Prietenia arta de a fi alături

Prietenia arta de a fi alături de cei pe care îi numești prieteni poate fi o filosofie de viață. Pentru că, din păcate trăim vremuri în care prietenia a rămas doar un cuvânt în dicționar. Mai sunt și excepții, dar din ce în ce mai rare. Prietenia a ajuns să fie mai mult de conjunctură – până în momentul în care trecem pârleazul. După, fiecare este pe cont propriu. Că vrei, că nu vrei, la un moment dat vei fi dezamăgit de prieteni. La fel cum și tu vei dezamăgi. Nu te amăgi că tu poți păstra o prietenie fără să produci dezamăgiri. Suntem oameni și fiecare dintre noi este schimbător. Dar, ceea ce contează cu adevărat este puterea de a cere iertare celui pe care l-ai dezamăgit.

Prietenia arta de a fi alături

De fapt, într-o societate în care se promovează consumul în exces, consumul de prieteni este o bagatelă. Este mai ușor să înlocuiești un prieten, decât să fii alături de el în momentele grele. E mult mai simplu să fii doar la bine prieten cu o persoană. Pentru perioadele negre exista întotdeauna opțiunea ”change”. De-a lungul timpului am cunoscut prieteni de conjunctură, dar și prieteni care au rămas și peste ani. Îmi este cunoscut și comportamentul unora și comportamentul altora.

Știți cum este și cu prietenia – nu obligăm pe nimeni să fie prietenul nostru. Dar, dacă tot a ales să fie prieten cu noi, să își asume lucrul acesta. Și viceversa este valabilă. Țin minte și acum ce îmi spunea tatăl meu, când venea vorba despre prieteni – ” prietenii sunt cei care te ridică de jos”. Și mare adevăr a avut. Acei prieteni trebuie ținuți aproape. Pentru că, de cele mai multe ori prieteniile acestea vor rezista trecerii timpului. A fi prieten nu înseamnă să îl bați prietenește pe umăr pe celălalt, atunci când greșește. Prietenul adevărat te zguduie de nu te vezi atunci când pășești pe lângă. Cu riscul de a te supăra definitiv pe el. Vrea să îți fie bine – și tocmai de aceea va pune punctul pe I.

De ce să nu facem diferențele între prietenie și plăcerea de a sta în preajma unei persoane? Pentru că, dacă veți sta și veți face o analiză sinceră, veți observa că prietenii adevărați nu sunt mulți. Îi numărați pe degetele de la mâini. Și de obicei sunt acei care te simt aproape chiar dacă nu te văd cu zilele. Dar care, atunci când îi suni pentru o problemă, sar în ajutorul tău de la primul apel. Asta nu înseamnă că poți abuza de prietenia lor dacă nu este necesar ajutorul lor. Acei oameni care vin la tine când le ceri ajutorul sunt aur curat. Poate chiar diamante.

Sunt prieteni tăcuți, care îți transmit semnale. Iar dacă nu le răspunzi știu să se retragă. Fără zarvă și fără tam-tam. Știu că nu e momentul să intre în viața ta și așteaptă. Pentru că știu că, la un moment dat vei avea nevoie de prietenia lor. Timpul lor nu se oprește în loc, merg mai departe. Dar nu uită să se mai uite din când în când înapoi să vadă dacă nu îi cauți.

Nu știu dacă ați observat că, acei prieteni care strigă mai tare că vă sunt alături, sunt primii care fug, atunci când aveți nevoie mai mare de ajutor. Iar cei care poate că niciodată nu v-au arătat că vă doresc în anturajul lor, sunt primii care vă întind o mână de ajutor. De foarte multe ori, ni se întâmplă în viață să fim ajutați de străini și nu de așa-zișii prieteni. Întotdeauna m-am întrebat de ce apare lucrul acesta? Nu am găsit nici acum răspunsul. Încă îl mai caut.

Prietenia este ca o horă în care nu toți știu pasul. Dar, imaginea de ansamblu este unitară, pentru că cei ce știu dansul îi acoperă destul de bine pe ceilalți. Iar cei ce șchioapătă își iau ca modele de pași, pașii dansatorilor înnăscuți. Prietenia trebuie să se bazeze pe încredere și pe cuvânt dat. Tacit prietenii știu că se pot baza unul pe altul, indiferent de situație. Căutați în agendă și vedeți câți dintre cei de acolo se pot numi cu adevărat prietenii voștri? Răspunsul vi-l puteți da singuri și tot singuri veți ști ce este de făcut.

Cei mai triști oameni sunt cei fără prieteni. Poți să fii pe culmile succesului – dacă nu ai prieteni adevărați lângă tine, ești cu adevărat singur. Și poți să învârți bani cu lopata, dacă prietenii tăi se uită doar la bani, vei fi cu siguranță cel mai trist om din lume. Poți să stăpânești o mulțime de lucruri dar dacă nu vei stăpâni arta prieteniei, nu vei face altceva decât să clădești castele de nisip. Pentru că prietenia nu înseamnă să îmi urmăresc doar interesul meu. Sau să mă ascund în spatele prieteniei când nu am curajul de a spune lucrurilor pe nume.

” Prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci atunci când greșește” – Andre Malraux

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.