Dintr-o conjunctură nefavorabilă ajungi să se discute despre tine pe rețelele sociale. Și să te trezești apelat cu adjective de la ”inteligent” și până la ”cretin”. Este un sport național la noi, la români să te apuci de comentat doar privind o poză. Neștiind care este povestea din spatele pozei. Dar nu este așa că la datul cu părerea suntem cu toți campioni? Ce-i drept au fost și oameni care au comentat logic și argumentat. Și nu spun asta pentru că mi-au luat apărarea, ci pentru că, spuneau ceva ce se vedea cu ochiul liber. Și anume, greșeala nu era la mine, ci la un alt participant în trafic.

E din ce în ce mai greu să facem distincție între știrile cu adevărat importante și lucrurile care au doză mai mică sau mai mare de neadevăr. Atunci când greșesc sunt de acord să apară ”știri” cu lucrul greșit pe care l-am făcut. Pe scurt – vineri am parcat mașina pe o străduță de lângă birou regulamentar, pe partea dreaptă. Las mașina lângă bordură, fără să încurce cu nimic. După terminarea programului, atunci când m-am dus la mașină, văd o mașină parcată în dreptul meu, urcată pe trotuar. La cum era parcată mașina din stânga, se circula foarte greu – încăpea foarte greu o mașină printre cele două. Sincer am avut apelative nu prea ortodoxe la adresa omului care parcă nu gândise când parcase.

Ajung acasă, îmi văd de ale mele. Sâmbătă îmi trimite mesaj privat un prieten și mă întreabă dacă nu este mașina mea. Eram vedetă deja – apăruse poză cu mașina mea și a celui din stânga pe unul din site-urile de știri din Iași și distribuit pe un grup, tot din Iași. Cu apelative de genul ”inteligent” și cu o postare cu sens peiorativ. La momentul la care am comentat am observat că omul care a distribuit pe grupuri a retras poza de pe respectivele grupuri.

Din punct de vedere al modului în care am ajuns să fiu urecheat în public nu zic nimic. Pentru că mi-am dat seama că oamenii judecă fără să știe realitatea din spatele ecranului sau pozei. Dar, știu să își spună părerea de așa-ziși specialiști. Nici nu pot să spun că m-a deranjat foarte tare. Oamenii care mă cunosc și știu ce fel de om sunt, își dau seama ce este adevărat sau nu despre mine. Dar, problema apare la modul în care oamenilor li se poate face rău, fără ca aceștia să fie vinovați. Și unii dintre ei chiar pot fi oameni ok. Ce vină au ei, că la un moment dat, cineva a vrut să pară mai deștept decât alții?

Prieteni avem cu toții și zilele trecute mi s-a demonstrat din nou, că oricât de corect ai fi, poți fi băgat foarte ușor într-o discuție gratuită. Dacă aș fi fost un tip mai visceral, probabil că aș fi răspuns cu aceeași monedă. Dar, oare la ce folos? În schimb aș vrea să văd astfel de oameni justițiari cum se comportă atunci când alți oameni chiar ar avea nevoie de ajutor. Sunt curios cum s-ar comporta astfel de oameni, dacă la un moment dat ar vedea o bătrânică tâlhărită. Oare își vor mai păstra spiritul justițiar afișat în spatele unui ecran? Sper să fie la fel de corecți și atunci. Să sară în apărarea celor ce au nevoie la un moment dat de un spirit civic adevărat.

Postarea de față nu este o postare în care să mă plâng. Este o postare prin care vreau să pun accent pe faptul că ar trebui să nu ne mai aruncăm în comentarii decât atunci când știm povestea. Sau când știm subiectul din perspectiva tuturor celor implicați într-o situație. Pentru că altfel nu facem altceva decât să ne spunem o părere neavizată, fără să cunoaștem toate informațiile. Aici nu mă refer la situațiile evidente, bineînțeles. Spun asta, pentru că, oricând putem apărea pe grupuri de pe Facebook, fără să avem vreo vină. Și credeți-mă – nu este ușor să citești toate comentariile și adjectivele care îți sunt adresate. Fie și indirect.

”Aflarea în treabă este isprava omului neputincios.” – Petre Țuțea

The post Vedetă fără să vreau appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: www.fabricadevise.ro

Este destul de greu să îți păstrezi calmul la volan, atunci când vezi inconștienți trecând pe lângă tine cu viteză, deși asfaltul îți poate face o surpriză și să te duci sanie. E greu să vorbești frumos atunci când, deși se circulă foarte greu, pietonii sar efectiv pe trecere, negândindu-se că este mai ușor să oprești 60-70-80 kilograme decât să oprești 1,5 tone în câțiva metri – doar e dreptul lor să treacă pe trecere, indiferent de consecințe. Și poate ce este cel mai greu, zilele acestea în Iași – să reușești să nu te cerți atunci când ai ieșit cu mașina, de la locurile de parcare.

Astăzi mi s-a întâmplat o fază ce m-a făcut să îmi pun multe semne de întrebare. Una dintre ele este – Oare o să ne facem bine vreodată? Nu sunt un sfânt, le mai comit și eu în trafic, dar de cele mai multe ori am bun simț. Atunci când fac o parcare mă gândesc și la ceilalți participanți în trafic. Dar haideți să vă povestesc pățania mea. Treburile m-au dus în parcarea unui supermarket din Iași. Și ca să nu las mașina în drum, așteptam să iasă un nene cu mașina din parcare, pentru a mă duce în locul lui. Ca să nu îl încurc, m-am dus mai în față, să îi las loc să iasă. Am pus semnalizarea și așteptam să iasă. După ce a ieșit nu apuc să bag în marșarier, când din spate, fără să stea să se gândească îl văd pe un nene că intră cu viteză și ocupă locul. Asta, deși se vedeau clar intențiile mele de a parca mașina exact în același loc.

Sincer m-am dat jos, cu ceva nervi urcați la mansardă si-l întreb:

• De ce credeți că am pus semnalizarea și am băgat în marșarier? Nu ca să intru în locul pe care l-a eliberat domnul cu Loganul?
• Da ce, eu știam ce vrei tu să faci!
• Păi matale când vezi că mașina din față semnalizează, nu bagi în seamă? Treci peste ea?
• Domnule eu am văzut locul de parcare și am intrat. Nu stau să văd dacă așteaptă sau nu cineva să parcheze.

Nu mă dau fată mare, dar pe moment mi-a stat mintea în loc. Domnul era un domn respectabil, nu dădea semne că ar fi posesorul unor comportamente de nesimțit. Mai ales că avea și soția în dreapta și că avea ceva ani în plus față de mine. Și pentru că domnul îmi spunea că el nu stă să aștepte, voi lăsa aici numărul lui de înmatriculare – în cazul în care îl mai întâlniți în trafic să îl salutați din partea mea – IS 22 PAM. Eu nu am avut timp – se grăbea prea tare ca să pot să îl mai prind.

Aseară văzusem cazul șoferului din București care a parcat fix în stația de autobuz.  Deh, era proaspăt deszăpezită. Explicația lui e genială pentru reprezntarea stilului de șmecher în trafic: „Am ieşit, am dat zăpada toată, am reuşit să ies ieri şi când am venit, văzând bulevardul ocupat pe prima bandă de maşinile parcate, am zis să intru în acelaşi loc. Numai că nu am mai vrut să îmi zgârii maşina şi parcând-o la fel, nu am mai vrut să o terfelesc şi pe partea stângă, şi am băgat-o de-a dreptul”. E clar, pe vremea de afară, oamenii sunt fiecare pentru el. Iar la unii dintre ei, bunul simț este lăsat agățat acasă. Pentru că nesimțirea lor nu îi lasă să se gândească și la alții. Și uite așa apar situațiile în care vezi oamenii că se iau la bătaie pe stradă, situații în care dacă faci observație riști să ieși șifonat. Nu vreau să fiu rău, dar mi se pare că șofatul nu este pentru toată lumea. Mai ales, nu pentru cei cărora le lipsește bunul-simț.

Din ce văd eu ” Certificatul de Șmecher în Trafic” nu ține cont de vârstă. Pentru că domnul de astăzi era trecut bine de prima tinerețe. Și asta îi oferea domnului alibiul priorității în trafic – pentru că bunul simț lipsea cu desăvârșire. Nu este singurul posesor cu ” Certificat de Șmecher în Trafic” pentru care regulile de circulație sunt facultative, iar regulile bunului simț lipsesc cu desăvârșire. Ei sunt nemuritorii șoselelor, cei care au senzația că lor nu li se poate întâmpla nimic. Asta până când dau peste un alt nemuritor al șoselelor, iar tăblăria se îndoaie. Și atunci se victimizează, că de ce li s-a întâmplat lor. Asta dacă au noroc.

Poate că atunci când urmezi cursurile unei școli de șoferi ar fi indicat să înveți și regulile de bun simț în trafic. Așa poate că am fi cu toții mai liniștiți în trafic și nu ne-am mai enerva inutil unul pe altul. Încăpem toți sub soare atunci când există respect între oameni. Hai că se poate! Cu bunul-simț ajungem mai departe.

The post Nesimțiții traficului ieșean appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Zilele acestea, de când a început şcoala şi până acum, în diverse momente ale zilei, am circulat destul de mult prin oraş. Şi am fost cuprins şi eu de inteligenţă. De, dacă am stat în trafic cu orele, am avut destul de mult timp să reflectez, să emit supoziţii filosofice proprii, să mă gândesc la nemurirea sufletului – al meu şi al altora ca mine. Pentru că, ce poţi să faci altceva, când eşti blocat în trafic şi nu vezi nici o urmă de licăr. Ba mai mult, când te uiţi pe indicatorul de benzină, faci şi o rugăciune să nu rămâi în pana prostului şi să contribui şi tu la marea fluidizare a traficului.

Astăzi, zic eu că am găsit şi explicaţia expresiei sistem inteligent. Şi nu este cea pe care tot am văzut că se marjează. Şi anume, de fluidizare prin sincronizare a traficului. Na, nici pe de parte. Se numeşte sistem inteligent, pentru că, ne oferă nouă, muritorilor de rând din trafic, posibilitatea de a ne gândi la multe lucruri dintr-odată, de a ne pune la încercare inteligenţa emoţională, de a ne îmbogăţi vocabularul (mă rog, aici trebuie să menţionez că se îmbogăţeşte cu multe cuvinte ce pot fi reproduse doar în trafic). Dacă vorbim de sincronizare şi de fluidizarea traficului nu ştiu dacă mai putem vorbi de un sistem inteligent.

Din punctul meu de vedere traficul ieşen cu sistemul integrat de fluidizare al acestuia, poate reprezenta alibiul perfect pentru a nu te da şeful afară, când întârzii în mod repetat. Sau, poate reprezenta cea mai bună motivaţie pentru a te trezi cu noaptea în cap, astfel încât să nu întârzii la muncă, şcoală, facultate în curând. Nu pot să îmi explic, cum poţi să ai sistem inteligent în oraş şi să faci din Alexandru până în capăt Păcurari, undeva la 30 de minute – fără să înconjori, ci să mergi direct pe Pasajul Octav Băncilă.

Iar dacă stai în trafic şi observi ceilalţi şoferi eşti mult mai câştigat. Măcar nu te plictiseşti. Poate că ar trebui să practice sportul acesta, în fiecare dimineaţă şi cei care sunt în măsură să vină cu o rezolvare. Citeşti pe feţele oamenilor atât de multe sentimente şi trăiri, de la nervozitate, la veselie, de la deznădejde, la incisivitate, de la indolenţă, la nesimţire. Dacă tot ai timp în trafic, trebuie cheltuit cumva zic eu.

Nici în partea cealaltă a oraşului – intrarea dinspre Bucium, am înţeles că nu a fost mai bine. Ba poate că a fost mult mai rău. Am înţeles că podul de pe Bucium de abia a făcut faţă fluxului mare de maşini care, la intervale egale de timp rămâneau blocate pe el. Şi iarăşi nu înţeleg de ce i se spune sistem inteligent. Nu văd unde este inteligenţa unui sistem care te blochează în trafic.

Şi cum nu am vrut să rămân prost, am zis să caut pe Wikipedia ce înseamnă inteligenţă. Şi am descoperit treaba asta : “inteligenţa unui sistem nu este definită de modul în care este alcătuit, ci prin modul în care se comportă”. M-am dumerit zic io care e treaba şi cu inteligenţa din traficul ieşean.

Aşa că, dragi ieşeni, hai să nu ne mai bazăm pe inteligenţa traficului ieşean. Ci mai degrabă să ne luăm cărţi la noi, rebusuri, tratate de marketing-medicină-inginerie-IT. Pentru că, în traficul ieşean vom avea timp să ne cultivăm şi să devenim mai inteligenţi, cu mai multe cunoştinţe. Tot vom petrece mult timp în trafic, măcar să profităm la maxim. Sau, dacă suntem cu familiile în drumul spre serviciul fiecăruia, să ne bucurăm de timp de calitate, petrecut împreună. Aşa ne mai sudăm şi noi relaţiile, mai aflăm ce ne doare, mai învăţăm să comunicăm.

Vedeţi câte lucruri frumoase face traficul ieşean şi sistemul inteligent de fluidizare a traficului pentru noi şi familiile noastre? Nu trebuie să ne mai plângem, că oricum nu ne aude nimeni. Lucrurile merg mai departe, aşa cum hotărăsc cei care au pâinea şi cuţitul. Noi ne putem bucura, eventual de “fauna” oraşului nostru Iaşi. Pentru că, în continuare cred că, Iaşul este un oraş inteligent. Cu sistemul mai trebuie lucrat.

The post Iaşi oraş inteligent appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Eram cu familia la cumpărături – nu  mai reţin exact ce căutam, dar cu siguranţă eram la cumpărături. Fică-mea în spate, lângă Simona. Eram relaxaţi, ca într-o zi de sâmbătă, liniştiţi şi bucuroşi că suntem din nou împreună o zi întreagă. Intru în parcarea de la Minerva, cea de la bulevard, parchez maşina corespunzător şi mergem la cumpărături. După ce ne umplem bagajele şi golim portofelele, ne urcăm în maşină şi pornim înspre casă.

Doar că, eu nu ştiam că s-au modificat regulile pe străduţa care se intersecta cu ieşirea din parcare şi că de pe Roman Vodă (stăduţa de la Familial care dă în Bulevardul Alexandru) nu mai aveam voie să fac la stânga înspre Dacia. Dar eu, ca bizonul, nu am căscat ochii la noile semne rutiere, pe care ulterior le-am văzut. În schimb văzusem maşina de poliţie mergând încet şi parcă aşteptându-mă. Erau la pescuit de aerieni ca mine.

Semnalizez corespunzător, la stânga şi plec. Ei, dar acum începe distracţia. Iese nea poliţistul val-vârtej din maşină, de parcă am făcut o crimă şi mă trage pe dreapta. Spăşit, deşi ştiam că nu am greşit, întreb, de ce m-a oprit. Mirat, omul se uită la mine şi îmi arată cu un rânjet alibiul opririi mele şi amenzii ce urma să mi-o scrie. Ei, dar credeţi că fata mea, a stat degeaba pe bancheta din spate? A început să plângă cum nu am mai văzut-o până atunci şi să spună că nu vrea ca tăticul ei să ajungă la închisoare (nu ştiu de unde o scosese).

Profitând de reacţia copilului meu şi văzând că poliţistul se albise la faţă, îl întreb,  de ce a trebuit să pună presiune pe un copil de 6 ani. Mă trecuseră toate transpiraţiile şi vedeam cum îmi zboară punctele şi amenda, în conturile statului. Totuşi, oamenii legii trebuie să aibă un pic tact, atunci când sancţionează un şofer, în maşina căruia se află şi copii. Cert este că greşisem, dar nu a fost o greşeală, care să pună în pericol alţi participanţi la trafic şi nici măcar să îl încurce. Dar atitudinea domnului poliţist a fost una care mă făcea să mă uit în retrovizoare, să văd dacă nu am buşit vreo maşină, sau dacă nu am omorât pe cineva.

Triumfător, domnul poliţist se întoarce la maşina, în care aşteptam cuminţel, menţionându-mi apăsat că am scăpat doar cu un avertisment. De 6 puncte penalizare. Pe de altă parte, oamenii legii trebuie să sancţioneze pe cei care greşesc. Dar, cel puţin în Iaşi este o practică de a se schimba semnele şi marcajele rutiere peste noapte, iar oamenii legii dis de dimineaţă, stau la împărţit amenzi.

A nu se înţelege că nu respect oamenii legii, dar atunci când există excese de zel din partea lor, nu am cum să fiu spăşit şi să nu spun. Sunt sute, mii, poate chiar sute de mii de şoferi care nu au ce căuta pe străzile şi şoselele ţării. Sunt foarte mulţi şoferi care încalcă flagrant regulile de circulaţie, apelând la înţelegerea celorlalţi participanţi la trafic.

Întâmplările din trafic merită să fie povestite. Poate aşa vom învăţa fiecare că este bine să fim mai toleranţi, mai atenţi la traficul rutier. Poate aşa vom învăţa să respectăm, fiecare în pătrăţica lui, semnele şi marcajele rutiere. Şi ce este mai important, când suntem la volan să învăţăm să căscăm ochii cât cepele.

Trafic uşor să aveţi.

The post Întâmplare cu un poliţist appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

In periplu nostru prin Iasi, am reusit sa vedem ce poate masina, am vazut cat este de fiabila si nu in ultimul rand am vazut cum e sa mergi cu o masina ochioasa prin oras. Nu voi vorbi aici despre dotarile tehnice. Astea le puteti gasi pe site-ul Toyota, sau pe pagina de facebook toyota.iasi . Voi discuta despre cum te simti conducand Toyota Aygo si despre cum se simt pasagerii in masina.

Unde puteam sa mergem sa testam Toyota Aygo, daca nu pe Bucium, la releu? Am avut ocazia sa putem admira peisajul din mersul lin al masinii, am putut sa discutam despre mare, despre cum am ratacit drumul la mare, despre fricile Iustinei. Asta pentru ca ea, masina, a avut grija ca noi sa ajungem cu bine la destinatie. Oamenii intorceau capul dupa ea, unii se fotografiau cu ea, ca si cum ar fi fost o vedeta :).

Sa nu mai spun si de faptul ca locurile de parcare nu mai par atat de putine, pentru ca ea, stie cum sa se strecoare peste tot :). Ba mai mult, cand dai cu spatele, trebuie doar sa fii atent la distante – restul iti arata ea pe sistemul de parcare asistata.  Ce mai, am avut mai mult de 24 de ore o companie placuta, care ne-a insotit in drumurile noastre prin Iasi.

Toyota Aygo este genial in oras, fericit oriunde de abia asteapta sa fie testat. Si de voi, de prietenii vostri. Noul model Aygo se evidentiaza printr-un design spectaculos, inspirat din cultura tinerilor japonezi, poate fi personalizat la cererea clientului, are un sistem multimedia x-touch si un nivel redus de emisii. Autoturismul este disponibil in doua variante, standard cu un consum de 4,1 l/100 km si eco avand un consum de 3,8 l/100 km.

Faceti poza cu Toyota Aygo in oras, urcati pe Facebook – pe pagina voastra, taguiti pagina de Facebook Toyota.iasi si luati premiile ce sunt pregatite pentru voi, de cei de la Toyota Iasi.

GO FUN YOURSELF

The post Iustina,Toyota Aygo – Go Fun Yourself appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ieri, în jurul orei 16, am ajuns cu mașina în parcarea de unde avem birourile, cu intenția de a-mi mai rezolva o parte din lucrurile rămase în așteptare. Și cum nu erau locuri libere, am parcat pe un loc închiriat de la primărie. Fiind conștient de faptul că am luat locul cuiva de parcare, am lăsat cartea de vizită pe bord, la vedere, astfel încât omul să mă anunțe și să vin să scot mașina. Lucru de bun simț spun eu, mai ales că omul când vine acasă nu trebuie să mai stea după fundul unuia care i-a ocupat locul de parcare.

Bun – ei dragii mei, dar ce credeti că s-a întâmplat ulterior? Mă sună un nene și vorbește cu mine ca la piață: ” Auzi da ți-ai luat loc de parcare? Ești șmecher nu?” Nu vă ascund că am fost tare nedumerit și l-am rugat să se recomande, ca să știu și eu cu cine discut. Bineînțeles că nu a făcut nici cel mai mic efort să se recomande. Mai mult a continuat : ” Auzi puștiul (dacă la 31 de ani mai sunt puști tot e bine) vino și ea mașina că am ajuns acasă”. Tonul poruncitor cei drept, m-a făcut să tremur și am plecat imediat să îmi iau mașina de acolo.

Ei, dar când am ajuns la locul cu pricina, surprize-surprize, domnul avea tot timpul din lume să stea cu mine la discuție, pe ton de război. Și-a lipit mașina lângă a mea și cu nici un chip nu vroia să plece. A anunțat și poliția locală, chipurile să vină să îmi dea amendă. Degeaba îi explicăm cefei late că am lăsat cartea de vizită în bord, tocmai ca să nu îi creez disconfort. El că nu și nu, că este cineva în Iașul ăsta și că nevastă-sa lucrează la poliție și că are el grijă de mine. Ce dacă lucrez la Radio ZU?

Până la urmă, a avut o rază de luciditate și s-a dat la o parte și a început să amenințe din nou. Oameni ofuscați nu glumă. Dacă am văzut că treaba nu-i a bună, am început să mă interesez și eu de regimul parcărilor închiriate de la primărie. Poate lista de mai jos vă va ajuta să ieșiți cu bine din situații similare.

1. Intervalul orar în care nu ai voie să parchezi mașina este 16:00 – 8:00. În timpul zilei, se poate parca pe locurile respective. Nu are nici un drept să te blocheze și să cheme poliția.

2. Uitați-vă la data de pe plăcuța locului de parcare. E posibil ca perioada de închiriere să fie expirată, dar proprietarul să ocupe abuziv locul respectiv.

3. Lăsați un număr de telefon în geam – în felul acesta îi arătați omului că sunteți oricând disponibil să mutați mașina de pe locul pe care el îl plătește.

4. Păstrați-vă calmul și nu băgați în seama amenințările proprietarului.Cei mai mulți oameni,după ce se calmează regretă ceea ce au spus.

5. Verificați disponibilitatea locurilor de parcare din zona în care locuiți, pentru a evita situațiile în care niște șmecheri ocupă locurile în mod abuziv.

Cert este că înainte de a plăti un loc de parcare, trebuie sa ținem cont că suntem oameni și că oamenii se pot înțelege rațional fără zbierete și țipete.

Dacă aveți drum prin spatele LIDL-ului din Canta, evitati locul de parcare al mașinii SM – 81 – BIU. Nu de alta, dar vă veți toci nervi și dispoziția din cauza unui om pentru care principalul scop în viață este să arate că el este cel mai tare.

Să mai spun că distinsul domn era fericitul posesor al unei mașini 4X4?

The post Război pe locurile de parcare appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pentru clasa Premium premiul meu merge spre Mercedes Benz Clasa B si asta pentru ca e visul meu sa conduc o masina eleganta si fiabila. Probabil ca la volanul acestei masini ma voi simti ca in familie.

Am votat cele mai tari maşini
lansate în România în 2011

Maşini accesibile

Locul 1: Jeep Grand Cherokee

Locul 2: Renault Latitude

Locul 3: Toyota Yaris

Maşini premium

Locul 1: Mercedes-Benz Clasa B

Locul 2: Lexus CT 200h

Locul 3: Mercedes-Benz ML

Votează şi tuMai multe detalii pe Automarket

The post Am votat cele mai tari masini appeared first on Durbaca Ionut Lucian.