Mai știu că de fiecare dată când cineva primește un cadou, produci bucurie sufletului său. Unii spun despre tine că ești doar o închipuire sau o proiecție a noastră, a oamenilor. Chiar și dacă ar fi așa, ești o proiecție de bine. Tocmai de asta poate că ești așa de iubit de copii. Știi să faci cadouri și de cele mai multe ori aduci dulciuri. Dar, dincolo de darurile pe care le pui în ghetuțe, tu aduci mult mai mult. Aduci plăcerea oamenilor de a dărui, aduci bucuria simțită în familie, aduci oamenii buni unii lângă alții. Ești înainte-mergătorul unui alt Moș. Al lui Moș Crăciun cel veșnic bun. Rolul tău este cu atât mai important, cu cât ne faci să fim mai buni și mai darnici.

Anul acesta vreau să te rog ceva bre Moș Nicolae. Sunt bune și dulciurile pe care le aduci, dar te rog io, fă să revină umanitatea în noi. Fă să ne aducem aminte să zâmbim, să ne bucurăm și să fim buni. Știu că ceea ce îți cer acum este un pic mai greu. Dar tu ești Moș Nicolae și poți. Te mai rog ceva – ajută-ne să ne dăm seama cât de valoroși suntem noi oamenii și cât bine putem să ne facem unii altora. E greu nu zic că nu, dar ofere-ne șansa să devenim ca tine – darnici și săritori. Așa poate că ne-am face o viață și o lume mai bună.

Poți să anulezi egoismul specific nouă oamenilor. Învață-ne să întindem mâna să ajutăm când alții au nevoie. Arată-ne cum să fim alături de oamenii mai puțini norocoși ca și noi. Te rog să ne aduci aminte că putem să fim și onești, drepți și cinstiți. Că putem să fim cuviincioși, iertători și civilizați. Știu că atunci când îți îndrepți privirea către lumea noastră nu ești mulțumit de ceea ce vezi. Știu că pentru tine e greu să vezi atâta nedreptate în lume. Dar, mai știu că tu nu poți să vii dacă nu ești iubit și chemat. Cu toate acestea te rog să oferi din bunătatea ta,  nouă oamenilor.

Bre Moș Nicolae când eram mic aveam o bănuială despre tine. Nu mi s-a confirmat niciodată și pentru asta trebuie să mă declar mulțumit. Ceea ce am învățat de la ceea ce semnifici tu este să fiu mai bun. Nu îmi iese întotdeauna, ba chiar în cazuri rare. Am mai învățat să fiu fericit cu ceea ce am și cu cei dragi alături de mine. Pentru că despre asta cred că vrei să ne înveți – despre iubire, despre bogăția pe care o avem lângă noi, despre bunătatea inimii și a faptelor bune, despre cum putem deveni mai buni.

Dincolo de sărbătoarea comercială pe care lumea încearcă să o dea zilei tale, tu rămâi același bătrân săritor și bun. Și dacă ești chemat vii și ajuți. După puterile tale. Treci peste setea de bani a celor ce vor să profite de bunătatea ta. Pentru că tu știi că cei ce chiar cred în tine vor rămâne la fel. Dincolo de mesajele publicitare, dincolo de ofertele din magazine, tu vei rămâne veșnic Moș (Sfântul) Nicolae. Cu bune și cu rele. Cu lucruri dăruite la vedere, dar mai ales cu daruri pe care doar le simțim.

Bre Moș Nicolae îți mai aduci aminte de cum era odată? Când mirosul cojilor de portocale intra în casele noastre odată cu ziua ta? Când mirosul cetinei de brad invada căminele noastre în preajma zilei tale? Și când din 6 decembrie începeau să răsune colindele alea românești frumoase? Îmi este dor de atmosfera de atunci, dar sunt sigur că nu se va mai întoarce. Așa că mă bucur de tine, Moș Nicolae, așa cum ești tu acum.

Moș Nicolae te rog continuă să fii bun cu noi și să ne aduci daruri. Văzute și nevăzute.

The post Bre Moș Nicolae appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Este preotul care și-a luat inima în dinți și a dus 200 de copii nevoiași la mare. Pentru unii dintre ei a fost prima dată. Și cine știe dacă vor mai avea vreodată ocazia asta. Părintele Damaschin duce misiunea lui mai departe și face tot posibilul să ajute. Bineînțeles cu ajutorul nostru, al tuturor. Pentru că da, anul acesta, de sărbători putem fi Moș Crăciun pentru copilașii aflați în nevoi. Mai jos găsiți pe scurt prezentarea campaniei sociale, realizată chiar de părintele Dan Damaschin pe pagina lui de Facebook.

FII BUN DE CRĂCIUN! 

The post Părintele Damaschin îmbracă 1000 de suflete appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Prin bunavointa Andei, anul acesta am avut parte de o surpriza placuta – am fost participant direct la campania Globuri cu Suflet – mai bine spus pe ultima suta de metri. Am avut ocazia sa vad ochii copiilor din Lunca Rates si am avut senzatia ca, pentru cateva ore au fost bucurosi. Unii au stat pe genunchiul lui Mos Craciun, altii au spus poezii, dar cu totii isi doreau sa stea cat mai aproape de Mos Craciun.

Un Mos Craciun, care nu putea sa ajunga la Lunca Rates fara implicarea suta la suta a Andei. Daca stau sa  ma gandesc bine, Anda chiar a fost chiar adevaratul Mos Craciun pentru copiii de la Lunca Rates. Impresia generala a fost ca la sat, oamenii stiu sa il primeasca pe Mos Craciun cu speranta, cu bucurie si cu sufletul curat. Cand Mos Craciun a vazut in fata lui peste 90 de suflete inocente uitandu-se cu ochii plini de speranta ca, acolo in sacul mosului este ceva si pentru ei, a ramas profund impresionat.

Din nou, oameni minunati au reusit sa aduca bucuria pe chipurile copiilor din Lunca Rates – si aici ma refer la toti cei care v-ati implicat in campanie, fie cu o donatie, fie cu haine, sau cu ce ati avut posibilitatea sa ajutati. Eu unul am ramas fara cuvinte, atunci cand am aflat ca s-au imbracat copii din 2 sate – voi ati fost adevaratele ajutoare ale lui Mos Craciun. Cand vezi ca mai sunt oameni care doresc sa se implice in ajutorarea oamenilor sarmani si care se strang in jurul unui om, nu ai cum sa nu te gandesti ca lumea nu este chiar atat de rea.

Daca as putea exprima in cuvinte toate trairile pe care le-am avut la Lunca Rates, ar trebui sa scriu 2 zile si 2 nopti. Sa vezi copii si oameni mari veniti la intalnirea cu Mos Craciun in numar mare – biserica din Lunca Rates a devenit neincapatoare, nu ai cum sa ramai indiferent. Unii dintre noi s-au nascut un pic mai putin norocosi, dar uneori Dumnezeu face in asa fel incat trimite oameni – ingeri sa ii ajute. Iar in campania Globuri cu Suflet mi-a fost dat sa vad zeci de oameni-ingeri, care au sarit in ajutorul Andei.

Ziua de 22.12.2012 a fost o zi plina – de la ora 10 si pana la ora 16 am trait pentru copii de la Lunca Rates. De la incarcatul masinii cu surprizele lui Mos Craciun si pana la evenimentul in sine, am avut convingerea ca in acea zi vom aduce bucurie copiilor din Lunca Rates. Si asa a fost. Nu a contat ca drumul a fost greu si ca spuneam Doamne Ajuta la fiecare deal mai abrupt pe care care trebuia sa il urcam cu masina, nu a contat ca era ger afara, nici macar nu a conatat ca am impins trei masini sa iasa din zapada. A contat faptul ca pentru o perioada de timp, oameni de bine din Iasi au facut posibil ca, spiritul Craciunului sa ajunga la Lunca Rates.

Pe langa Mos Craciun, au mai fost persoane care s-au implicat fizic in ziua de sambata si aici ii mentionez pe Iustinian Popa – fotograful lui Mos Craciun, pe Anca Galca – decoratorul lui Mos Craciun, Alexia Urtoi – artista lui Mos Craciun, domnul Urtoi – tatal cantaretei lui Mos Craciun care a facut posibila incantarea copiilor de la Lunca Rates cu melodii frumoase, domnul Radu Bilba – un om care a sarit in ajutorul Andei atunci cand a fost nevoie mai mare de el si “vedeta” incontestabila a campaniei Glocuri cu Suflet Iasi – Anda Pintilie.

La sfarsit “Mos Craciun” va transmite sa va bucurati si sa multumiti Domnului pentru tot ceea ce aveti si sa va rugati in fiecare zi si pentru cei care au fost mai putin norocosi decat noi. Fiti Mosi Craciuni in fiecare zi si va veti bucura de multe zambete de multumire.

The post Mos Craciun a fost la Lunca Rates appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Putini dintre noi cunoastem, sau am trait in preajma unui personaj de legenda, dar cei mai multi dintre noi cunoastem legende cu si despre eroi ai zilelor de demult. Dar in viat de zi cu zi, intalnim oameni care fac fapte legendare si pe care nimeni nu ii baga in seama. Nu am sa va povestesc despre astfel de oameni, pentru ca spre bucuria lor, Dumnezeu nu trece cu vederea faptele lor bune. Mai devreme sau mai tarziu lumea va povesti despre ei si astfel se vor transforma in legende.

The post E timpul legendei appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

In viata fiecaruia dintre noi, apare la un moment dat un minut, secunda de cotitura, in care trebuie sa luam decizia rapid, fara sa ne gandim prea mult. Si atunci simtim o durere in inima, o nesiguranta care ne duce cu gandul rapid la sintagme de genul : “oare am facut bine?”. Ceva din noi spune ca da, ceva spune ca nu, dar niciodata nu vom fi siguri decat in momentul in care decizia noastra isi va produce efectul.

Cum bine stiti in viata mea, a aparut acum 2 ani si jumatate, o bijuterie, o minune care stralucea in toata casa. Ei dragii mei, minunea noastra ne tinea lipiti de dansa, fara sa ne putem desparti de ea mai mult de 1 minut. Era bijuteria noastra care ne insenina viata si care ne bucura minut de minut. Primul an a trecut aproape fara sa il simtim si ne-am trezit cu totii ca traim o adevarata poveste de craciun, in care personajele principale eram eu, Simona si bijuteria noastra.

Stiu ca e prea devreme sa discutam de atmosfera Craciunului si de cadouri, brazi sau Mos Craciun. Dar astazi am chef sa retraiesc clipele de sclipire din Craciunul 2010. Ce poate sa fie mai frumos decat sa iti tii in brate bijuteria in brate si impreuna sa impodobesti bradul, ce este mai frumos decat sa traiesti magia sarbatorilor alaturi de cei dragi, in confortul casei tale….. Ehe, in 2010, Mos Craciun a fost darnic cu noi si parca ne-a desenat viata cu un stilou fermecat, plin de luminozitatea unei bijuterii. Astazi cand rememorez clipele de atunci, imi dau seama ca decizia luata impreuna cu sotia mea, a fost cea mai buna pe care puteam sa o luam. In momentul in care am decis sa avem copii am luat cea mai buna decizie din viata noastra. Pentru ca a intrat in viata cu o stralucire fantastica, plina de iubire, iubire ce s-a revarsat din plin peste noi.

Revenind la Craciunul din 2010, trebuie sa va spun ca atunci nu vroiam sa ma despart in nici un fel de minunea noastra. Bradul l-am impodobit cu ea in brate, iar atunci globurile din brad imi pareau adevarate bijuterii cu cristale – eram cel mai bogat om de pe pamant. Respiram prin ea, traiam odata cu ea si sufeream odata cu ea. Am experimentat pana si mersul de-a busilea odata cu ea. In momentul in care am adus bradul de Craciun acasa, a coincis cu un moment important din viata micutei mele – s-a ridicat singura in patut in 2 picioare – aveam fetita mare. Nu am simtit gerul pe care tocmai il indurasem afara, deodata m-a cuprins o caldura tropicala ce mi-a umplut inima de dragoste.

Si nu puteam sa inchei seara superba de Craciun decat intr-un mod mai mult decat placut – am intrat pe site-ul celor de la LuxuryGifts si i-am luat sotiei o bijuterie ca pentru ea, plina de sclipire si delicatete. A fost un cadou mult prea mic, mai ales pentru cadoul pe care ea insasi mi l-a daruit.

Nu imi va ajunge o viata sa povestesc despre bijuteria din viata mea. Nu stiu daca vreodata voi reusi sa ii arat cat de mult o iubesc.

Postare scrisa pentru Superblog 2012.

The post Minunea ce mi-a schimbat viata appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Acum lucrurile au devenit foarte comerciale, iar trairea sentimentelor de Craciun a trecut pe planul doi. Am ramas interzis cand pe 30 noiembrie am vazut ca incet, incet magazinele isi imbracau haina de sarbatoare a Craciunului. Nici nu am reusit sa ma dezamagesc bine, ca la usa unei vecine suna colindatori. M-am frecat la ochi sa vad daca nu mi se pare ca pe fila de calendar este data de 1 decembrie. Dupa ce am trecut si peste hopul colindatorilor, intr-o zi de duminica, mai exact pe 4 decembrie, unii vecini taiau porcul in gradina blocului.

Mai lipseste ca si Mos Craciun sa apara si sa imi dea cheile de la masina si totul m-ar convinge ca lucrurile au luat-o razna. Daca colindele incep din luna noiembrie cum sa ne mai bucuram de ele in seara de Ajun? Daca bradul de Craciunul il vedem din luna noiembrie, cum sa ne mai bucuram de el in zilele de Craciun?

Mi se pare mie sau Craciunul chiar vine mai repede?

The post Craciunul vine cam repede appeared first on Durbaca Ionut Lucian.