Întâmplare cu un poliţist

Astăzi dimineaţa am văzut postarea unui om drag sufletului meu, în care relata cu umor şi ironie autentică, o intamplare cu politist. Din ce am înţeles eu, a fost o întâmplare cu un poliţist comunitar. Şi mi-am adus aminte de o întâmplare cu un poliţist, de la rutieră, prin care eu însumi am trecut. Şi cum poate că mai sunt oameni care încă nu ştiu toate străduţele din Iaşi, zic eu să vă povestesc păţania.

intamplare cu politist

Eram cu familia la cumpărături – nu  mai reţin exact ce căutam, dar cu siguranţă eram la cumpărături. Fică-mea în spate, lângă Simona. Eram relaxaţi, ca într-o zi de sâmbătă, liniştiţi şi bucuroşi că suntem din nou împreună o zi întreagă. Intru în parcarea de la Minerva, cea de la bulevard, parchez maşina corespunzător şi mergem la cumpărături. După ce ne umplem bagajele şi golim portofelele, ne urcăm în maşină şi pornim înspre casă.

Doar că, eu nu ştiam că s-au modificat regulile pe străduţa care se intersecta cu ieşirea din parcare şi că de pe Roman Vodă (stăduţa de la Familial care dă în Bulevardul Alexandru) nu mai aveam voie să fac la stânga înspre Dacia. Dar eu, ca bizonul, nu am căscat ochii la noile semne rutiere, pe care ulterior le-am văzut. În schimb văzusem maşina de poliţie mergând încet şi parcă aşteptându-mă. Erau la pescuit de aerieni ca mine.

Semnalizez corespunzător, la stânga şi plec. Ei, dar acum începe distracţia. Iese nea poliţistul val-vârtej din maşină, de parcă am făcut o crimă şi mă trage pe dreapta. Spăşit, deşi ştiam că nu am greşit, întreb, de ce m-a oprit. Mirat, omul se uită la mine şi îmi arată cu un rânjet alibiul opririi mele şi amenzii ce urma să mi-o scrie. Ei, dar credeţi că fata mea, a stat degeaba pe bancheta din spate? A început să plângă cum nu am mai văzut-o până atunci şi să spună că nu vrea ca tăticul ei să ajungă la închisoare (nu ştiu de unde o scosese).

Profitând de reacţia copilului meu şi văzând că poliţistul se albise la faţă, îl întreb,  de ce a trebuit să pună presiune pe un copil de 6 ani. Mă trecuseră toate transpiraţiile şi vedeam cum îmi zboară punctele şi amenda, în conturile statului. Totuşi, oamenii legii trebuie să aibă un pic tact, atunci când sancţionează un şofer, în maşina căruia se află şi copii. Cert este că greşisem, dar nu a fost o greşeală, care să pună în pericol alţi participanţi la trafic şi nici măcar să îl încurce. Dar atitudinea domnului poliţist a fost una care mă făcea să mă uit în retrovizoare, să văd dacă nu am buşit vreo maşină, sau dacă nu am omorât pe cineva.

Triumfător, domnul poliţist se întoarce la maşina, în care aşteptam cuminţel, menţionându-mi apăsat că am scăpat doar cu un avertisment. De 6 puncte penalizare. Pe de altă parte, oamenii legii trebuie să sancţioneze pe cei care greşesc. Dar, cel puţin în Iaşi este o practică de a se schimba semnele şi marcajele rutiere peste noapte, iar oamenii legii dis de dimineaţă, stau la împărţit amenzi.

A nu se înţelege că nu respect oamenii legii, dar atunci când există excese de zel din partea lor, nu am cum să fiu spăşit şi să nu spun. Sunt sute, mii, poate chiar sute de mii de şoferi care nu au ce căuta pe străzile şi şoselele ţării. Sunt foarte mulţi şoferi care încalcă flagrant regulile de circulaţie, apelând la înţelegerea celorlalţi participanţi la trafic.

Întâmplările din trafic merită să fie povestite. Poate aşa vom învăţa fiecare că este bine să fim mai toleranţi, mai atenţi la traficul rutier. Poate aşa vom învăţa să respectăm, fiecare în pătrăţica lui, semnele şi marcajele rutiere. Şi ce este mai important, când suntem la volan să învăţăm să căscăm ochii cât cepele.

Trafic uşor să aveţi.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.