Iaşi oraş prea mic

Iasi oras prea mic

 

sursa foto: marketsense.ro

Mi se întâmplă din ce în ce mai des să constat faptul că, oraşul Iaşi este un oraş prea mic. Asta contrar faptului că, se întinde pe 9,391 ha şi are circa 363,142 locuitori. Din ce în ce mai des încep să cred că aceste sute mii de oameni sunt prea puţine pentru a te face mic şi a nu te şti lumea. Este destul de greu să faci o năzbâtie şi să nu ţi se cunoască numele. Sunt din ce în ce mai mulţi oameni care, dacă ai comis-o află despre tine. Chiar din mai multe surse, pentru că aşa este corect.

Săptămâna trecută am avut surpriza să discut cu oameni pe care nu îi cunoşteam fizic, dar despre care ştiam destul de multe din alte surse. Ori aveam acelaşi cerc de prieteni, ori lucrasem cu aceeaşi parteneri, ori aveam cunoştinţe comune. Şi de aici încep să cred din ce în ce mai mult că Iaşul este un sătuc un pic mai mare. În care, mai devreme sau mai târziu ajungi să cunoşti în persoană oamenii despre care ai auzit multe lucruri. Despre unii lucruri bune, despre alţii şi lucruri „nebune”. Începi să interacţionezi cu ei şi îţi confirmi sau infirmi ceea ce ai auzit despre felul lor de a fi.

Ei şi uite aici ajungem la un sbiect care îmi place foarte mult. Reputaţia. Da, acea reputaţie pe care fiecare om şi-o clădeşte, aşa cum ştie el mai bine. Reputaţia formată din experienţele fiecărui individ faţă de care ai o interacţiune, reputaţia formată din constanţa acţiunilor tale. Acea reputaţie transmisă din gură în gură, de la om la om. Şi ştim cu toţii că forma cea mai bună de publicitate este cea transmisă din gură în gură. Fie că este pozitivă sau negativă.

Aici nu vorbesc despre oamenii care, datorită funcţiei lor au o expunere pe principalele canale media locale şi centrale. Vorbesc despre oamenii normali, ca noi toţi. Ei şi aici ajungem să începem să fim conştienţi că fiecare acţiune a noastră, fiecare cuvânt spus, crează reputaţia. Nu ai cum într-un loc să vorbeşti într-un fel şi în alt loc să acţionezi contrar vorbelor tale. Pentru că apare o neconcordanţă în felul tău de a fi. Şi asta nu scapă oamenilor. Iar dacă persişti în aceeaşi atitudine, nu te întreba de ce, uşor, uşor, oamenii te evită. Nu te gândi că fiecare om pe care îl întâlneşti prima dată, nu ştie nimic despre tine. S-ar putea să fii surprins.

Modul în care interacţionezi tu cu oamenii, individual, îţi creionează o imagine fidelă a modului tău de a fi. Gândeşte-te cum te vezi tu prin ochii celorlalţi. Dacă continui să zâmbeşti este bine. Iar dacă reputaţia ta este aceeaşi ca şi caracterul tău, atunci eşti un om natural, un om fain. Care, chiar dacă pune accentul pe I, nu umbli cu linguşeli – spui ce ai în minte. Chiar dacă doare pe cel din faţa ta, acesta va apecia că spui exact ce ai în cap şi în minte. Şi dacă şi acţionezi în aceeaşi direcţie a cuvintelor pe care le spui, imaginea ta în lume este una a unui om echilibrat şi care nu se joacă cu faptele şi cuvintele.

Asta să nu devină un ţel în viaţă. Să te analizezi doar prin ochii celorlalti. Contează mai mult să fii constant în acţiunile tale, să fii tu mulţumit cu tine şi cu modul în care îţi ştii conştiinţa. Restul, vine de la sine. Ţineţi minte că Napoleon Hill spunea foarte bine că „poate că eşti capabil să îi păcăleşti pe ceilalţi, cu privire la ce fel de persoană eşti, dar rareori acest lucru durează pentru o perioadă lungă de timp. Cea mai sigură cale pentru ca reputaţia şi caracterul tău să coincidă este să îţi trăieşti viaţa, în aşa fel, încât nimic din ceea ce faci să nu te poată face de râs, dacă ar ajunge public, în paginile unui ziar. Un caracter bun înseamnă să nu te abaţi de la principiile etice, chiar dacă toţi cei din jurul tău o fac. Îţi construieşti un caracter bun, făcând întotdeauna lucrul corect, pentru că este corect să faci aşa.”

Iașul oraș prea mic, să țineți minte. Şi oricând puteţi avea surpriza ca, deşi oamenii nu vă cunosc personal, să îşi fi format deja o imagine despre reputaţia şi caracterul fiecăruia dintre noi. Pentru că simt nevoia să mă repet, deşi este un oraş mare, cuvintele circulă mult mai repede decât ne putem noi imagina.

3 comentarii pentru articolul “Iaşi oraş prea mic

Lasă un răspuns