Din păcate, avansul pe care îl au unii oameni în viață, îi determină pe mulți dintre ei să fie superficiali. Să fie superficiali în sentimente, să fie superficiali în a avea empatie față de ceilalți. Sunt acei oameni care merg pe principiul egoist, mie să îmi fie bine – restul nu mai contează. Dacă în pătrățica mea este cald, nu mă interesează că în alte pătrățele este frig. Nu știu dacă ați observat, dar astfel de oameni cu avans în viață au și o anumită răutate. Răutate ce vine din neputința de a-i înțelege pe ceilalți. Sau dintr-o invidie dusă la extrem.

De aici și blocajul pe care îl au atunci când văd pe unul mai slab ca ei, reușind în viață. Efectiv nu se pot bucura de bucuriile omului respectiv. Și încep să îl invidieze, ba chiar își fac un scop din a-i pune piedici. Nu suportă să îl vadă mai fericit ca ei. Pentru că, îl consideră inferior lor. Dar, ceea ce nu înțeleg astfel de oameni este că un om care pleacă de jos, va fi întotdeauna mai concentrat pe a reuși. Și va munci până la ultima picătură de sudoare pentru a avea o viață mai bună. De cele mai multe ori, omul care a plecat de jos, va ajunge acolo unde își dorește prin propriile forțe. Fără să calce pe cadavre și fără să se folosească de alții pentru a reuși să își atingă obiectivele.

Omul plecat de jos va ști ce înseamnă recunoștința pentru tot ceea ce îi va oferi viața. Iar din obstacolele întâlnite, va ști să înțeleagă lecțiile pe care trebuie să le învețe. Va fi împăcat cu el, chiar dacă va fi în linia de jos – ba mai mult, își va face treaba cât poate de bine. Pentru că știe că altă șansă de a reuși nu are. Bine, aici nu discutăm despre asistații sociali care se mulțumesc cu un ajutor venit din partea statului. Discutăm despre oamenii care își doresc mai mult de la viață și luptă pentru asta.

Sunt sigur că mulți dintre cei care mă citesc au pornit de jos și au reușit să ajungă unde și-au propus prin forțele proprii și cu un pic de șansă. Dar, la fel de sigur sunt și că, fiecare dintre noi a întâlnit oameni care au avut tot ce și-au dorit de la viață încă de mici copii. Și care, atunci când au crescut și s-au maturizat, au pierdut calitatea umană. Au început să creadă că toată lumea este la degetul lor mic, că sunt centrul universului.Că toți oamenii pe care îi întâlnesc trebuie să le satisfacă fiecare cerință. Acești oameni trăiesc cu senzația că totul se întâmplă pentru ei. Doar că din păcate, va veni un moment în care acești oameni vor realiza că nu sunt decât și ei alți oameni ca oricare alții.

Și de cele mai multe ori oamenii care au avut avans de la viață nu au niciun merit. Pentru că de fapt părinții lor au muncit pentru a avea ei totul. Doar că nu au avut grijă ca proprii copii să aprecieze ceea ce au. Și să nu ia totul ca și cum ar merita tot ceea ce primesc. Au fost ocupați să le asigure propriilor copii șansa de a nu avea griji, dar nu au mai avut timp să îi învețe ce înseamnă recunoștința. Nu i-au învățat cum să aibă grijă ca din multul lor să ofere și celor care au mai puțin. Nu au reușit să le arate ce înseamnă să nu fii egoist și să te gândești doar la binele tău.

Fiecare dintre noi știm dacă locul în care suntem acum se datorează muncii noastre sau avansului pe care ni l-a oferit viața. Dar, indiferent de răspunsurile noastre, ceea ce putem influența este modul în care ne comportăm cu oamenii din jurul nostru cunoscuți sau necunoscuți. Pentru că asta face diferența între oamenii faini și cei urâcioși. Și nu banii din conturi, mașinile de la scară sau vilele în care trăim. Și poate că din multul sau puținul nostru putem să mai aducem o rază de speranță și celor care au nevoie de ajutor. Aici nu mă refer doar la partea financiară. Știți cât de valoroasă este o vorbă bună spusă unui om care se află într-un impas? Știți câtă valoare are pentru cineva aflat pe patul de spital timpul pe care îl petrecem cu el?

Știți ce fericire aduce un dialog purtat cu bătrâneii pe care îi întâlnim la colțul blocului cu mâna întinsă?

The post Unii au un avans în viață appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: business24.ro

Dar, oare cum îți dai seama de adevărata ta valoare? Cum îți sunt infirmate sau confirmate temerile, speranțele tale? Unde îți cauți răspunsurile care să te pună pe un făgaș normal? Al tău și al modului tău de a fi. Sunt două variante pe care le poți lua în calcul – fie te raportezi la cum te văd alții, fie te raportezi la tine și la cum te vezi tu pe tine. Pentru că nimeni nu știe mai bine decât tine care sunt adevăratele tale principii. Și doar tu știi ce stări experimentezi, ce frici te încearcă, te stări de disperare te cuprind uneori. Lumea nu îți trăiește viața ta și nimeni nu poate să îți ofere rețeta perfectă pentru a reuși. Chiar, ce înseamnă pentru tine că ai reușit?

În viața fiecăruia apar momente în care apare sentimentul deznădejdii, apar temeri pentru tine și pentru cei dragi ție. Și nu pentru că nu ai putea să reușești, ci pentru că, la un moment dat, situațiile te fac să te gândești la asta. Dar, de cele mai multe ori, atunci când spunem că nu mai putem, mai putem încă pe atât. Gândiți-vă la situațiile în care ați ajuns la capătul puterilor, dar ați mers mai departe. Și nici acum nu vă puteți explica de unde ați găsit puterea să vă depășiți pe voi. Și să depășiți situațiile ivite.

Fiecare dintre noi are puterea de a se regenera și de a o lua de la capăt. Doar trebuie să știm pe ce butoane interioare trebuie să apăsăm. Dar, până nu ajungem în acele situații limită nu ne dăm seama de adevărata forță ce stă în noi. Și ne trezim că găsim soluții la care nu ne-am fi așteptat, acolo de unde nu credeam că pot veni. Doar să îndrăznim să ne depășim zona de confort. Și să îndrăznim să visăm. Să visăm că putem reuși, să visăm că putem găsi rezolvarea problemelor noastre – indiferent de cât de grave sunt ele. Și să fim pregătiți să reușim.

Trebuie să vedem care ne sunt resursele noastre interne. Și să le activăm astfel încât să reușim să ne resetăm. Să ne transformăm noi pe noi. Prin transformarea noastră să arătăm și altora că se poate. Că prin forțele fiecăruia dintre noi putem să ajungem acolo unde am visat. Urcușul este greu, dar lucrurile frumoase nu se obțin ușor. Prin muncă, prin menținerea tonusului și prin percepția pozitivă asupra vieții, ai șansa să reușești. Oamenii au resurse inepuizabile să reușească. Pentru că în fiecare dintre noi, Dumnezeu a lăsat o parte din harul Său. Depinde de noi să ne cunoaștem cu adevărat și nimic să nu ne oprească. Dacă ajungem să ne echilibrăm atunci nu avem cum să nu reușim. Fiecare în domeniul său de activitate.

Se spune că oamenii echilibrați sunt acei oameni care la nivel personal sunt împliniți și echilibrați. Pentru că din echilibru pe care îl au în afara părții profesionale își extrag puterea de a reuși. Și de a avea pentru ce lupta. Viața noastră este o luptă continuă și ne trebuie resurse interioare inepuizabile. Pentru că altfel există șansa să ne pierdem în rândurile mulțimii deznădăjduite. În percepția căreia viața este grea și plină de eșecuri. Tu în care mulțime vrei să fii? Dacă ți-ai răspuns la întrebarea aceasta, gândește-te ce faci pentru a reuși. Și cum poți să te îmbunătățești pe tine și pe cei de lângă tine. Pune în aplicare răspunsurile pe care le găsești și vei vedea că întreaga ta viață se schimbă în bine.

Și nu uita să îți îndrepți ochii spre cer și să spui un simplu ”Mulțumesc!”.

” Adevăratul profesor este cel al cărui țel este să-i ajute pe elevii săi să se cunoască pe ei înșiși, pentru ca, astfel, să-și cunoască resursele interioare și să devină capabili să și le valorifice” – Colin Turner

The post Cum vezi ce poți appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Țin și acum minte cum, în clasa a VIII a puțini mă investeau cu încredere că voi reuși la un liceu bun. Ba chiar, profa de român îmi spunea pe față: ” Durbaca, mai bine ai da direct la un industrial, pentru că în altă parte nu reușești”. Și o spunea cu atâta convingere că la un moment dat mă gândeam că poate are dreptate. Pentru că știți și voi, atunci când repeți într-una unei persoane că nu poate, ea va începe să creadă. Asta deși poate că la ea este vorba despre neîncredere. Faptul că lumea mă privea cu neîncredere, pe mine m-a ambiționat. Dar, sunt persoane care sunt mai emotive și care nu reușesc doar pentru că alții nu au încredere în ei.

Sincer să fiu, am reușit să intru la un liceu care la vremea respectivă era destul de căutat. Și chiar cu notă bunicică la română. Când m-am dus la școală să îmi iau foaia matricolă, țin minte și acum că profa de română mă privea cu un aer de superioritate. Se vedea pe atitudinea ei că era sigură că nu am reușit. Când i-am spus cu zâmbetul pe buze că am intrat la liceul la care mi-am dorit și că nu este industrial, mai-mai să îi cadă fața. Părea imposibil pentru ea ca eu, persoana care nu avea trecere în fața ei să reușească. Probabil că am dat peste cap niște așteptări. Dar, la asta se pare că mă pricep de mic :).

Acum gândiți-vă de câte ori le spunem copiilor: ”stai să te ajut – nu poți să faci singur asta”. Și asta îi arată lui, copilului de astăzi și adultului de mâine că tot timpul va depinde de alții să reușească. Fraților ceea ce le spunem copiilor sau oamenilor de lângă noi se imprimă în subconștient mai ceva ca un tatuaj pe piele. Să nu ne întrebăm mai târziu de ce o parte din oamenii de lângă noi, sau copii noștri eșuează. Dacă le sugerăm direct sau indirect ideea ”sunt un ratat” sunt două variante. Fie se ambiționează și ne demonstrează că ne-am înșelat, fie au eșec după eșec. În cazul meu a fost prima variantă, dar am văzut așa de mulți oameni eșuând….

Vă dau un pont – sunt mulți oameni cărora le place să se laude. M-am surprins și eu de multe ori făcând lucrul acesta. Cu o bază reală sau imaginară care stă la baza laudelor. Majoritatea oamenilor care se laudă caută să își creioneze o imagine falsă în ochii celorlalți. Și asta vine din nevoia de a fi apreciați și de a părea că au reușit. Nu sunt ei vinovați, ci mai degrabă oamenii care nu i-au investit cu încredere la momentele cruciale din viața lor. De ce spun asta? Pentru că, atunci când mereu ți se spune că nu poți, în creierul tău se creionează imaginea unui ratat. Și toată viața ta vrei să scapi de imaginea asta. Așa începi să îți creionezi o realitate falsă, o imagine opusă celei la care ai fost supus. Începi să îți faci planuri false, doar ca să pari un om împlinit în ochii celorlalți.

Dacă vă uitați pe la modelele promovate intensiv în mass-media și veți observa că sunt foarte mulți oameni care s-au ratat, dar care pozează în modele. În particular și ei știu despre ei că nu au reușit în viață. Dar, își creionează o imagine altfel, total falsă, tocmai pentru a fi apreciați de cât mai mulți oameni. Și din păcate devin modele pentru alți oameni care la un moment dat al vieții lor au fost lipsiți de încrederea celor apropiați.

Oameni buni investiți cu încredere pe cei de lângă voi. Nu aveți nimic de pierdut. Nici măcar timp. Dar puteți salva vieți doar cu un pic de încredere investită. Câștigați vieți și recunoștințe. Veți fi mai câștigați.

” Încrederea este acel sentiment care, investit în ceilalți, poate face câteodată adevărate miracole.” – Juliana Mallart

The post Sunt un ratat appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pentru ca bogatia noastra nu este reprezentata de bani, de faima sau de recunostinta altora. Bogatia noastra, a ta, a mea si a tuturor este data de libertatea viselor noastre. Am citit astazi pe www.somnulescu.com un articol ce m-a facut sa imi scot palaria in fata lui Catalin Baciu. Asta pentru ca are puterea sa creada in visele lui si in ceea ce poate realiza. Ar fi perfect daca toti am gandi ca el – am ajunge la idealurile noastre – ne-am atinge libertatea data de visele indeplinite.

Toti oamenii mari au pornit de la vise, de la proiecte la care doar visau ca se vor indeplini. Si acum sunt oameni liberi – asta pentru ca au crezut in visele lor. Nu este un articol motivational – este doar un indemn – credeti in voi si in visele voastre.

Pentru ca eu cred in mine si cred ca fiecare dintre voi, din cei care vor crede in visele lor, vor ajunge sus.

The post Cred in voi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.