Ați văzut cum se bucură copiii de zăpadă? Eu unul am văzut bucuria din ochii Iustinei, marți când îmi povestea cu un zâmbet larg pe fețișoară, cum ea și cu bunicul s-au dat cu sania pe Bahlui. În momentul acela mi-am adus aminte de reprizele de joacă pe care le încingeam pe malul Bahluiului, de săniușul până în buza apei, de ceea ce însemna zăpada și pentru copilul Ionuț. Văzând bucuria din ochii fetei mi-am dat seama că se bucură de zăpadă și pentru ea frigul face parte din joaca la săniuș.

Plecând de la bucuria Iustinei am zis să fac un remember al jocurilor pe zăpadă pe care le practicam în copilărie. Și cred că în copilăria fiecăruia dintre noi au existat aceste jocuri – atunci când joaca noastră avea loc în majoritatea timpului afară. Și mi-au venit în minte următoarele jocuri:

1. Săniușul – este joaca cea mai des practicată în copilăria noastră. Și care s-a păstrat în aceeași parametri ai bucuriei. Este unul dintre cele mai iubite jocuri pentru sentimentul de libertate pe care ți-l dă. Iustina îmi spune că simte că zboară atunci când se dă cu sania. Până și noi, adulții, atunci când vedem o pantă plină de zăpadă, căutăm orice să ne dăm pe derdeluș – saci de rafie, colac de WC, săniuțe, etc. Cum să nu iubești săniușul?
2. Ghețușul – în copilăria noastră patinoarele se făceau pe luciul apelor înghețate, pe derdelușurile făcute în preajma blocurilor. Iar pentru un derdeluș se făcea muncă de echipă – până devenea lucios, trebuia să trecem înainte și înapoi de multe ori. Asta dacă doream să alunecăm cât mai mult. Eu personal cum văd un derdeluș, cum instinctiv mă mănâncă tălpile să mă dau. Ghețușul va fi în preferința copiilor mici și mari în fiecare iarnă.
3. Bătăile cu bulgari – în spatele cazermatelor construite, la care stăteam și munceam câteva minute bune, ne băteam cu bulgări până epuizam resursele de energie. Mai țineți minte, cum ne împărțeam pe echipe, făceam strategii, făceam muniție din belșug, atacam pe flancuri? Aveam un membru din echipă care făcea bulgării, astfel încât tot timpul să fim pregătiți de atac. Erau adevărate ”războaie” duse pe câmpul alb. Din păcate, astăzi nu prea mai vezi copiii jucându-se în cazermate
4. Oamenii de zăpadă – de cum se așternea suficientă zăpadă cât să se poată realiza oameni de zăpadă, vedeai copiii trebăluind în jurul bulgărilor care creșteau în diametru, pe măsură ce erau tăvăliti în zăpadă. Bucuria pe care o vedeai în jurul unui om de zăpadă, te făcea să uiți de frig, umezeală și mănuși udate. Câte râsete se auzeau când fața omului de zăpadă începea să prindă contur și când era pus și morcovul pe post de nas… Încă mai sunt copii care și acum fac oameni de zăpadă – cei drept, acum vezi părinți și copii și mai rar doar copii.
5. Rostogolire prin zăpadă – la finalul jocului nostru pe afară, nu putea să lipsească rostogolirea prin zăpadă. Inaintasii îngerașilor de zăpadă de astăzi. Era bucuria părinților noștri, când ajungeam plini de zăpadă în fața ușii cu zâmbetul larg pe chipuri. Se mai terminase o zi frumoasă de iarnă, în care ne-am epuizat energia afară, în zăpadă.

Și acum țin minte, cum ajungeam cu șosetele înghețate, cu pantalonii plini de zăpadă și cum ne opream la calorifere parintilor sau soba bunicilor. Iar ceaiul era nelipsit pentru încălzirea completă a corpului. De la frigul de afară, intrând în casa încălzită, cu ceaiul cald în mâini, simțeai cum ușor-ușor te ia toropeala. Și alunecai lin pe pat, iar somnul venea tiptil-tiptil și te cufundai în lumea viselor.

Mi-am propus ca weekendul acesta să reușesc să ies cu Iustina la zăpadă, să repunem în practică o parte din jocurile albe. Să îmi aduc aminte de copilăria mea și de sentimentele pe care le trăiam atunci, când luam contact cu zăpada. Așa, cu siguranță voi reuși să văd din nou zâmbetul frumos al Iustinei și bucuria din ochii ei. Ambele prilejuite de joaca prin zăpadă. Copiii noștri merită să ne copilărim și să îi învățăm cât de frumoasă este copilăria petrecută afară. Chiar și iarna.

The post Jocuri pe zăpadă appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Noi ceilalti nu trebuie sa suportam mirosul general de “rahat” care este emanat odata cu topirea zapezii. Iar copii nostri nu trebuie sa faca echilibristica pentru a nu calca in miile de “ghiocei” de pe trotuare. Si asta pentru ca voi, iubitorii de animale va complaceti intr-o stare de lene. Cred ca si pentru voi nu este placut sa vedeti multimile de excremente de pe trotuare.

Multi dintre voi va veti revolta si ma veti judeca. Dar daca ati vedea un copil mic facand caca in mijlocul drumului pe trotuar ati face un mare proces de intentie parintilor. Vorba aia copilul poate fi manevrat mult mai usor decat un caine de exemplu – cainele are mai multe drepturi din punctul vostru de vedere.

Din cate stiu la un moment dat se votase o lege care obliga posesorii de animale de companie sa stranga “ghioceii” din urma prietenilor lor. Se pare insa ca in Romania, orice lege este facuta sa fie incalcata. Altfel nu imi explic de ce trotuarele sunt pline de excremente canine si nu am auzit de nici un posesor iubitor de animale sa fi fost amendat.

Dragi posesori de animale nu ne tratati la diverse si incercati sa lasati curat in urma micilor vostri prieteni.

The post Topirea zapezii si ghiocei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Nu e usor sa mergi prin zapada din Iasi, dar oare cum ar fi sa traiti acoperiti de zapada si sa nu stii daca maine va mai fi o noua zi pentru tine. Ti se rupe inima cand vezi oameni batrani,care au vazut multe pana acum, cum plang si spun ca asa ceva nu au mai vazut. Cum poate un om de 80 de ani sa deszapezeasca muntele de zapada din ograda lui de unul singur? Intr-o tara ca a noastra romanii nu mai sunt romani. Nu exista spiritul de sacrificiu pentru cel de langa tine – in zilele acestea doar o mana de oameni au incercat sa se mobilizeze si sa le dea o mana de ajutor sinistratilor. Si cand te gandesti ca in TOP 500 Miliardari sunt destui oameni care sa poata face un bine acum…..

Vazand imaginile din zilele acestea nu poti sa nu te intrebi cat de jos a ajuns degradarea noastra ca neam. Romanii au ajuns sa fie slugile alcoolului, si nici iminenta pericolului pentru propria viata nu le desteapta simturile aburite. Cum poti sa stai si sa astepti ajutor de la altii cand propria ta casa, propria ta agoniseala se afla sub zapada. Mi se pare infiorator ca tu om in putere sa lasi soarta mamei sau a tatalui in mainil jandarmilor si tu sa te las in mana alcoolului.

As incerca sa lansez o minicampanie de ajutorare a celor sinistrati. Dar cum eu unul nu am expunerea prietenei mele Anda, ii lansez ei aceasta provocare. Poate ca acum nu e vorba de cazuri dramatice de copii suferinzi, dar cei sinistrati sunt acum fara nici un ajutor. Nu ne putem noi mobiliza si sa strangem cate ceva de ale gurii pentru bietii bunici si oameni sinistrati?

Daca este cineva care sa adere la aceasta mini-campanie astept un semnal. Nici nu stim cand o fapta buna facuta astazi se poate intoarce in zilele urmatoare.

The post Romania sub zapada appeared first on Durbaca Ionut Lucian.