Fericirea persoanelor importante

Dimineaţă, când mă îndreptam spre muncă, aud o altfel de melodie, un altfel de cântec. Stau cu urechile ciulite şi nu îmi vine să cred ce aud. Puya feat Anastasia cântau despre lucrurile importante. Despre lucrurile care sunt cu adevărat importante şi despre superficialitatea lumii în general. Pentru că, da, din păcate, noi oamenii ne ghidăm în viaţă după lucrurile superficiale. Și așa m-am dus cu gândul la fericirea adevarata.

Fericirea adevarata

Contează mult mai mult maşina pe care o conducem şi mai puţin starea noastră de fericire. Punem accent mai mult pe timpul petrecut la muncă şi mai puţin pe timpul pe care îl petrecem alături de copii. Ne uităm mai des în conturile din bancă şi din ce în ce mai puţin, în ceea ce sădim în sufletele pure ale copiilor. Stăm în telefoane zi-lumină, dar nu mai avem forţa şi „cheful” să ne sunăm persoanele cu adevărat importante din viaţa fiecăruia dintre noi – de la mamă, tată, surori/fraţi şi până la prieteni. Căutăm să ne îmbrăcăm în tendinţele modei, dar uităm să ne îmbrăcăm sufletul în fericire, hrană duhovnicească şi linişte.

Suntem doar călători prin viaţa aceasta, dar realizăm din ce în ce mai puţin lucrul acesta. Ne credem nemuritori şi ajungem într-un punct în care nu ne dăm seama când a trecut viaţa pe lângă noi, când au crescut copiii, când ni se duc părinţii. Ajungem să ne dăm seama că fuga noastră după bani, ierarhii, situaţia socială a fost efemeră. Ne uităm în urmă cu regrete. Şi realizăm că timpul a trecut şi greu mai reuşim să schimbăm macazul.

Vă propun un test simplu: astăzi, nu mai staţi peste program, luaţi-vă copiii de la grădiniţă/şcoli, mergeţi în parc cu ei, jucaţi-vă până seara târziu, citiţi-le poveşti, astfel încât să simtă că sunteţi lângă sufletul lor. Mâine mergeţi la părinţi, îmbrăţişaţi-i, oferiţi-le mângâieri, aşa cum şi ei vă mângâiau când eraţi mici. Dacă, din păcate, nu îi mai aveţi, mergeţi la mormântul lor, aprindeţi-le o lumânare, reculegeţi-vă pe piatra rece. Sunaţi-vă prietenii, ieşiti cu ei, sudaţi-vă prietenia. Duminică staţi un pic de vorbă cu Dumnezeu – aprindeţi o lumânare, găsiţi timp să spuneţi şi o rugăciune.

Şi după, luni, să fiţi sinceri cu voi şi vedeţi cum vă simţiţi. Pentru că astea sunt lucrurile importante, lucrurile care încarcă sufletul cu adevărat. Nu banii, nu maşinile, nu ierarhia socială.

Petreceţi timp de calitate alături de cei dragi. Bucuraţi-vă de fiecare clipă petrecută cu ei. Timpul trece şi nu se mai întoarce. Din păcate.

Închei articolul cu o poveste din care avem cu toţii ce învăţa:

„Un profesor de filosofie  dorind să vorbească studenților săi despre arta de a trai, stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri.

Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu pietre de dimensiuni mari. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era plin.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor.

Pietricelele au umplut golurile dintre pietrele mari. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin iar aceştia au fost din nou de acord că era.

Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba iar aceştia au răspuns în cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedră două ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan, umplându-l de această dată definitiv. Studenţii au râs.

După ce hohotele s-au domolit profesorul a spus:, “Acum aş dori să înţelegeţi că acest borcan reprezintă viaţa voastră, reprezinta arta de a trai. Pietrele mari reprezintă lucrurile importante din viata pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre. Dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră tot ar fi tot plină.

“Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi, serviciul, casa, maşina, partea financiară, însă nu atât de importante ca cele dintâi. ”

“Iar nisipul e restul lucrurilor mărunte, care nici măcar mâine nu vor mai continua, agitația inutilă,stresul, etc

“Dacă veţi începe cu nisipul, apoi cu pietricele nu veţi mai avea unde să puneţi pietrele mari.”

“La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acordă atenţie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenţi a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele două ceşti de cafea.

Profesorul a zâmbit “Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două ceşti de cafea, împreună cu un prieten…”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.