Așa că ne punem întrebarea: oare unde am fi ajuns astăzi dacă am fi avut aceleași posibilități de circulație? Ca și în nucleul Europei dezvoltate, a oamenilor, a banilor… a ideilor?

ANSVPAR luptă pentru siguranța în trafic și povești rutiere cu final fericit de peste 12 ani. În acest timp am cunoscut sute, poate chiar mii de oameni care au trecut prin accidente de circulație. Familii distruse, părinți îngenuncheați de un sistem depășit. Copii care și-au pierdut abilitatea de a merge în niște fiare contorsionate, pe una din străzile României.

Și ne-ntrebăm cum este posibil ca peste 22.000 de oameni să fie implicați în accidente anual? De ce este nevoie ca 2000 de copii, bunici, prieteni și părinți să nu se mai întoarcă acasă? An de an, aceștia umplu rândurile unei statistici necruțătoare: străzile României sunt cimitirul românilor.

La fel ca un copil deștept, care și-a făcut un obicei din a lua note proaste, suntem membrii unei țări civilizate, dar continuăm să dezamăgim, atunci când vine vorba despre circulația rutieră. Pentru că suntem campioni.

Avem olimpici internaționali, avem sportivi recunoscuți și oameni de o valoare incontestabilă. Dar în aceeași ordine de idei, suntem și campioni europeni la morți pe carosabil. Primii pe Europa în acest top al rușinii.

De aceea am spus STOP! Nu mai vrem să ne moară viitorul României, îngropată într-o stradă îngustă, cu o singură bandă de circulație și peticită cu speranța unui  viitor mai bun.

Ștefan Mandachi a pornit o campanie și a creat o revoluție a evoluției pe carosabil, prin intermediul campaniei România vrea autostrăzi. Atunci ANSVPAR a spus răspicat #ȘÎEU.

Așa că am hotărât să ne unim forțele și să îi îndemnăm și pe cetățenii acestei țări să facă la fel. Pentru că noi nu ne  reprezentăm interesele noastre, ci strigăm durerea unei națiuni. Și vrem să arătăm că împreună suntem mai puternici.

De aceea duminică, 12 Mai, la ora 13:00 în Suceava, la 1 Metru de Autostradă din Moldova desfășurăm un eveniment inedit: Conferința de presă în scaun cu rotile.

Vom susține un eveniment în scaune rulante, că să atragem atenția asupra consecințelor grave cauzate de lipsa de infrastructură din țară. Totodată, Ștefan va prezenta proiectul film documentar la care lucrăm, primul de acest fel de la noi, prin care dorim să ecranizăm drama unei Românii care nu și-a croit drum spre viitor.

Și, poate cel mai important, vom avea prilejul de a discuta cu victimele accidentelor rutiere și familiile acestora, ca să vedem cum se simte cu adevărat viața dintr-un scaun rulant și cine sunt eroii acestei țări.

Vă așteptăm pe toți acolo! Vin #ȘÎEU!

The post Străzi vă rog! appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ca orice șofer care se respectă în astfel de situații, celălalt șofer a plecat fără să se uite măcar în oglinda retrovizoare. Pe scurt lucrurile s-au întâmplat așa – mergeam pe o străduță din Alexandru cel Bun prin spatele blocurilor, pe drumul cu prioritate. La un moment dat, de pe o stradă lăturalnică iese un Chevrolet roșu fără să se asigure. Pentru a evita impactul, din instinct, am tras brusc de volan dreapta și m-am suit pe bordură. Bineînțeles că mi-am făcut praf anvelopa, fără să fi avut mai mult de 30km/oră. Ca și cum nimic nu s-a întâmplat omul meu gesticula de parcă dreptatea era de partea lui. La un moment dat, am tras pe partea stângă pentru a discuta cu dumnealui. Surprize, surprize însă, când m-a văzut că parchez, a plecat în trombă. Ca un bărbat adevărat a ales să dea bir cu fugiții.

Dus un pic la extrem, se poate spune că respectivul a fugit de la locul accidentului. Pentru că atâta timp cât am suferit stricăciuni se poate spune că a fost accident. Chiar dacă el nu are nimic la mașină. Dar, știți că orice faptă bună nu rămâne nepedepsită. Și uite așa mi-am făcut praf anvelopa și toată afacerea m-a costat 262 lei. Cu siguranță că mă voi mai întâlni în trafic cu respectivul domn. Dar întâmplarea de astăzi m-a făcut să realizez niște lucruri:

1. Instalarea unei camere de luat vederi – te scutește de multe situații de genul acesta, în care eviți un accident, deși nu ești tu de vină și rămâi apoi cu stricăciunea. M-ar fi ajutat o astfel de cameră, fie doar și pentru a vedea numărul de înmatriculare a mașinii. Atunci lucrurile s-ar fi rezolvat repede – cu o reclamație la poliție, însoțită de dovada filmată. O investiție de 180-300 ron te poate scăpa de a mai pune bani din buzunarul tău, chiar dacă nu ești de vină;
2. Impactul evitat îți poate aduce neplăceri financiare, dar oricum sunt mai mici decât cele rezultate în urma unui impact. Dar, în cazul meu, lucrurile ar fi fost mai simple – luam asigurarea respectivului și îmi reparam mașina pe asigurarea lui. Dezavantajul ar fi că aș fi stat mult timp cu mașina prin service.

Totuși oare este așa de greu să ne asigurăm atunci când ieșim de pe o stradă lăturalnică? Și să pornim doar atunci când suntem absolut siguri că manevra noastră nu pune în pericol alt participant la trafic? Să nu ne mai lăsăm doar în baza celorlalți participanți la trafic. De cele mai multe ori conducerea preventivă te ajută să eviți bătăi de cap ulterioare. Și în anumite cazuri îți poate salva viața. Nu trebuie să fim dobitoci pe drumurile și șoselele țării. Să ne gândim că majoritatea șoferilor au familii la care vor să ajungă. Au copii pe care vor să îi strângă seara în brațe după o zi de muncă. Să nu le întrerupem cursul firesc al vieții doar pentru că nu putem fi atenți și preventivi la volan.

Astăzi putem conduce noi preventiv și putem evita alte accidente ce pot fi provocate de alții. Mâine putem fi noi cei neatenți și alții să ne salveze prin conducerea lor preventivă. Revin la o vorba de-a mea mai veche – ” astăzi nu este greu să conduci, ci este greu să îi ferești pe alții”.

Astăzi am evitat un accident și am avut o notă de plată de 262 lei, contravaloarea anvelopei. Dar, cu siguranță că cel care a plecat fără să se uite în retrovizoare, va avea și el nota lui de plată. În viață toate lucrurile se plătesc mai devreme sau mai târziu.

” Se numesc accidente crimele care se comit cu automobilele” – Eduardo Galeano

The post Accident evitat cost 262 lei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: promotor.ro

În fiecare zi pe care o petrec pe drumurile din Iași, trebuie să întâlnesc un șofer care în inconștiența lui să facă depășiri la limită, să treacă pe culoarea galben/roșie a semaforului, să meargă mult peste limita de viteză. Dacă intrăm pe grupurile de profil din oraș sunt mulți oameni care întreabă dacă sunt radare în oraș. Și mai ales unde sunt amplasate. Nu iau apărarea Poliției Rutiere – dar prezența lor stopează multe din pornirile noastre de vitezomani sau de regi ai șoselelor. Și poate că prezența lor pe străzi ne face să ajungem înapoi acasă sănătoși.

Știu, veți spune că drumurile sunt proaste, că nu este infrastructură. Dar, totuși multe din accidentele produse în Iași sunt din vina inconștienței șoferilor. Fiecare dintre noi, atunci când suntem la volan, este bine să fim preventivi. Să nu ne ghidăm pe principiul ” nouă nu ni se poate întâmpla”. Aseară a murit un om nevinovat, iar alții sunt în spitale în stare gravă. Asta, din cauza inconștienței unui alt șofer care, pe lângă faptul că era băut, a mers și cu viteză. Altfel acul de la vitezometru nu se bloca la 155 km.

Discuția este complexă, dar am să vă povestesc despre un accident în care am fost implicat la începutul acestei luni, chiar pe 1 martie. Dap, la mine primăvară a venit cu un accident. O clipă de neatenție, un pic de zvâc din partea celuilalt șofer, o stradă îngustă și accidentul a fost gata. Nici nu mai contează a cui a fost vina – legea ne dădea dreptate ambilor șoferi. Unele articole din Codul Rutier îmi dădeau dreptate mie, alte articole îi dădeau dreptate lui. Am întrebat 10 persoane a cui este vina. Nu au coincis părerile – în sensul de a fi unanimitate. Dar, toată bătăia de cap de după impact nu mai era, dacă exista un pic de prevenție și din partea mea și din partea celuilalt șofer.

Gândiți-vă la cât de zguduiți vă simțiți la o ștergere, sau la o mică tamponare, produse la o viteză de 30 km/h. Oare cum ar fi la un impact de 60 km/h? Am fost zguduit în câteva tamponări ușoare, unele din vina mea, altele din vina altora. Vă spun că atunci, nu vă mai gândiți la cine este vinovat. Nici măcar nu este așa de important. Importantă este starea de disconfort creată și alterarea stării de sănătate. Tablele se repară, dar o clipă de neatenție și inconștiență la volan, îți pot transforma viața într-un chin. Ție și altor familii implicate.

Fostul meu instructor auto avea o vorbă: ”Ionuț, cât vei fi la volan, trebuie să ai privirea la 360 de grade. Și să îi păzești tu pe alții. Așa vei ști că ai șanse mai mari să nu intri pe ușa casei tale cu picioarele înainte”. Ceasul rău, pisica neagră pot fi evitate cu un pic de prudență și responsabilitate la volan. Iar atunci când ne urcăm la volan să ne gândim că și alte familii vor să ajungă acasă întregi, ca și noi. Oricât de mult ne-am grăbi, nu merită să ne asumăm niște riscuri inutile. Iar atunci când vezi un tănău pe stradă, lasă-l să se ducă. Nu îți pune mintea cu el. Dacă el nu ține la viața lui, ține măcar tu la a ta.

Atunci când se înăsprește Codul Rutier sărim ca arși. Dar, poate că multe din modificările făcute sunt tot pentru siguranța noastră în trafic. Anul trecut în România au murit 1700 de oameni și au fost răniți 7500 în accidente rutiere. Sunt aproape 10.000 de oameni care au avut de suferit pe șoselele din România. Plus familiile tuturor celor implicați. Oare merită atâta grabă? Oare merită să trecem cu viteză de peste 30-40 km peste limita admisă și să ne punem viața în pericol?

Să nu mai dăm vina că ăla are numere de BT,VS,NT, etc. Să nu ne mai considerăm noi singurii șoferi profesioniști și cu experiență. Iar toți ceilalți trebuie să ne dea nouă prioritate pe aceste considerente. Să începem să respectăm regulile de circulație de pe străzile din Iași. Să ne asigurăm când facem depășirile și să nu ne bazăm că se va feri cel din fața noastră, sau de pe contrasens. Să nu mai forțăm semafoarele și să ne punem centura de siguranță. Să nu mai vorbim la telefon în timp ce șofăm. Dacă am băut să știm că și taxiul este o variantă de luat în calcul. Și să învățăm că oricât de incisivi am fi la volan, oricât de mult am merge pe liniile de tramvai și am forța reintrarea pe bandă tot cam în același timp ajungem. Diferența între cei care se grăbesc și ceilalți este de 10 -15 minute. Merită?

The post Cum se moare în accidente rutiere la Iași… appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.fabricadevise.ro

Este destul de greu să îți păstrezi calmul la volan, atunci când vezi inconștienți trecând pe lângă tine cu viteză, deși asfaltul îți poate face o surpriză și să te duci sanie. E greu să vorbești frumos atunci când, deși se circulă foarte greu, pietonii sar efectiv pe trecere, negândindu-se că este mai ușor să oprești 60-70-80 kilograme decât să oprești 1,5 tone în câțiva metri – doar e dreptul lor să treacă pe trecere, indiferent de consecințe. Și poate ce este cel mai greu, zilele acestea în Iași – să reușești să nu te cerți atunci când ai ieșit cu mașina, de la locurile de parcare.

Astăzi mi s-a întâmplat o fază ce m-a făcut să îmi pun multe semne de întrebare. Una dintre ele este – Oare o să ne facem bine vreodată? Nu sunt un sfânt, le mai comit și eu în trafic, dar de cele mai multe ori am bun simț. Atunci când fac o parcare mă gândesc și la ceilalți participanți în trafic. Dar haideți să vă povestesc pățania mea. Treburile m-au dus în parcarea unui supermarket din Iași. Și ca să nu las mașina în drum, așteptam să iasă un nene cu mașina din parcare, pentru a mă duce în locul lui. Ca să nu îl încurc, m-am dus mai în față, să îi las loc să iasă. Am pus semnalizarea și așteptam să iasă. După ce a ieșit nu apuc să bag în marșarier, când din spate, fără să stea să se gândească îl văd pe un nene că intră cu viteză și ocupă locul. Asta, deși se vedeau clar intențiile mele de a parca mașina exact în același loc.

Sincer m-am dat jos, cu ceva nervi urcați la mansardă si-l întreb:

• De ce credeți că am pus semnalizarea și am băgat în marșarier? Nu ca să intru în locul pe care l-a eliberat domnul cu Loganul?
• Da ce, eu știam ce vrei tu să faci!
• Păi matale când vezi că mașina din față semnalizează, nu bagi în seamă? Treci peste ea?
• Domnule eu am văzut locul de parcare și am intrat. Nu stau să văd dacă așteaptă sau nu cineva să parcheze.

Nu mă dau fată mare, dar pe moment mi-a stat mintea în loc. Domnul era un domn respectabil, nu dădea semne că ar fi posesorul unor comportamente de nesimțit. Mai ales că avea și soția în dreapta și că avea ceva ani în plus față de mine. Și pentru că domnul îmi spunea că el nu stă să aștepte, voi lăsa aici numărul lui de înmatriculare – în cazul în care îl mai întâlniți în trafic să îl salutați din partea mea – IS 22 PAM. Eu nu am avut timp – se grăbea prea tare ca să pot să îl mai prind.

Aseară văzusem cazul șoferului din București care a parcat fix în stația de autobuz.  Deh, era proaspăt deszăpezită. Explicația lui e genială pentru reprezntarea stilului de șmecher în trafic: „Am ieşit, am dat zăpada toată, am reuşit să ies ieri şi când am venit, văzând bulevardul ocupat pe prima bandă de maşinile parcate, am zis să intru în acelaşi loc. Numai că nu am mai vrut să îmi zgârii maşina şi parcând-o la fel, nu am mai vrut să o terfelesc şi pe partea stângă, şi am băgat-o de-a dreptul”. E clar, pe vremea de afară, oamenii sunt fiecare pentru el. Iar la unii dintre ei, bunul simț este lăsat agățat acasă. Pentru că nesimțirea lor nu îi lasă să se gândească și la alții. Și uite așa apar situațiile în care vezi oamenii că se iau la bătaie pe stradă, situații în care dacă faci observație riști să ieși șifonat. Nu vreau să fiu rău, dar mi se pare că șofatul nu este pentru toată lumea. Mai ales, nu pentru cei cărora le lipsește bunul-simț.

Din ce văd eu ” Certificatul de Șmecher în Trafic” nu ține cont de vârstă. Pentru că domnul de astăzi era trecut bine de prima tinerețe. Și asta îi oferea domnului alibiul priorității în trafic – pentru că bunul simț lipsea cu desăvârșire. Nu este singurul posesor cu ” Certificat de Șmecher în Trafic” pentru care regulile de circulație sunt facultative, iar regulile bunului simț lipsesc cu desăvârșire. Ei sunt nemuritorii șoselelor, cei care au senzația că lor nu li se poate întâmpla nimic. Asta până când dau peste un alt nemuritor al șoselelor, iar tăblăria se îndoaie. Și atunci se victimizează, că de ce li s-a întâmplat lor. Asta dacă au noroc.

Poate că atunci când urmezi cursurile unei școli de șoferi ar fi indicat să înveți și regulile de bun simț în trafic. Așa poate că am fi cu toții mai liniștiți în trafic și nu ne-am mai enerva inutil unul pe altul. Încăpem toți sub soare atunci când există respect între oameni. Hai că se poate! Cu bunul-simț ajungem mai departe.

The post Nesimțiții traficului ieșean appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Zilele acestea, de când a început şcoala şi până acum, în diverse momente ale zilei, am circulat destul de mult prin oraş. Şi am fost cuprins şi eu de inteligenţă. De, dacă am stat în trafic cu orele, am avut destul de mult timp să reflectez, să emit supoziţii filosofice proprii, să mă gândesc la nemurirea sufletului – al meu şi al altora ca mine. Pentru că, ce poţi să faci altceva, când eşti blocat în trafic şi nu vezi nici o urmă de licăr. Ba mai mult, când te uiţi pe indicatorul de benzină, faci şi o rugăciune să nu rămâi în pana prostului şi să contribui şi tu la marea fluidizare a traficului.

Astăzi, zic eu că am găsit şi explicaţia expresiei sistem inteligent. Şi nu este cea pe care tot am văzut că se marjează. Şi anume, de fluidizare prin sincronizare a traficului. Na, nici pe de parte. Se numeşte sistem inteligent, pentru că, ne oferă nouă, muritorilor de rând din trafic, posibilitatea de a ne gândi la multe lucruri dintr-odată, de a ne pune la încercare inteligenţa emoţională, de a ne îmbogăţi vocabularul (mă rog, aici trebuie să menţionez că se îmbogăţeşte cu multe cuvinte ce pot fi reproduse doar în trafic). Dacă vorbim de sincronizare şi de fluidizarea traficului nu ştiu dacă mai putem vorbi de un sistem inteligent.

Din punctul meu de vedere traficul ieşen cu sistemul integrat de fluidizare al acestuia, poate reprezenta alibiul perfect pentru a nu te da şeful afară, când întârzii în mod repetat. Sau, poate reprezenta cea mai bună motivaţie pentru a te trezi cu noaptea în cap, astfel încât să nu întârzii la muncă, şcoală, facultate în curând. Nu pot să îmi explic, cum poţi să ai sistem inteligent în oraş şi să faci din Alexandru până în capăt Păcurari, undeva la 30 de minute – fără să înconjori, ci să mergi direct pe Pasajul Octav Băncilă.

Iar dacă stai în trafic şi observi ceilalţi şoferi eşti mult mai câştigat. Măcar nu te plictiseşti. Poate că ar trebui să practice sportul acesta, în fiecare dimineaţă şi cei care sunt în măsură să vină cu o rezolvare. Citeşti pe feţele oamenilor atât de multe sentimente şi trăiri, de la nervozitate, la veselie, de la deznădejde, la incisivitate, de la indolenţă, la nesimţire. Dacă tot ai timp în trafic, trebuie cheltuit cumva zic eu.

Nici în partea cealaltă a oraşului – intrarea dinspre Bucium, am înţeles că nu a fost mai bine. Ba poate că a fost mult mai rău. Am înţeles că podul de pe Bucium de abia a făcut faţă fluxului mare de maşini care, la intervale egale de timp rămâneau blocate pe el. Şi iarăşi nu înţeleg de ce i se spune sistem inteligent. Nu văd unde este inteligenţa unui sistem care te blochează în trafic.

Şi cum nu am vrut să rămân prost, am zis să caut pe Wikipedia ce înseamnă inteligenţă. Şi am descoperit treaba asta : “inteligenţa unui sistem nu este definită de modul în care este alcătuit, ci prin modul în care se comportă”. M-am dumerit zic io care e treaba şi cu inteligenţa din traficul ieşean.

Aşa că, dragi ieşeni, hai să nu ne mai bazăm pe inteligenţa traficului ieşean. Ci mai degrabă să ne luăm cărţi la noi, rebusuri, tratate de marketing-medicină-inginerie-IT. Pentru că, în traficul ieşean vom avea timp să ne cultivăm şi să devenim mai inteligenţi, cu mai multe cunoştinţe. Tot vom petrece mult timp în trafic, măcar să profităm la maxim. Sau, dacă suntem cu familiile în drumul spre serviciul fiecăruia, să ne bucurăm de timp de calitate, petrecut împreună. Aşa ne mai sudăm şi noi relaţiile, mai aflăm ce ne doare, mai învăţăm să comunicăm.

Vedeţi câte lucruri frumoase face traficul ieşean şi sistemul inteligent de fluidizare a traficului pentru noi şi familiile noastre? Nu trebuie să ne mai plângem, că oricum nu ne aude nimeni. Lucrurile merg mai departe, aşa cum hotărăsc cei care au pâinea şi cuţitul. Noi ne putem bucura, eventual de “fauna” oraşului nostru Iaşi. Pentru că, în continuare cred că, Iaşul este un oraş inteligent. Cu sistemul mai trebuie lucrat.

The post Iaşi oraş inteligent appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Eram cu familia la cumpărături – nu  mai reţin exact ce căutam, dar cu siguranţă eram la cumpărături. Fică-mea în spate, lângă Simona. Eram relaxaţi, ca într-o zi de sâmbătă, liniştiţi şi bucuroşi că suntem din nou împreună o zi întreagă. Intru în parcarea de la Minerva, cea de la bulevard, parchez maşina corespunzător şi mergem la cumpărături. După ce ne umplem bagajele şi golim portofelele, ne urcăm în maşină şi pornim înspre casă.

Doar că, eu nu ştiam că s-au modificat regulile pe străduţa care se intersecta cu ieşirea din parcare şi că de pe Roman Vodă (stăduţa de la Familial care dă în Bulevardul Alexandru) nu mai aveam voie să fac la stânga înspre Dacia. Dar eu, ca bizonul, nu am căscat ochii la noile semne rutiere, pe care ulterior le-am văzut. În schimb văzusem maşina de poliţie mergând încet şi parcă aşteptându-mă. Erau la pescuit de aerieni ca mine.

Semnalizez corespunzător, la stânga şi plec. Ei, dar acum începe distracţia. Iese nea poliţistul val-vârtej din maşină, de parcă am făcut o crimă şi mă trage pe dreapta. Spăşit, deşi ştiam că nu am greşit, întreb, de ce m-a oprit. Mirat, omul se uită la mine şi îmi arată cu un rânjet alibiul opririi mele şi amenzii ce urma să mi-o scrie. Ei, dar credeţi că fata mea, a stat degeaba pe bancheta din spate? A început să plângă cum nu am mai văzut-o până atunci şi să spună că nu vrea ca tăticul ei să ajungă la închisoare (nu ştiu de unde o scosese).

Profitând de reacţia copilului meu şi văzând că poliţistul se albise la faţă, îl întreb,  de ce a trebuit să pună presiune pe un copil de 6 ani. Mă trecuseră toate transpiraţiile şi vedeam cum îmi zboară punctele şi amenda, în conturile statului. Totuşi, oamenii legii trebuie să aibă un pic tact, atunci când sancţionează un şofer, în maşina căruia se află şi copii. Cert este că greşisem, dar nu a fost o greşeală, care să pună în pericol alţi participanţi la trafic şi nici măcar să îl încurce. Dar atitudinea domnului poliţist a fost una care mă făcea să mă uit în retrovizoare, să văd dacă nu am buşit vreo maşină, sau dacă nu am omorât pe cineva.

Triumfător, domnul poliţist se întoarce la maşina, în care aşteptam cuminţel, menţionându-mi apăsat că am scăpat doar cu un avertisment. De 6 puncte penalizare. Pe de altă parte, oamenii legii trebuie să sancţioneze pe cei care greşesc. Dar, cel puţin în Iaşi este o practică de a se schimba semnele şi marcajele rutiere peste noapte, iar oamenii legii dis de dimineaţă, stau la împărţit amenzi.

A nu se înţelege că nu respect oamenii legii, dar atunci când există excese de zel din partea lor, nu am cum să fiu spăşit şi să nu spun. Sunt sute, mii, poate chiar sute de mii de şoferi care nu au ce căuta pe străzile şi şoselele ţării. Sunt foarte mulţi şoferi care încalcă flagrant regulile de circulaţie, apelând la înţelegerea celorlalţi participanţi la trafic.

Întâmplările din trafic merită să fie povestite. Poate aşa vom învăţa fiecare că este bine să fim mai toleranţi, mai atenţi la traficul rutier. Poate aşa vom învăţa să respectăm, fiecare în pătrăţica lui, semnele şi marcajele rutiere. Şi ce este mai important, când suntem la volan să învăţăm să căscăm ochii cât cepele.

Trafic uşor să aveţi.

The post Întâmplare cu un poliţist appeared first on Durbaca Ionut Lucian.