Sursă foto:ZiarulNaional.md

De-a lungul timpului am văzut mulți oameni doritori să schimbe ceva la ei și la viața lor. Unii au reușit, alții încă mai schimbă. Este adevărat – nu este ușor să te schimbi și să nu mai fii așa cum ai fost. Îți trebuie multă voință să nu te întorci la vechile obiceiuri și mai ales să te menții pe calea pe care ți-ai ales-o. Dar, atunci când ajungi la starea de echilibru dată de schimbare, începi să realizezi culmile reușitei tale. După cum spuneam și mai sus, schimbările vin ca urmare a unor cumpene apărute pe neanunțate. Pentru că așa suntem noi oamenii – până nu avem cuțitul la os mergem în virtutea inerției.

Am văzut oameni răi care s-au schimbat în bine și nimeni nu înțelegea de unde izvorăște atâta bunătate. La fel cum am văzut oameni aparent buni, care la un moment dat al vieții lor au scos toată răutatea la suprafață. Și atunci stai și te întrebi ce i-a făcut să schimbe într-un fel sau altul. Ajungi la concluzia că nimic nu este întâmplător și toate se întâmplă cu un motiv. Motiv care se va afla la momentul oportun.

Sunt sigur că ați auzit sintagme motivaționale de genul ”schimbarea este în noi”. Dincolo de motivațional, să știți că doar atunci când începi să te schimbi îți dai seama că este adevărat. Personal am trecut prin multe schimbări de-a lungul timpului. Și încă mă mai schimb. Sper eu că în bine. Dar m-am gândit la un lucru – indiferent de cât de mult m-am schimbat, un lucru am încercat să îl mențin constant. Am făcut tot posibilul să nu răspund la rău cu rău. Tentația de a răspunde cu rău a fost mare, recunosc, dar ceva mă oprește de fiecare dată.

Din păcate de-a lungul vieții avem destule ”șanse” să ne schimbăm în rău. Și să răspundem la rău cu rău. Dacă am întâlni doar oameni buni, probabil că am trăi deja în Eden. Tentația este mare ca atunci când cineva ne face rău să răspundem în aceeași măsură. Ei, aici se văd oamenii care vor să se schimbe în bine. Aici se cunosc oamenii cu adevărat de caracter. Uită răul pe care celălalt ți l-a făcut, așa cum uiți binele pe care l-ai făcut. Ai rămâne surprins să vezi care sunt consecințele de partea cealaltă…

Întâlnești oameni care îți zâmbesc fals, zâmbește-le sincer. Dai peste oameni care te vorbesc pe la spate, fă-te că nu auzi. Ajungi să lucrezi cu oameni care altădată ți-au făcut un rău, caută să uiți și să ierți. Așa vei putea să te menții pe linia bună pe care ți-ai ales-o. Bunicul meu avea o vorbă – plata vine oricum în viață – așa că, de ce să îl faci tu să plătească pe cel ce ți-a făcut rău? Schimbarea este grea și ai mult de lucrat tu la tine. Nu trebuie să îți mai irosești energia în a face rău. Continuă să construiești schimbarea așa după cum ți-o dorești tu.

Undeva, la capătul drumului tău, vei afla motivele tuturor încercărilor peste care ai trecut. Vei afla de ce a trebuit să te schimbi și mai ales pentru ce. Sunt răspunsuri pe care le primim atunci când avem nevoie de ele și nu când ni le dorim. Schimbarea e bine să ne facă mai buni. Mai buni la suflet, mai buni la chip, mai buni la port, mai buni per total. Dorința de schimbare poate apărea atunci când te aștepți mai puțin. Dar mergi pe ceea ce simți că trebuie să faci. Dacă simți că schimbarea te va face mai bun, atunci nu mai sta pe gânduri.

Recent mi s-a spus că m-am schimbat. Că am avut o perioadă în care nu am mai fost eu. Probabil că, dacă lumea a observat chiar m-am schimbat. Doar că acei ce mi-au spus, nu au știut care este motivul schimbării mele. Iar motivul îl voi ști doar eu. Important este ca la finalul schimbării, rezultatul final să fie un om mai bun – la chip, la suflet, la port, per total. Până atunci mergem în continuare pe schimbarea în bine :).

„Să te schimbi și să te schimbi în bine sunt două lucruri total diferite.” — Proverbe germane

The post Schimbarea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Cu siguranţă că la un moment dat, fiecare dintre noi am intrat în gura lumii. Mai din vina noastră, mai fără nici o vină. Şi nu ne-am simţit confortabil ştiind că tot ceea ce se auzea despre noi, era departe de adevăr. La început treci mai greu peste cuvintele pe care le auzi despre tine, propagate din gură în gură, de la om la om.  Ştiţi vorba aceea “într-un capăt al satului cineva a dat un pârţ, iar în partea celalaltă a satului, se aude că a făcut pe el”? Tot timpul informaţiile ajung să fie trunchiate – ca la jocul copilăriei noastre – telefonul fără fir. Dacă mai ţineţi minte, cel care era ultimul spunea cu totul şi cu totul alt cuvânt decât cel spus de primul copil.

Sunt şi exerciţii care sunt făcute în teambuilding-uri prin care se demonstrează că informaţia ajunge trunchiat de la un om la altul. Şi acum ţin minte cum, la un teambuilding eram împărţiţi în două echipe şi una era poftită afară. În timpul acesta celor rămaşi înăuntru li se spunea povestea, care era transmisă echipei de afară, pe rând, în funcţie de cum intra fiecare membru al echipei. La final, ultimul om al echipei de afară ajungea să afle o cu totul şi cu totul altă poveste decât cea iniţială. Pentru că asta depindea de percepţia fiecăruia dintre membrii echipei şi mai mult depindea de înfloriturile fiecăruia dinre noi.

Nu întotdeauna percepţia noastră despre o întâmplare, despre un om este aceeaşi ca a celorlalţi. Întotdeauna, atunci când spunem diverse lucruri altor oameni de lângă noi, le spunem din perspectiva noastră. Şi oamenii cărora le-am spus, vor transmite informaţia mai departe, punând amprenta prin percepţia lor personală. Şi de aici, informaţia se distorsionează.

Ei, dar ce te faci când brusc suntem interesaţi de viaţa vecinului, a prietenilor, a oamenilor faţă de care avem o interacţiune? Începem să judecăm, începem să ne punem propria amprentă. Dintr-o dată emitem supoziţii fără să avem toate informaţiile, iar acolo unde nu ştim punem de la noi – ca să iasă povestea cum trebuie. Judecăm omul după aparenţe şi transmitem judecata noastră şi altora. Oameni care, la rândul lor rămân surprinşi când, interacţionând cu omul respectiv, îşi dau seama că imaginea lui era distorsionată.

În loc să ne vedem fiecare de pătrăţica noastră, să ne îmbunătăţim pe noi, să fim noi mai buni, ne interesează de viaţa altora. Ne transformăm în proprii lor judecători. Suntem plini de bube noi, dar judecăm bubele altora. Ne luăm de alţii, dar nu vedem că în propria noastră ogradă sunt de rezolvat lucruri importante.  Aplecăm urechea la poveştile altora, în loc să ne vedem de propria noastră poveste, ai căror actori suntem noi. Povestea noastră se cheamă propria noastră viaţă. De ce ar trebui să ne intereseze de alţii şi nu de noi?

Aşa că hai să nu mai judecăm pe alţii şi să ne facem propria noastră judecată. Cu siguranţă că fiecare dintre noi am avea ce să îmbunătăţim la noi. Să lăsăm pe fiecare să îşi trăiască viaţa. Iar atunci când ni se cere ajutorul să o facem. Fără prea multă vorbă. Putem, ajutăm, nu putem, mai bin să tacem.

The post Gura lumii slobodă – blog din Iasi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.