Nu știu cum se face dar, fie nu le găsesc pe niciuna, de parcă au făcut un pact să se ascundă. Fie găsesc doar una și cealaltă nu vrea să apară și pace. Parcă s-au vorbit și parcă au plănuit să îți dea peste cap planurile. Și pui pariu că le-ai lăsat într-un loc în care puteai să le găsești și cu ochii închiși. Dar, tragedie, nu sunt la locul lor. De parcă aseară au avut petrecere și stau amețite printr-un colț al camerei, acolo unde le-a prins vremea. Faci repede reconfigurare de traseu și îți dai seama că mai ai o pereche nou nouță. Special luată pentru astfel de situații. Și cu o ușurare mare le iei și ai ieșit pe ușă în graba cea mare.

Încerci să închizi ușa, dar îți dai seama că nu ai luat cheile de la apartament din casă. Te întorci și o iei de la capăt. Puteai să pui pariu că erau pe barul de pe hol. Dar ți-ai găsit – nu sunt acolo. Ai senzația că toate au făcut front comun să te întârzie cu orice preț. Îți vine ideea salvatoare de a le căuta în borseta pe care ai avut-o aseară. Ups, nu sunt nici acolo. Începi să te enervezi și îți vin tot felul de scenarii în minte. Iar unul dintre ele riscă să se transforme în realitate. Riști să nu poți ieși din casă fără acele chei. Le vezi cu coada ochiului cum stau atârnate în cuier. Nu îți explici cum au ajuns acolo – dar timpul este scurt și trebuie să ieși din casă.

Ajungi la mașină, te urci și pleci mașina. Totul este bine, ești pe drumul cel bun. Dar, intri pe strada principală și îți dai seama că doar dacă ai avion poți să ajungi în timp util. Vezi mașinile una în spatele celeilalte la câțiva milimetri una de alta. Resemnat te așezi la coadă. Vrei să fii civilizat și să respecți regulile de circulație. Unii te-ar numi papagal că stai să aștepți – da, acei care se cred zmeii șoselelor. Și stai pentru că de mers cu mașina nu poate fi vorba. Se înaintează în ritm de melc sătul. De, trăiești într-un oraș important al României și asta presupune niște dezavantaje. Vei amâna lucrurile importante pe care le aveai de făcut până la prima întâlnire pe care o ai stabilită. Te resemnezi că astăzi va fi una din acele zile în care din cauza șosetelor și cheilor va fi dată peste cap.

Începi să realizezi că ușor-ușor, în acea dimineață îți vei transforma mașina în birou. Asta este, încerci să reduci disconfortul la minimum și să salvezi ce mai poate fi salvat din ziua respectivă. E tardiv să te enervezi. Oricum nu mai rezolvi nimic și lucrurile nu se întâmplă mai repede. Și ceilalți oameni trec prin aceleași stări ca ale tale. Și nici măcar nu sunteți voi vinovați. Ce să-i faci, nu ai ce să-i faci! Trebuie ca de mâine să pleci cât mai repede din casă. Și îți promiți că te trezești cu jumătate de oră mai devreme. Pentru a evita situațiile neplăcute ce pot apărea.

Sunt sigur că la un moment dat ați trecut și voi prin astfel de stări și că diminețile nu sunt întotdeauna acele momente plăcute în care îți încarci bateriile pentru o nouă zi de muncă. Important este ca fiecare dintre noi să își seteze lucrurile astfel încât să fim echilibrați și să ne ajutăm noi pe noi. Și să luăm astfel de lucruri cu zâmbetul pe buze. Măcar să ai o percepție pozitivă a întâmplărilor prin care treci.

The post Șosetele te întârzie appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Zilele acestea, de când a început şcoala şi până acum, în diverse momente ale zilei, am circulat destul de mult prin oraş. Şi am fost cuprins şi eu de inteligenţă. De, dacă am stat în trafic cu orele, am avut destul de mult timp să reflectez, să emit supoziţii filosofice proprii, să mă gândesc la nemurirea sufletului – al meu şi al altora ca mine. Pentru că, ce poţi să faci altceva, când eşti blocat în trafic şi nu vezi nici o urmă de licăr. Ba mai mult, când te uiţi pe indicatorul de benzină, faci şi o rugăciune să nu rămâi în pana prostului şi să contribui şi tu la marea fluidizare a traficului.

Astăzi, zic eu că am găsit şi explicaţia expresiei sistem inteligent. Şi nu este cea pe care tot am văzut că se marjează. Şi anume, de fluidizare prin sincronizare a traficului. Na, nici pe de parte. Se numeşte sistem inteligent, pentru că, ne oferă nouă, muritorilor de rând din trafic, posibilitatea de a ne gândi la multe lucruri dintr-odată, de a ne pune la încercare inteligenţa emoţională, de a ne îmbogăţi vocabularul (mă rog, aici trebuie să menţionez că se îmbogăţeşte cu multe cuvinte ce pot fi reproduse doar în trafic). Dacă vorbim de sincronizare şi de fluidizarea traficului nu ştiu dacă mai putem vorbi de un sistem inteligent.

Din punctul meu de vedere traficul ieşen cu sistemul integrat de fluidizare al acestuia, poate reprezenta alibiul perfect pentru a nu te da şeful afară, când întârzii în mod repetat. Sau, poate reprezenta cea mai bună motivaţie pentru a te trezi cu noaptea în cap, astfel încât să nu întârzii la muncă, şcoală, facultate în curând. Nu pot să îmi explic, cum poţi să ai sistem inteligent în oraş şi să faci din Alexandru până în capăt Păcurari, undeva la 30 de minute – fără să înconjori, ci să mergi direct pe Pasajul Octav Băncilă.

Iar dacă stai în trafic şi observi ceilalţi şoferi eşti mult mai câştigat. Măcar nu te plictiseşti. Poate că ar trebui să practice sportul acesta, în fiecare dimineaţă şi cei care sunt în măsură să vină cu o rezolvare. Citeşti pe feţele oamenilor atât de multe sentimente şi trăiri, de la nervozitate, la veselie, de la deznădejde, la incisivitate, de la indolenţă, la nesimţire. Dacă tot ai timp în trafic, trebuie cheltuit cumva zic eu.

Nici în partea cealaltă a oraşului – intrarea dinspre Bucium, am înţeles că nu a fost mai bine. Ba poate că a fost mult mai rău. Am înţeles că podul de pe Bucium de abia a făcut faţă fluxului mare de maşini care, la intervale egale de timp rămâneau blocate pe el. Şi iarăşi nu înţeleg de ce i se spune sistem inteligent. Nu văd unde este inteligenţa unui sistem care te blochează în trafic.

Şi cum nu am vrut să rămân prost, am zis să caut pe Wikipedia ce înseamnă inteligenţă. Şi am descoperit treaba asta : “inteligenţa unui sistem nu este definită de modul în care este alcătuit, ci prin modul în care se comportă”. M-am dumerit zic io care e treaba şi cu inteligenţa din traficul ieşean.

Aşa că, dragi ieşeni, hai să nu ne mai bazăm pe inteligenţa traficului ieşean. Ci mai degrabă să ne luăm cărţi la noi, rebusuri, tratate de marketing-medicină-inginerie-IT. Pentru că, în traficul ieşean vom avea timp să ne cultivăm şi să devenim mai inteligenţi, cu mai multe cunoştinţe. Tot vom petrece mult timp în trafic, măcar să profităm la maxim. Sau, dacă suntem cu familiile în drumul spre serviciul fiecăruia, să ne bucurăm de timp de calitate, petrecut împreună. Aşa ne mai sudăm şi noi relaţiile, mai aflăm ce ne doare, mai învăţăm să comunicăm.

Vedeţi câte lucruri frumoase face traficul ieşean şi sistemul inteligent de fluidizare a traficului pentru noi şi familiile noastre? Nu trebuie să ne mai plângem, că oricum nu ne aude nimeni. Lucrurile merg mai departe, aşa cum hotărăsc cei care au pâinea şi cuţitul. Noi ne putem bucura, eventual de “fauna” oraşului nostru Iaşi. Pentru că, în continuare cred că, Iaşul este un oraş inteligent. Cu sistemul mai trebuie lucrat.

The post Iaşi oraş inteligent appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Eram cu familia la cumpărături – nu  mai reţin exact ce căutam, dar cu siguranţă eram la cumpărături. Fică-mea în spate, lângă Simona. Eram relaxaţi, ca într-o zi de sâmbătă, liniştiţi şi bucuroşi că suntem din nou împreună o zi întreagă. Intru în parcarea de la Minerva, cea de la bulevard, parchez maşina corespunzător şi mergem la cumpărături. După ce ne umplem bagajele şi golim portofelele, ne urcăm în maşină şi pornim înspre casă.

Doar că, eu nu ştiam că s-au modificat regulile pe străduţa care se intersecta cu ieşirea din parcare şi că de pe Roman Vodă (stăduţa de la Familial care dă în Bulevardul Alexandru) nu mai aveam voie să fac la stânga înspre Dacia. Dar eu, ca bizonul, nu am căscat ochii la noile semne rutiere, pe care ulterior le-am văzut. În schimb văzusem maşina de poliţie mergând încet şi parcă aşteptându-mă. Erau la pescuit de aerieni ca mine.

Semnalizez corespunzător, la stânga şi plec. Ei, dar acum începe distracţia. Iese nea poliţistul val-vârtej din maşină, de parcă am făcut o crimă şi mă trage pe dreapta. Spăşit, deşi ştiam că nu am greşit, întreb, de ce m-a oprit. Mirat, omul se uită la mine şi îmi arată cu un rânjet alibiul opririi mele şi amenzii ce urma să mi-o scrie. Ei, dar credeţi că fata mea, a stat degeaba pe bancheta din spate? A început să plângă cum nu am mai văzut-o până atunci şi să spună că nu vrea ca tăticul ei să ajungă la închisoare (nu ştiu de unde o scosese).

Profitând de reacţia copilului meu şi văzând că poliţistul se albise la faţă, îl întreb,  de ce a trebuit să pună presiune pe un copil de 6 ani. Mă trecuseră toate transpiraţiile şi vedeam cum îmi zboară punctele şi amenda, în conturile statului. Totuşi, oamenii legii trebuie să aibă un pic tact, atunci când sancţionează un şofer, în maşina căruia se află şi copii. Cert este că greşisem, dar nu a fost o greşeală, care să pună în pericol alţi participanţi la trafic şi nici măcar să îl încurce. Dar atitudinea domnului poliţist a fost una care mă făcea să mă uit în retrovizoare, să văd dacă nu am buşit vreo maşină, sau dacă nu am omorât pe cineva.

Triumfător, domnul poliţist se întoarce la maşina, în care aşteptam cuminţel, menţionându-mi apăsat că am scăpat doar cu un avertisment. De 6 puncte penalizare. Pe de altă parte, oamenii legii trebuie să sancţioneze pe cei care greşesc. Dar, cel puţin în Iaşi este o practică de a se schimba semnele şi marcajele rutiere peste noapte, iar oamenii legii dis de dimineaţă, stau la împărţit amenzi.

A nu se înţelege că nu respect oamenii legii, dar atunci când există excese de zel din partea lor, nu am cum să fiu spăşit şi să nu spun. Sunt sute, mii, poate chiar sute de mii de şoferi care nu au ce căuta pe străzile şi şoselele ţării. Sunt foarte mulţi şoferi care încalcă flagrant regulile de circulaţie, apelând la înţelegerea celorlalţi participanţi la trafic.

Întâmplările din trafic merită să fie povestite. Poate aşa vom învăţa fiecare că este bine să fim mai toleranţi, mai atenţi la traficul rutier. Poate aşa vom învăţa să respectăm, fiecare în pătrăţica lui, semnele şi marcajele rutiere. Şi ce este mai important, când suntem la volan să învăţăm să căscăm ochii cât cepele.

Trafic uşor să aveţi.

The post Întâmplare cu un poliţist appeared first on Durbaca Ionut Lucian.