Sursă foto: pinterest.com

Poate că știți la ce mă refer. Gândiți-vă la momentele în care îl țineați pe piept, bebeluș fiind. Și cum adormeați cu el pe piept, inimă lângă inimă. Ați mai vrea să faceți același lucru acum, dar vă dați seama că peste câtva timp va fi mai lung decât voi. Totuși îi puneți capul pe pieptul vostru pentru a auzi că inima voastră încă bate pentru el. Asta o puteți face acasă – pentru că deja astfel de gesturi îl pot face ”de rușine” dacă sunt făcute în public. Cel puțin așa vă spune el. Simțiți cum ușor-ușor copilul se desprinde și capătă din ce în ce mai multă independență.

Un ochi râde, altul plânge. Pe de o partea ne bucurăm că este în stare să se descurce singur în anumite situații. Pe de altă parte ne simțim triști pentru că ne dăm seama că timpul a trecut. Și că el va rămâne bebeluș doar în amintirile noastre. Cu bune, cu rele este al nostru și noi, părinții, suntem ai lui. Îi observăm preocuparea de a fi mai bun și încercăm să îl sprijinim. Încă mai putem face față. Vedem cum se frăsuie când lucrurile nu îi ies așa cum vrea el. Ne dăm seama că a început să conștientizeze efectele acțiunilor sale. Și încearcă să se adapteze fiecărei situații. Încă este sensibil și nesigur în acțiunile sale, dar în scurt timp, copilul de astăzi se va transforma în adolescentul de mâine. Și adultul de poimâine.

Apar întrebările în minte noastră, a părinților. Ne gândim dacă am reușit să îi insuflăm lucrurile importante, care să îl ajute în drumul său în viață. Mintea noastră fuge la cum am reușit să îi șlefuim personalitatea, fără să o știrbim. Greu lucru de făcut în continuare. Sentimentele lui revin din ce în ce mai mult în viața noastră. Și în final, oricât de siguri am fi ne întrebăm – ” oare am fost părinți buni?”. Dar oare ce înseamnă a fi părinte bun? În același timp cu dezvoltarea copilului încep să apară și clipele de meditație pe care fiecare părinte le are atunci când se gândește la odrasla lui. Cautăm să îl ghidăm prin viață. După propriile principii, dar adaptate societății în care trăim.

Începem să avem dialoguri din ce în ce mai interesante și despre subiecte din ce în ce mai variate. Copiii noștri parcă au alte softuri – mult mai rapide decât ale noastre. Și fiecare dialog ne pune rolul de părinte la muncă. Recunosc, fiică-mea mă pune de multe ori în încurcătură. Nu pentru că nu știu răspunsurile, ci pentru că îmi setează o altfel de abordare. La care poate nu m-am gândit.

Acum înțeleg sentimentele părinților mei, atunci când îmi spuneau – ”lasă că ai să crești tu, ai să ai copii și ai să înțelegi prin ce sentimente trecem noi acum”. Timpul trece și nu iartă pe nimeni. Nici pe noi și nici pe copiii noștri. De noi depinde dacă amintirile lor vor fi frumoase. Tot de noi depinde dacă în viitor își vor aduce aminte de mama și de tata. Copiii noștri sunt de fapt oglinda noastră, a părinților. Cum îi vedem pe ei așa suntem noi. Cu bune și cu rele. Singurul lucru diferit îl reprezintă personalitatea fiecăruia dintre noi.

Nu ne plac reacțiile copilului nostru? Poate că ar trebui să ne mai gândim odată la noi și la cum reacționăm noi în aceleași situații. Copilul nostru va fi o variantă mai bună a noastră. Dar nu va fi o copie a noastră. Așa cum nici noi nu suntem copiile părinților noștri. Și cu toate acestea suntem iubiți de părinții noștri. Dacă realizăm faptul că fiecare clipă petrecută lângă copiii noștri își pune amprenta asupra personalității lor, atunci vom fi acei părinți de gașcă. Adaptați nevoilor lor, dar în același timp respectați pentru modul în care știm să delimităm principiile și valorile.

Bucurați-vă de copii și pentru copii în fiecare etapă a vieții voastre. Pentru că timpul trece și momentele nu se mai întorc. Iar sufletele lor au nevoie de părinți alături de ei. Și la bine și la greu. Și acum și în viitor.

The post Viața trece, copilul crește appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Iar implicarea noastră, a fiecăruia dintre noi, este vitală în definerea lor şi în obţinerea de performanţe. Pentru că, performaţele încununează munca asiduă atât a elevilor, cât şi a profesorilor şi părinţilor. Elevii trebuie susţinuti, de la vârste fragede şi îndreptaţi către domeniile ce îi pasionează. În felul acesta, şansele de definire a lor ca profesionişti în domeniul care îi atrage, cresc exponenţial.

Iar când vâd iniţiativa privată, a doi actori importanţi din România, nu pot decât să îmi ridic pălăria şi să le mulţumesc. Să le mulţumesc pentru că mai sunt companii care se îndreaptă spre educaţie. Vorbesc despre Fundaţia EMAG şi BCR care au lansat programul ” Hai la Olimpiadă!”. Evenimentul a avut loc joi, 19 mai şi a avut ca participanţi olimpicii care s-au pregătit în cadrul Centrului de Performanţă din Iaşi, care au obţinut medalii de argint şi bronz, la Olimpiada Naţională de Matematică şi Informatică. Da, pare surprinzător, dar mai avem olimpici premianţi şi în Iaşi.

Ideal ar fi ca majoritatea copiilor cu potenţial să aibă acces în Centrul de Performanţă, astfel încât şi copiii cu potenţial, dar care nu au posibilităţi materiale, să poată fi sprijiniţi, să îşi descopere şi să îşi cultive talentul. Şi din câte am înţeles este şi orientarea celor doi actori, ce au pus bazele acestui proiect. Şi ducerea mai departe a proiectului, se poate realiza şi cu ajutorul comunităţii locale (şi aici mă refer atât la oameni de afaceri locali, cât şi la instituţiile de învăţământ). Pentru că, dacă ne dorim un oraş dezvoltat, trebuie să investim în viitorul nostru, al ieşenilor. Şi viitorul nostru îl reprezintă copiii.

„Hai la Olimpiadă!” este un program inițiat de Fundația eMAG în 2012, în cadrul căruia sunt susținuți elevii și profesorii care îi pregătesc să facă performanță la Matematică, Informatică și Fizică. Din 2014, BCR a devenit partener al programului, sprijinind centrele de performanță și cele mai importante concursuri pentru elevi.

În prezent, funcționează paisprezece centre de performanță „Hai la Olimpiadă!”, în șapte județe din țară. În anul școlar 2015-2016, 1.882 de elevi s-au pregătit săptămânal în centrele de performanță din București, Constanța, Buzău, Iași, Brașov, Cluj și Timișoara, sub îndrumarea a 154 de profesori.

Am scris despre acest proiect, pentru că, întotdeauna voi sprijini iniţiativele în educaţie şi pentru că e bine să ştie din ce în ce mai mulţi ieşeni şi părinţi că se poate şi altfel. Şi că sunt persoane care susţin performanţa. Şi cine ştie, pas cu pas, se va începe să se scoată în evidenţă performanţa şi nu superficialitatea.

The post Investind în educaţie, investim în viitor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pentru fiecare, părinții ocupă un rol important, dar simt că până acum nu am reușit niciodată să le spun mulțumesc așa cum merită. Nu am știut să le ofer clipe de bucurie, ci mai degrabă am reușit să le bat spini în inimi cu acțiunile mele de copil rebel. Pentru fiecare mângâiere de-a mamei nu am știut să ofer zâmbet, dar în schimb am știut să dezamăgesc și nu în puține situații. Dar ea m-a iertat. Pentru fiecare cuvânt de îmbărbătare din partea tatălui, nu am știut să ofer recunoștință, dar am știut să fiu superficial cu sentimentele mele față de el. Doar suntem bărbați nu?

Nu am avut părinți bogați, dar prin modul în care ne-au crescut (pe mine și pe fratele meu) ne-au dat mai multe bogății decât orice suma de bani moștenire. Au știut să ne insufle principii solide și ne-au ajutat să vedem viața corect, să nu jucăm baba-oarba cu ea. Și da am fost certați, am fost pedepsiți, dar acum pot spune cu mâna pe inimă că au respectul meu și iubirea necondiționată. Oricât de greu le-a fost, au știut cum să fie o familie și să ne arate dragoste. Uneori noi am spus că au fost distanți, răi cu sentimentele noastre, indiferenți la durerile noastre, dar totul era înspre binele nostru.

Îmi este dor, dar foarte dor de clipele în care eram acasă la ai mei și împreună cu fratele meu eram o familie. O familie săracă în unele perioade ale vieții, dar bogată sentimental. Pot spune că am fost un copil fericit, care a știut ce este dragostea părintească, care a știut ce înseamnă cuvântul mamă și cuvântul tată. Și da, la 30 de ani, am momente în care îmi este foarte dor de clipele petrecute acasă la ai mei. Pentru câteva clipe aș da orice să mai fiu flăcău la mama și la tata. Pentru că simt că odată cu trecerea anilor va veni un moment când va trebui să spun: pa mamă, pa tată. Și atunci voi rămâne orfan de dragostea lor. Și asta o văd de fiecare dată când ajung la ai mei și le văd părul lor cărunt. O văd de fiecare dată când îmi aduc aminte de anul nașterii lor.

Atunci îmi va fi un dor enorm și îmi va părea rău pentru fiecare te iubesc mamă, te iubesc tată pe care nu l-am spus la timp. Îmi va fi dor de îmbrățisările pe care poate nu le-am dat atunci când trebuiau și pe care ei le așteptau. Cu siguranță îmi va fi dor de clipele când stăteau în pragul ușii uitându-se lung după mine și familia mea. Îmi va fi dor de clipele în care își doreau să stea de vorbă și eu nu aveam timp să mă gândesc la altceva decât la problemele mele. Îmi va părea rău pentru toate clipele pe care nu le-am făcut mai frumoase pentru ei, ca semn de recunoștință pentru educația pe care mi-au dat-o.

Iubiti-vă părinții atunci când încă mai sunt lângă voi. Așa am să încep să fac și eu de acum înainte. Nu irosiți clipele frumoase pe care le puteți petrece împreună. Lăsați totul și puneți mâna pe telefon și sunați-i să le auziți glasul. Se vor bucura nespus când vor vedea că nu ați uitat de ei. Și poate așa le mai adăugați o zi la anii rămași.

The post Îmi este dor de părinți appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am mai spus-o si o repet – voi aprecia intotdeauna lucrurile facute cu simt de raspundere si persoanele care incearca sa ofere modele pentru noi ceilalti, parinti de weekend, sau parinti de 2 ore pe zi. Pentru ca trebuie sa recunoastem, in ziua de astazi, noi parintii, alergam de dimineata pana seara sa reusim sa le oferim copiilor un viitor mai bun. Si de cele mai multe ori, uitam ca lucrurile importante, pe care un copil la cere sunt cu totul altele – educatia e pe primul loc, respectul fata de copilul pe care l-ai adus pe lume, dragostea si prezenta ta alaturi de el, atunci cand are cea mai mare nevoie.

Ei dragii mei, si acum sa va spun si de ce am facut introducerea de mai sus. 6 mame, au ales sa isi rupa din timpul lor si sa le ofere parintilor posibilitatea de a sti cum sa se ocupe de educatia copiilor lor.  Si au dat drumul la un proiect cel putin interesant – Parenting Days – Maratoanele educatiei parentale. Scopurile acestui proiect sunt importante: familiarizarea participantilor cu noul format al atelierelor; livrarea informatiilor pe cele doua paliere: conceptual si practic aplicabili; crearea activitatilor de joc rol, necesare exersarii deprinderilor parentale; asigurarea confortului participantilor.

Parentind Days va cuprinde mai multe zile: ziua 1- 16 martie; ziua 2 – 18 mai; ziua 3 – 20 iulie; ziua 4 – 28 septembrie; ziua 5 – 23 noiembrie. Sunt multe zile in care parintii vor avea posibilitatea sa isi faca update-ul informatiilor despre educatie.

Maratoanele educatiei de anul acesta se vor desfasura pe parcursul unei zile intregi. Ele vor avea cate o tema generala de parentaj, iar parintii vor trece, prin rotatie, prin experienta mai multor ateliere, fiecare cu o subtema, destinata achizitiei de cunostinte si deprinderi specifice. La sfarsitul zilei, parintii vor pleca cu acasa cu experienta completa si complexa, care ii va ajuta activ in consolidarea relatiei lor cu copiii in spiritul valorilor corecte.

Temele generale si programul detaliat al evenimentului vor fi anuntate pe site-ul www.atelierulparintilor.ro.

Pretul participarii la acest eveniment este de 200 de lei/persoana. Locurile sunt limitate! Se lucreaza cu 2 grupuri de maxim 20 de persoane fiecare.

Inscrierele se pot face pe contact@atelierulparintilor.ro.

Copii nostri au dreptul la o educatie corecta – e responsabilitatea noastra sa ne updatam continuu de la cei care cunosc fineturile educatiei copiilor.

The post Parenting Days – by Atelierul Parintilor appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Titlul suna dur, dar din cate se pare, traiectoria pe care vor evolua copiii si adolescentii din ziua de astazi este una a nesimtirii si a lipsei de respect. Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad cum adolescentii din ziua de astazi nu mai au pic de respect fata de regulile elementare de bun simt. Si mai alarmant este  faptul ca adultii din ziua de astazi au intrat intr-o perioada a pasivitattii si a lipsei de preocupare fata de propriul lor viitor. Pentru ca adolescentii de astazi vor forma societatea de maine. Iar daca societatea de maine va fi guvernata de lipsa bunelor maniere si a respectului fata de ceilalti, mai bine ma apuc sa emigrez.

Va veti intreba ce am patit de sunt asa de pornit pe generatia tanara – parca vorbesc ca o persoana de 50-60 de ani. Vineri cand ma intorceam cu a mea familie de la slujba Prohodului Domnului, am ramas interzis in momentul in care doua fatuci de vreo 12 ani au aruncat in fata mea si a sotiei cutia de energizant pe care tocmai il consumasera pe jos. Degeaba am strigat dupa ele si am incercat sa le facem atente. Pana nu am fugit dupa ele si le-am inmanat cutia goala aratandu-le un cos de gunoi unde sa o arunce nu am reusit sa le facem atente. Banuiesc ca pentru ele un cos de gunoi reprezenta un lucru pe care atunci il descopereau. Parintii lor nu au avut timp sa le invete ca un gunoi se arunca la cos si nu pe unde apuci. Parintii lor nu au stiut sa isi educe odraslele in spirit civic.

Nu am pretentia ca adolescentii sa stie toate regulile de bun simt, dar macar aruncatul gunoiul la cos trebuie sa se respecte. Iar noi cei trecuti de adolescenta, e cazul sa ne implicam mai mult in reeducarea tinerilor din ziua de astazi. Daca eu, tu sau altii ca noi am face observatii de fiecare data cand ne intalnim cu astfel de situatii, exista sanse foarte mari ca societatea sa se schimbe.

Tot din categoria tinerilor needucati fac parte si acei tineri care in Noaptea de Inviere i-au spus tatalui meu care se intorcea cu lumanarea aprinsa de la Slujba: “Mosule chiar crezi ca lumina aia este adevarata? Mai bine ai stinge-o sa nu te arzi”. Nici nu stii cum sa reactionezi in astfel de situatii – daca ai curajul sa dai replica, risti sa fii luat la pumni, daca nu spui nimic acei tineri sunt pe un drum moral fara de intoarcere.

In masura in care tineretul din ziua de astazi nu are o alta cultura decat cea a discotecilor si a distractiei fara limite, nu vom evolua. Adolescentii nu vor sti sa respecte adevaratele valori ale neamului, nu vor fi interesati decat de castigurile imediate si de petrecerile fara numar. Societatea romaneasca va ajunge ca cea din SUA, unde adolescentii sunt semianalfabeti – nu cunosc lucruri elementare – de exemplu unde este Europa?

Parintii au un rol hotarator in suprimare acestor porniri. Daca tu ca parinte nu esti in stare sa iti educi copilul in spiritul civic si nu esti in stare sa il inveti ce inseamna respectul fata de ceilalti, sa nu ai pretentia ca societatea sa ti-l invete. Tu vei fi responsabil pentru viitorul copilului tau si nu altcineva, tu vei avea de suferit – pentru ca lipsa respectului se va rasfrange si asupra ta.

Nu sunt batran, sunt chiar tanar, dar vorba celebra: “Pe vremea mea…..”.

The post Generatia de nesimtiti appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Meseria de parinte nu inceteaza atunci cand fiul/fiica pleaca de acasa si isi face propria familie. Ca si parinte ai un rol esential in formarea lui ca si om; pentru el reprezinti un exemplu pe care, de cele mai multe ori il urmeaza. O familie linistita va face din copilul tau un om echilibrat, calm si de incredere. Un copil crescut in iubire va sti sa daruiasca la randul lui iubire celor din jurul sau. Un copil educat in credinta iti va aduce mai tarziu noian de bucurii. Un copil care stie ce inseamna principiile sanatoase de viata va sti sa isi croiasca drumul propriu in dreptate si in adevar.

Nu am sa inteleg niciodata parintii – indiferent de varsta care o au – ce isi critica copii, dar nu o fac in fata ci pe la spate. Un astfel de exemplu am intalnit astazi in tramvai, cand doua doamne de 50-55 de ani discutau despre copii lor. Ce m-a frapat pe mine nu a fost discutia in sine, ci modul in care una din doamne a stiut sa isi terfeleasca copilul in public. Astfel auzul mi-a fost incantat de cum il joaca pe degete viitoare nora, cum fiul ei e cel mai cel si ca respectiva nora nu il merita. Ba mai mult era revoltata ca il pune sa posteasca si el saracul nu poate ca e barbat. Asa am tinut-o vreo 15 minute, cat a durat drumul de acasa la servici.

Daca ai ceva sa ii reprosezi copilului tau, fa-o in liniste, acasa in sanul familiei. Ai grija ca atunci cand spui ceva de el sa fie de fata. Altfel nu ii vei putea cere sa nu te judece mai tarziu. Poate ca si tu ca parinte ai facut unele lucruri de care el nu este mandru. Dar pentru copilul tau vei ramane intotdeauna un erou. Nu sunt adeptul vorbei : “Trebuie sa faci cum spun eu ca am mai multa experienta” – fiecare are propria perceptie asupra realitatii.

Ca parinti trebuie sa avem grija de tot ce facem, de tot ce ii invatam pe copii, pentru ca mai tarziu vom fi judecati dupa cum am stiut sa ii crestem. Parintele Cleopa avea o vorba foarte actuala: “Parintii vor fi judecati de Dumnezeu in functie de cum si-au crescut copii”. Responsabilitatea mamei nu se opreste atunci cand se naste copilul – de abia atunci incepe. Nu trebuie sa uitam nici o clipa lucrul acesta, asta daca vrem sa avem copii binecrescuti si cu principii solide de viata.

Parintele nu este cel care naste copilul, e cel care stie sa il creasca in principii solide de viata si cel care stie sa ii dea o educatie aleasa.

The post Parinti responsabili appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Zilele acestea am avut ocazia sa meditez la ceea ce inseamna familia si mai ales ce inseamna pentru o familie tanara existenta unui copil. Recunosc ca de 1 an si 9 luni de cand in familia noastra si-a facut aparitia Iustina, rolul de parinte il invat zi de zi. In fiecare minut apar lucruri noi la care trebuie sa facem fata, Iustina fiind la varsta la care explorarea lucrurilor este principala activitate.

Am stat de multe ori sa ma gandesc cum arata familia noastra daca nu era Iustina. Cu siguranta eram mai linistiti, faceam doar ce ne taia pe noi capul, dar in nici un caz nu eram impliniti. Pentru ca nimic in lumea asta nu se compara cu momentele in care iti strangi in brate propriul copil. Chiar daca zilele sunt mai obositoare, chiar daca uneori faci febra musculara patruland dupa al tau copil, chiar daca nu trece zi in care sa depui eforturi pentru educare corecta a copilului tau, bucuria de parinte nu poate fi inlocuita de absolut nimic.

E la moda acum ca tinerele familii sa astepte desavarsirea profesionala si mai apoi sa se gandeasca la venirea pe lume a unui copil. Dar oare ce bucurie simt acei tineri desavarsiti profesional cand ajung acasa si nu aud rasetul si nu vad joaca propriului copil ? Nu neg faptul ca pentru toate tinerele familii este foarte greu sa ai un copil, sa il cresti si sa il educi dupa bunele cuviinte. Nu neg nici faptul ca serviciul este foarte important in aceasta perioada. Insa atunci cand ai un copil treci mult mai usor peste dificultatile vietii, ai pentru ce lupta zi de zi, rabzi iesirile sefilor cu zambetul pe buze. Stii ca atunci cand ajungi acasa il vei gasi pe el, copilul tau care iti va sari in brate si te va striga TATA/MAMA.

Faptul ca te gandesti ca intai sa ajungi tu sus pe scara profesionala si mai apoi sa vina si copilul e o dovada de egoism. Uneori vei ajunge la concluzia ca timpul a trecut prea repede si copilul nu mai apare. Dar atunci o sa fie prea tarziu. Un parinte bun trebuie sa stie sa imbine dorinta de avansare profesionala cu asigurarea viitorului odraslei lor – aici ma refer in primul rand la asigurarea unei educari solide.

Nu stiu daca eu si Simona suntem parintii buni pentru Iustina, dar sunt sigur ca facem eforturi ca ea sa creasca intr-un climat familial foarte bun. Pentru ca Iustina este cea mai mare realizare a noastra si merita tot efortul din lumea asta pentru a reusi in viata.

Noi parintii de azi trebuie sa depunem eforturi uneori uriase pentru buna crestere a copiilor nostri, dar nimic nu poate fi mai frumos decat sa iti vezi propriul copil cum creste. Indiferent de cat de grea este viata trebuie sa lupti pentru el.  Si noi asta vom face pana cand Dumnezeu va hotari sa ne cheme la el.

The post Parintii din ziua de azi appeared first on Durbaca Ionut Lucian.