Nu zic că este rău să gândim înspre a reuşi, dar de foarte multe ori, dorinţa altora ca noi să reuşim, anihilează în noi, originalitatea, încrederea în forţele proprii, creativitatea, modul nostru de a fi. Pentru că trebuie să respectăm regulile succesului, în aşa fel încât să mulţumim celor care au investit încredere în noi. Deja, de la vârste fragede se pune presiune pe reuşita fiecărui individ. Dar aceasta reuşită este diferită pentru fiecare dintre noi. Şi aici trebuie să fim atenţi noi, părinţii de acum – să observăm ce înseamnă reuşita pentru copilul nostru, ce îi aduce bucurie, ce calităţi are şi într-acolo să îi sprijinim. Nu către ceea ce considerăm noi că înseamna reuşita.

Să ieşim din clişeul pe care aproape fiecare părinte îl aplică propriului copil, când vine vorba despre reuşită şi viitorul lui. Poate că pentru fiecare dintre noi, ar trebui să conteze mai mult fericirea copilului decât să fie un om de succes. Sau poate că fericirea va fi succesul copilului în viaţă. Va avea destul de mult timp în viaţă să facă compromisuri şi să îşi înfrâneze pornirile şi cuvintele. Tendinţa a noastră, a tuturor, este să ne lăsăm duşi de valul numit lume şi de tendinţele la modă. De cele mai multe ori, nu ne întrebăm dacă sunt bune sau nu, doar mergem în aceeaşi direcţie în care merge lumea. Fără să ne întrebăm de ce.

Fiţi sinceri cu voi, uitaţi-vă într-o oglindă şi spuneţi dacă nu aţi avut măcar o dată în viaţă, tendinţa de a urma ceea ce fac alţii, pentru că aşa este la modă. Chiar dacă de cele mai multe ori, simţeaţi că ceva este în neregulă, în interiorul vostru. Dar nu vroiaţi să rămâneţi în urmă, nu vroiaţi să pierdeţi contactul cu tendinţele. De parcă tendinţele şi lumea în general v-ar întreba de sănătate, atunci când aţi fi căzuţi. Sau atunci când aţi avea nevoie de ajutor din partea celor care au făcut la un moment dat tendinţele după care juca toată lumea, l-aţi fi primit. Totul este efemer, iar tendinţele societăţii se schimbă rapid. Dacă ar fi să ne luăm după modă şi după fiecare tendinţă apărută, am pierde lupta. Nu am mai fi noi. Ne-am transforma în roboţi care ar imita un şablon. Personalitatea noastră nu ar mai apărea nicăieri şi am fi toţi la fel.

Fiecare dintre noi este unic şi are fiecare personalitatea lui.  Fii om bun. Care se vede, atât în cuvintele fiecăruia dintre noi, se vede în acţiunile fiecăruia dintre noi. Pentru a vedea felul unui om, analizează faptele lui şi nu cuvintele lui. Dacă suntem unici, de ce trebuie să ne lăsăm duşi de valul şi tedinţele vremii? Fiţi altfel, fiţi voi şi nu uitaţi că, pentru fiecare copil, exemplul părinţilor este cea mai bună oglindă pe care o poate vedea. Şi în viitorul lui o va aplica.

The post Fii om bun appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Personal, am crescut în umbra fratelui, o bună perioadă de timp. Şi aici, mă refer atât la aspectele pozitive, cât şi la aspectele negative, ale creşterii în umbră. Ai mei, nu au participat la cursuri de parenting :), erau muncitori care au căutat să ofere o educaţie bună propriilor copii – aşa cum se pricepeau ei. De cele mai multe ori au reuşit să creeze în educaţia mea şi a fratelui meu, principii şi valori care ne-au ajutat şi ne vor ajuta toată viaţa. Dar, în ceea ce mă priveşte, au fost momente în care, fără voia lor, mă creşteau în umbra fratelui mai mare. În sensul că, toate acţiunile mele erau comparate cu acţiunile asemănătoare ale fratelui. Rezultatele mele la învăţătură erau comparate mereu cu cele obţinute de frate, personalitatea mea rebelă, era comparată cu personalitatea liniştită a lui – cel puţin în viziunea alor mei. Şi această creştere prin comparaţie, până într-un punct şi-a pus amprenta pe încrederea mea ulterioară. În sensul în care am avut nevoie, până la un moment dat de confirmarea acţiunilor mele din partea altor persoane.

Partea pozitivă a creşterii în umbra fratelui mai mare, a fost că acesta a ştiut tot timpul să îmi ofere sprijin şi chiar dacă uneori avea duritate în vorbe, era o duritate frăţească, care mă ghida uşor-uşor spre a avea o personalitate puternică. Am învăţat multe din umbra lui, lucruri care ulterior m-au ajutat în viaţă şi care m-au definit în unele principii şi valori ale mele personale. Am “furat” ceea ce a fost mai bun din personalitatea puternică a lui.

Dar aceasta comparare a indivizilor şi a comportamentelor lor, mai ales la vârste fragede, în copilărie, poate avea efecte devastatoare asupra personalităţii individuale. Asupra încrederii în forţele proprii, asupra asumării acţiunilor întreprinse, asupra modului în care adulţii vor reacţiona la situaţii asemănătoare cu cele petrecute în copilărie şi care şi-au pus amprenta iremediabil pe personalitatea lor. Poate că uzanţele sociale denumesc anumite comportamente de neconceput, poate că după modul în care răspunde sau îşi afirmă personalitatea, un copil poate fi catalogat prost crescut, fără respect. Dar, trebuie făcută diferenţa clară, între personalitatea unui copil şi lipsa de bună creştere. Faptul că fiecare copilaş are trăirile lui, dorinţele lui, care pot fi diferite de ale părinţilor şi că are curajul să şi le exprime, nu înseamnă că acesta este neascultător. Îşi exprimă doar personalitatea. De noi depinde ca ulterior, aceasta să fie modelată astfel încât să nu dea în obrăznicie.

Faptul că uneori, fiecare părinte face greşeala de a compara o parte din comportamentele propriului copil cu ale altora poate fi de înţeles până într-un punct. Dar aşa cum degetele de la mână sunt diferite, aşa şi personalitatea copiilor este diferită. Fiecare copil este unic şi orice comparaţie cu un alt copil, mai ales dacă aceasta scoate în evidenţă comportamentul negativ al său, îi creează un sentiment de inferioritate. Sentiment de inferioritate care ulterior se poate transforma în neascultare, în contrarea fiecărui cuvânt venit dinspre părinţi. Acesta este modul în care fiecare copil protestează faţă de păriniţi, bunici, parteneri de joacă, atunci când sunt puşi în situaţii de inferioritate.

Prin parc, inclusiv Iustina nu este genul de copil care să asculte orbeşte de tot ceea ce îi spunem noi, sau bunicii. Pentru că are o personalitate puternică. Dar este departe de a fi un copil obraznic şi prost-crescut. Cel puţin aşa îmi place să cred. Am văzut destul de mulţi copii ce au o personalitate puternică, ce este adesea confundată cu obrăznicia. Dar, tuturor acelor copii, daca li se explică frumos şi li se oferă motive pe înţelesul lor, devin ascultători şi fac ceea ce trebuie. Sunt copii care, deşi îşi afirmă personalitatea, răspunzând că nu fac ceea ce spun părinţii, până la urmă îi vezi cum uşor-uşor îşi dau seama că e spre binele lor să urmeze sfatul şi recomandările părinteşti.

E un proces greu şi complicat, supus greşelilor de ambele părţi. Şi din partea copiilor şi mai ales din partea părinţilor. Dar, la final, în adolescneţă şi în adultul de mâine, eforturile se vor vedea în personalitatea puternică a copiilor noştri. Asta dacă vom şti să modelăm personalitatea din umbră, fără să intervenim cu bocancii, în sentimentele şi trăirile proprii ale copiilor.

The post Personalitatea din umbră appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Se spune ca fiecare om este sarmant in felul sau. Important este sa ii descoperi sarmul personal si sa il pui in valoare. Personal, cred ca este mai important e sa fii o prezenta agreabila, a carei lipsa sa fie resimtita de cei ce te cunosc. Sa fii o mica vedeta in cercul tau de prieteni, sa fii tu insuti, sa fii irezistibil de atractiv si de stilat. Trebuie sa ai standarde inalte, astfel incat sa lupti pentru a le atinge si nu in ultimul rand trebuie sa creezi suspansul in jurul tau.

Am sa povestesc in continuare o intamplare, din care mi-am dar seama ca pe langa sarmul tau personal, look-ul si personalitate, trebuie sa mai ai un ajutor de nadejde. Iar acest ajutor poate sa fie un parfum, o imbracaminte sau un cont plin de bani. Cum, pentru ultimele doua va mai trebui sa muncesc, personal mi se potriveste primul din cele 3 ajutoare. Va spun un secret – parfumul care imi pune in valoare personalitatea si care ma face sa ma simt carismatic este Payboy VIP for Him. De ce spun lucrul acesta ? Veti vedea in continuarea.

Eram la un moment dat in Palas Mall, intr-una din duminicile in care cei de acolo organizau un eveniment senzational. Senzational, din simplu motiv ca la acel eveniment trebuia sa concentreze Andra. Ei, dragii mei, tot mergand si plimbandu-ma prin Palas Mall, intr-unul din lifturile care ne duceau la parcarea subterana, dau nas in nas cu Andra. Fiind stapan pe mine – aveam doar picaturi din parfumul de la Coty – incerc sa intru in discutie cu doamna din fata mea. Gandindu-ma la planul meu de atac, apas pe butonul ce duce la nivelul la care aveam treaba. Apasarea butonului a coincis cu apasarea Play-ului din mintea si inima mea.

Fara nici o introducere ma adresez : “Ce bine semanati cu Andra? Parca ati fi chiar ea!”. Un pic surprinsa Andra cu un suras in coltul gurii imi da replica: “Pai chiar eu sunt!”. Desi stiam ca acesta este adevarul, arma mea de seductie a intrat la atac: “Da si eu sunt Catalin Maruta!”. Razand mi-a intins mana si s-a recomandat. Nevenindu-mi sa cred ochilor am crezut ca visezi si am ingaimat monosilabic raspunsul meu. Nici nu mai stiu daca am reusit sa raspund ceva.

Am ajuns la nivelul la care, spre surprinderea mea a coborat si Andra. Parca un pic rusinata m-a intrebat ce parfum folosesc, ca am reusit sa ii atrag atentia si sa doreasca sa isi petreaza ziua cu mine. Privind sagalnic ii raspund : “Asta este stilul meu: Playboy VIP for Him”. In secunda urmatoarea s-a petrecut un lucru ciudat. Langa noi, a oprit o limuzina cu sampanie si canapele din piele alba, iar Andra mi-a facut semn sa urc. Oare visez? Pasind timid in luxul vietii de vedeta, am inceput sa devin din ce in ce mai sigur pe mine. Sincer ma gandeam un pic ca trebuie sa apara Maruta si sa imi spuna ca a fost o farsa.

Nu mi-am dat seama cand am ajuns, iar Andra imi spune sa coobor din masina. Eram la baza scenei unde ea tocmai trebuia sa urce pe scena. Fara sa imi dau seama, ma trezesc luat pe sus si urcat pe scena – iar toata lumea imi striga numele innebunita. Stateam  si ma uitam ca vitelul la poarta noua, nestiind ce se intampla. Toata siguranta mea de om seducator s-a dus pe apa sambetei. Nu intelegeam ce doreste toata lumea de la mine. Pe scena Andra se apropie de mine si imi sopteste ca toti vor sa afle care este secretul VIP-ului Ionut Durbaca.

Luandu-mi inima in dinti si luand-o de mana pe Andra, am strigat cat am putut de tare: Playboy VIP for Him. Innebunite fetele din primul rand erau gata, gata sa rupa cordonul jandarmilor si sa urce pe scena. Dar Andra, protectoate ma retrage de pe scena si ma imbratiseaza ca pe un frate mai mare.

Ups, cred ca m-a trezit draga mea sotie cu un dupac dupa cap – pesemne ca vorbeam in somn. Nu inteleg de ce se uita la mine, parca cerandu-mi socoteala pentru banii cheltuiti pe parfum. Ei, cum sa ma scot acum – i-am spus ca parfumul este un cadou de la colegii mei de munca. Nu stiu daca m-a crezut, sper ca da!

Playboy VIP for Him – o picatura din el m-a facut sa ma simt vedeta pentru cel putin un timp.

P.S: Imi cer scuze lui Catalin Maruta, pentru ca am indraznit sa visez la frumoasa lui sotie. Din punctul meu de vedere – fac un cuplu senzational – sunt un model pentru multi dintre noi.

Aceasta postare este scrisa pentru Superblog 2012!

The post Sarmul, look-ul si personalitatea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.