Omul de astăzi este Cezar Elisei, fostul coleg din 1-8. Viața l-a făcut să ridice un zid aparent de apărare. Dar, dacă privești dincolo de zid, găsești un om fain, cu principii solide de viață. Și care încearcă să mai spună și altor oameni că te poți ridica. De fiecare dată când îl văd prin cartier alături de soție și de copil, văd imaginea stâlpului pe care se pot sprijini cei dragi lui. Dacă stai la vorbă cu el, îți dai seama din primele cuvinte că ai de-a face cu un om de o profunzime aparte. Și asta te face să privești și tu viața cu alți ochi. Pentru că viața nu înseamnă doar mâncare, băutură și alte lucruri generatoare de plăceri. Viața înseamnă suflet. Iar Cezar și-a dat seama că sufletul este cel ce ne dă bucuria sau durerea, liniștea sau agitația de zi cu zi.

Cezar poate că rândurile de mai sus sunt doar cuvinte. Dar, dincolo de cuvinte tu știi ce ai de făcut. Eu doar vreau să îți spun să o ții tot așa. Pentru că ești unul dintre acei oameni care văd profunzimea vieții.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 25 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre unul din oamenii care mi-a influențat cariera în bine. Și asta fără să își dea seama. Este unul dintre oamenii pe care am avut plăcerea să îl am alături de-a lungul experienței mele profesionale. Ceea ce mi-a atras atenția de prima dată când am făcut cunoștință a fost modul lui simplu de a lua lucrurile. Și dacă vreți modul frumos de a trăi viața – mai mult dacă intri în contact cu acest om ai toate șansele să te îmbogățești cu un prieten care va fi alături de tine oricând. Chiar dacă nu vă veți întâlni mereu, dacă vei apela la el, vei avea surpriza să îți sară în ajutor fără prea multe discuții.

Astăzi în categoria OAMENI din Iași – va intra Adrian Cruciug
Prima întâlnire cu Adrian a fost în birourile AB Plus. Eram genul de oameni de vânzări care se luptau unul cu altul, pentru primele locuri în topuri. Dar luptam corect , ca între prieteni. Am învățat multe de la el, cum i-am spus și lui – pot spune că am învățat de la el să fiu OM . Am deprins de la el un lucru ce m-a ajutat foarte mult până acum și anume, să nu mă dau bătut, să nu renunț decât atunci când mi-am atins obiectivul. Indiferent de loviturile pe care le primesc, am învățat să merg înainte. Pentru că doar pierzătorii rămân pe loc sub ploaia de lovituri, învingătorii cad, se ridică și merg mai departe. Da, pot spune că Adrian m-a învățat ce înseamnă să ai gândire de învingător – fără să își dea seama.
De atunci, s-a legat o relație de prietenie de durată. Pentru că Adrian nu a uitat să fie OM. Indiferent de situațiile dificile prin care a trecut, și-a păstrat optimismul, verticalitatea și cuvântul dat. Și oricând îl suni pe Adrian, tot timpul îți va răspunde la telefon . Și va căuta să te ajute după cum poate. Dar, va face tot posibilul să își ofere ajutorul – pentru că altfel nu știe să fie. Nu am apelat de multe ori la el, dar atunci când am făcut-o nu a zis nu. Chiar dacă nu a avut cum să mă ajute fizic, a avut întotdeauna o vorbă bună care să mă facă să văd lucrurile și din altă perspectivă.

Unii dintre voi îl cunoașteți ca și OM-ul din spatele Papioane Kruger. Unii îl cunoașteți ca și Adrian Cruciug. Când intri în discuții cu Adrian te lovește în plin modul lui de a fi. Chiar dacă mintea îi merge brici, știe să nu se laude cu asta . Și știe să aibă respect față de cel din fața lui, indiferent dacă acesta are o funcție de conducere, sau este doar femeia de servici. Adrian a fost unul din puținii oameni pe care i-am văzut că știu să salute oamenii din prima linie atunci când îi întâlnește – și aici mă refer la femeia de servici, la cei ce fac o muncă necalificată. Iar asta spune multe despre modul în care vede Adrian oamenii – dincolo de funcții.

De fiecare dată când am discutat un lucru cu Adrian, a știut să își respecte cuvântul dat, să păstreze discuția între noi doi, să pună în prim plan omul din fața lui și nu numele celui care dialoghează cu el. Adrian știe să fie OM. Sunt sigur că își va păstra calitatea umană până la final. Și va ști să treacă prin această viață simplu, fără să facă prea multă gălăgie, dar care nu se va da în lături de la a ajuta oameni și de a lăsa ceva frumos în urmă. Va face parte tot timpul din pătura tăcută a României – a oamenilor care fac bine și uită de binele făcut încă din momentul în care au ajutat.

Adrian ai respectul meu pentru modul în care încerci și reușești să rămâi OM în fiecare zi.

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 7 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.