De fapt, într-o societate în care se promovează consumul în exces, consumul de prieteni este o bagatelă. Este mai ușor să înlocuiești un prieten, decât să fii alături de el în momentele grele. E mult mai simplu să fii doar la bine prieten cu o persoană. Pentru perioadele negre exista întotdeauna opțiunea ”change”. De-a lungul timpului am cunoscut prieteni de conjunctură, dar și prieteni care au rămas și peste ani. Îmi este cunoscut și comportamentul unora și comportamentul altora.

Știți cum este și cu prietenia – nu obligăm pe nimeni să fie prietenul nostru. Dar, dacă tot a ales să fie prieten cu noi, să își asume lucrul acesta. Și viceversa este valabilă. Țin minte și acum ce îmi spunea tatăl meu, când venea vorba despre prieteni – ” prietenii sunt cei care te ridică de jos”. Și mare adevăr a avut. Acei prieteni trebuie ținuți aproape. Pentru că, de cele mai multe ori prieteniile acestea vor rezista trecerii timpului. A fi prieten nu înseamnă să îl bați prietenește pe umăr pe celălalt, atunci când greșește. Prietenul adevărat te zguduie de nu te vezi atunci când pășești pe lângă. Cu riscul de a te supăra definitiv pe el. Vrea să îți fie bine – și tocmai de aceea va pune punctul pe I.

De ce să nu facem diferențele între prietenie și plăcerea de a sta în preajma unei persoane? Pentru că, dacă veți sta și veți face o analiză sinceră, veți observa că prietenii adevărați nu sunt mulți. Îi numărați pe degetele de la mâini. Și de obicei sunt acei care te simt aproape chiar dacă nu te văd cu zilele. Dar care, atunci când îi suni pentru o problemă, sar în ajutorul tău de la primul apel. Asta nu înseamnă că poți abuza de prietenia lor dacă nu este necesar ajutorul lor. Acei oameni care vin la tine când le ceri ajutorul sunt aur curat. Poate chiar diamante.

Sunt prieteni tăcuți, care îți transmit semnale. Iar dacă nu le răspunzi știu să se retragă. Fără zarvă și fără tam-tam. Știu că nu e momentul să intre în viața ta și așteaptă. Pentru că știu că, la un moment dat vei avea nevoie de prietenia lor. Timpul lor nu se oprește în loc, merg mai departe. Dar nu uită să se mai uite din când în când înapoi să vadă dacă nu îi cauți.

Nu știu dacă ați observat că, acei prieteni care strigă mai tare că vă sunt alături, sunt primii care fug, atunci când aveți nevoie mai mare de ajutor. Iar cei care poate că niciodată nu v-au arătat că vă doresc în anturajul lor, sunt primii care vă întind o mână de ajutor. De foarte multe ori, ni se întâmplă în viață să fim ajutați de străini și nu de așa-zișii prieteni. Întotdeauna m-am întrebat de ce apare lucrul acesta? Nu am găsit nici acum răspunsul. Încă îl mai caut.

Prietenia este ca o horă în care nu toți știu pasul. Dar, imaginea de ansamblu este unitară, pentru că cei ce știu dansul îi acoperă destul de bine pe ceilalți. Iar cei ce șchioapătă își iau ca modele de pași, pașii dansatorilor înnăscuți. Prietenia trebuie să se bazeze pe încredere și pe cuvânt dat. Tacit prietenii știu că se pot baza unul pe altul, indiferent de situație. Căutați în agendă și vedeți câți dintre cei de acolo se pot numi cu adevărat prietenii voștri? Răspunsul vi-l puteți da singuri și tot singuri veți ști ce este de făcut.

Cei mai triști oameni sunt cei fără prieteni. Poți să fii pe culmile succesului – dacă nu ai prieteni adevărați lângă tine, ești cu adevărat singur. Și poți să învârți bani cu lopata, dacă prietenii tăi se uită doar la bani, vei fi cu siguranță cel mai trist om din lume. Poți să stăpânești o mulțime de lucruri dar dacă nu vei stăpâni arta prieteniei, nu vei face altceva decât să clădești castele de nisip. Pentru că prietenia nu înseamnă să îmi urmăresc doar interesul meu. Sau să mă ascund în spatele prieteniei când nu am curajul de a spune lucrurilor pe nume.

” Prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci atunci când greșește” – Andre Malraux

The post Prietenia arta de a fi alături appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om care fie îl placi, fie îl urăști. Și asta pentru că este unul dintre oamenii care îți spun verde în față ce îi deranjează la tine. Omul despre care voi scrie astăzi este genul de om care poate fi acid, poate fi ironic, dar la fel de bine poate fi un om de încredere și care sare de câte ori ai nevoie. Omul despre care voi vorbi astăzi a trecut prin momente în care a fost jos. Atunci când viața i-a trântit ușa în față. Dar, a trecut peste diagnosticul pus copilului său și a început o luptă. O luptă ce se desfășura pe mai multe planuri – profesional, personal și conexe. Trebuia să fie un bun profesionist, trebuia să fie un bun părinte. Și ce este mai important trebuia să fie un bun co-terapeut pentru copilul său.

Cu omul ăsta mă știu din 2012, atunci când venind la un interviu, am făcut greșeala de a spune că nu știu cine este. Ulterior am aflat. Este omul care m-a ajutat să învăț cu ce se mănâncă partea de vânzare radio. Timp de 4 ani am făcut echipă și cine ne cunoaște știe că în acea perioadă omul acesta avea nevoie de ajutor și de un sprijin. Pentru a nu claca. Dar, a continuat să lupte și a continuat să îmi dea mână liberă pe tot ceea ce ținea de vânzarea radio și de proiecte radio. El și oamenii la care lucram amândoi. Gândiți-vă că omul despre care vorbesc, deși avea probleme mult mai grave cu propriul copil, își făcea timp să fie vesel, să încurajeze, să mențină un tonus bun.

Acum, fiecare a ales un alt drum, unii ar spune că suntem competitori, concurenți și tot ceea ce se mai poate spune despre doi oameni care activează la 2 radiouri diferite. Au fost momente în care ne-am contrat, când am avut opinii diferite, dar tot timpul am avut respect unul față de altul. Și vom avea în continuare. Pentru că știm ce fel de oameni suntem fiecare și dincolo de vremelnicia jobului pe care îl avem, știm că primează momentele în care am știut să fim o echipă. Omul despre care vorbesc știe multe despre familia mea și cu toate acestea a știut să nu spună mai departe.

Astăzi în categoria OAMENI din Iași intră Ioana Rata. Mulți dintre voi ați interacționat cu Ioana, fie cu omul de radio Ioana, fie cu omul de marketing Ioana, fie cu DJ-ul Ioana. Ioana este un om exigent atunci când vine vorba de muncă – muncește până la epuizare și uneori dă senzația de “rață aeriană”. Dar, Ioana pune suflet în tot ceea ce face și mai mult de atât, Ioana știe să se dedice proiectelor în care se implică.
Putina lume știe că OM-ul Ioana nu este tot timpul vesel în interior, dar prin natura job-ului știe să aibă tot timpul un zâmbet pe buze. Chiar și atunci când Sebi, copilul ei lupta pentru o viață normală. Și învăța cum să comunice și cum să câștige lupta cu autismul. Dar, indiferent de cât de greu îi era, puțină lumea știa despre lupta ei și a copilului ei. Toți cei care o cunoșteau, o știau veselă, aeriană. Și chiar aveau pretenția ca Ioana să fie așa tot timpul.
OM-ul Ioana este mama, OM de radio,OM de marketing radio. Chiar dacă nu mai suntem în aceeași echipă.
Pe unde a fost Ioana a rămas în amintirile oamenilor. Fie de bine, fie de rău. Ceea ce nu e puțin lucru .
OM-ul Ioana știe să aprecieze o relație de prietenie.
Felicitări Ioana pentru modul în care știi să fii OM în tot ceea ce faci. Continuă, chiar dacă este greu să fii OM cu toată lumea.

The post Oameni frumoși din Iași – episodul 2 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astazi este randul pentru o poveste. Din pacate, sau din fericire pentru voi, nu am sa incep prin “A fost odata……” si nici nu am sa termin prin “Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti.”. Pentru ca nu asta este sensul povestirii mele – nu am calitatile specifice unui narator – sunt un biet om care isi incearca talentul pe un site caruia i se spune blog. Din intamplare imi apartine si zi de zi imi pun ideile el, in speranta ca sunt in asentimentul celor care ma privesc.

Si cum as fi putut sa incep o astfel de aventura – cea a scrisului pe blog, daca nu aveam un “prieten” care sa ma insoteasca in periplurile mele, in lumea cuvintelor. Daca va ganditi ca suntem doi oameni care scriu, veti fi dezamagiti. Prietenul meu de nadejde e un laptop Hp care m-a insotit si cu siguranta ca nu ma va lasa in viitorul apropiat. Dar va eram dator cu o poveste despre acest prieten al meu. Va voi spune in cateva randuri cum am ajuns sa ne cunoastem.

Intr-una din zilele in care totul imi iesea prost si parca tot ce faceam se naruia a doua zi, am luat decizia sa imi cumpar un laptop. Nu pentru ca m-ar fi dat banii afara din casa, dar simteam nevoia unui prieten apropiat, caruia sa ii spun secretele mele. Cand am ales sa mi-l fac prieten, laptop-ul de vis, trebuia sa aiba o memorie excelenta – nu de alta dar trebuie sa tina minte toate prostiile care i le scriu si sa le si proceseze cu viteza mare. Sunt pretentios nu?

Ei, dar credeti ca memoria e singurul lucru la care m-am uitat. Ehe, imi place ca intotdeauna sa am o perspectiva clara a articolelor si a paginilor pe care le vizitez. De aceea am cautat sa obtin un prieten care sa imi arate lucrurile cat mai clar si mai apropiate de realitate. Nu ascund faptul ca am fost interesat si de cat este de capabil sa inregistreze, fara sa se planga si sa dea chix. Astfel am cautat ca prietenul meu sa aiba un hard cat mai mare, astfel incat sa fie cu adevarat un ajutor la nevoie.

Nu e asa ca tuturor ne place sa avem langa noi un prieten/prietena cat mai frumoasa si mai atragatoare. Ei dragii mei, recunosc si eu m-am uitat la aspect, iar design-ul lui m-a fascinat – m-am bucurat ca am avut si ocazia ca mainile mele se odihneau cand tastau. Ce pot sa spun, este cu adevarat prietenul care nu te lasa la greu. Ma insoteste peste tot, muncim cot la cot, ne jucam cat putem de mult, iar acasa ne uitam la filme impreuna.

Pentru a-l gasi am colindat toata ziua pe internet. Am pasit din site in site in speranta ca il voi gasi. Am deschis poarta fiecarui magazin online, dar pana nu am pasit in magazinul Azerty nu am avut sansa sa il cunosc in toata splendoarea lui. Si asta pentru ca doar acolo am cunoscut adevarata prietenie.

Postare scrisa pentru Superblog 2012

The post Povestea prietenului meu appeared first on Durbaca Ionut Lucian.