La mare…… departare de soare

Ionut Durbaca — Tue, 03 Jul 2012 10:57:00 +0000

In perioada aceasta toata lumea se gandeste la concedii, chiar daca bugetele s-au redus considerabil, noi romanii cautam orice modalitate de a ne distra. Uneori preferam sa facem foame dupa, dar sa ne distram cateva zile din an. Pentru ca de ce sa nu recunoastem – muncim ca robii un an intreg – avem nevoie de o perioada de respiro in care sa ne incarcam bateriile.

Bugetul pe care il vei cheltui depinde foarte mult de distanta destinatiei finale, de pretentiile pe care le ai si de cat de mult iti doresti sa arunci cu banii in stanga si in dreapta. Daca esti un tip chibzuit, care nu are pretentii foarte mari de la locul de cazare, te poti simti bine alaturi de cei dragi cu un buget rezonabil. Sunt de parere ca de cele mai multe ori conteaza persoanele pe care le ai alaturi in concediu si mai putin locatiile unde veti sta.

Acum se pune problema daca vrei sa mergi la munte sau la mare. Eu unul as opta tot timpul pentru statiunile montane, acolo unde simti aerul in nari si unde esti mai aproape de natura. Probabil ca asa sunt construit eu ca si tipar – nu imi place aglomeratia, iar de apa nici nu vreau sa aud. Asta poate ca si din cauza ca in copilarie am avut un accident mic la scaldat si de atunci am o fobie de apa. Muntele e mai aproape de sufletul meu, ma simt ca in copilarie, atunci cand “zburdam” cat era ziua de lunga pe “dealuri”.

Anul acesta am decis sa ma relaxez impreuna cu familia undeva in zona Humorului,un loc care inca si-a mai pastrat valorile nationale si principiile sanatoase de viata. Oamenii sunt altfel, pentru ei timpul trece mai cu folos, peisajul este mirific, iar ceea ce mi se pare cel mai important pentru mine si familia mea, natura ne rasfata cu varf.

Bugetul pe care il vom cheltui nu este unul foarte mare, asta si pentru ca in criza suntem un pic mai prevazatori in a arunca banii, chiar si pentru vacanta noastra. Imi imaginez cum Iustina va zburda prin iarba de la pensiunea unde ne vom caza, cum ma va intreba ce este aia sau aialalta. Va fi prima vacanta cu Iustina si probabil ca va fi si cea mai minunata.

Sunt sigur ca printre voi sunt si mari doritori de mare, dar since sa fiu nu stiu ce va atrage acolo, in afara de apa. Soare avem si in Iasi cu indestulare. In ceea ce priveste distractia, aici va dau dreptate – la mare oamenii se simt bine si se distreaza cum nu se poate mai bine. Dar pentru mine unul nu reprezinta un punct de atractie, cel putin nu pentru anul acesta.

In fine, cum am mai spus, nu este importanta locatia, destinatia, ci mai important sunt prietenii pe care ii ai alaturi. Pentru ca prietenii raman si peste ani.

The post La mare…… departare de soare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Locurile copilariei mele

Ionut Durbaca — Wed, 21 Mar 2012 10:55:00 +0000

Am fost un copil fericit – un copil care a respirat aer curat, care a zburdat in natura. Un copil care visa la ziua urmatoare – ma bucuram de orice adiere de vant in satul copilariei mele. Pentru ca am fost un copil norocos – am avut bunici care imi deveneau parinti in lunile de vara. Cele mai frumoase amintiri care imi vin in minte sunt de la satul bunicilor mei Soci.

E locul in care am invatat sa stau in picioare la marginea patului, e locul in care sistemul meu imunitar a fost maturizat. Imi aduc si acum aminte de serile de vara cand impreuna cu verii mei stateam pe langa un olaret de lapte batut si pe langa tavile de poale in brau proaspat scoase din cuptor. Un zambet imi rasare cand ma gandesc cum mergeam la muncile campului – si cat de sanatosi eram, chiar daca stateam cat era ziua de lunga in soare – pe atunci nu exista fobia insolatiei.

Timpul e scurt si pentru o buna parte din an nu mi-au ramas decat amintirile. Oricat de mult mi-as dori sa ma reintorc in locurile copilariei mele timpul nu imi da voie. Cand stau si ma gandesc la iubita mea fetita as da orice sa creasca intr-un mediu curat si natural cum este cel din satul Soci. Lumea satului a ramas inca neatinsa de aspectele negative ale societatii. Tinerii de la tara inca si-au mai pastrat inocenta si simplitatea. Pentru ca ei sunt fericiti de viata de zi cu zi pe care o duc.

Ma bucuram enorm cand mergeam pe drum si lumea imi raspundea la salut – chiar daca nu ii cunosteam pe toti cei pe care ii salutam. Si acum mai pastrez in amintire clipele sarbatorilor de iarna, atunci cand mergeam cu toba, clopotelul sau cerbul pe ulitele satului. Nu simteam frig, eram bucuros ca lumea ma primeste sa le colind casele.

Timpul s-a scurs, eu m-am marit si usor usor m-am departat de meleagurile copilariei mele. Ele au ramas acolo in inima mea, iar personajele principale sunt bunicii. Cand merg pe strada, in putinele mele clipe de melancolie imi indrept privirile spre cer – iar norii imi amintesc de personajele copilariei mele. Pentru mine copilul de atunci, timpul statea in loc – ma bucuram de tot ceea ce insemna natura.

Pentru fiecare dintre noi amintirile cele mai placute sunt din vremea copilariei noastre. Atunci simteam ca traiesc, simtem ca sunt liber, simteam ca sunt copil, viata imi era usoara. Oare copii de acum vor avea posibilitatea sa mai mearga cu picioarele goale prin iarba plina de roua, sa bea lapte proaspat muls de la pulpa vacii? Oare copii nostri vor mai sti sa se urce intr-un copac, vor mai sti sa bea apa de la izvor, vor mai sta pe banca in fata portii?

Copilaria vine si pleaca, dar important este sa ramanem copii toata viata. Si ce e mai important sa ii invatam si pe copii nostri sa isi traiasca copilaria.

The post Locurile copilariei mele appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Soci Archives | Durbaca Ionut Lucian

La mare…… departare de soare

Locurile copilariei mele