Oameni frumoși ai Iașului episodul 28

Oameni frumoși ai Iașului episodul 28. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.

Oameni frumosi ai Iasului episodul 28

Astăzi voi scrie despre un om pe care îl cunosc de foarte mult timp. Încă de pe vremea în care eram în aceeași echipă pe organizare de evenimente. Un om pe care și atunci, ca și acum te puteai baza. Un om care, dincolo de modul lui de a fi, muncea de îi săreau pingelele. Un om care a reușit să treacă peste momentele încărcate de stres cu fruntea sus. Atunci când știam că la un eveniment pe care îl organizam era și omul de astăzi, eram cu mult mai relaxat. Pentru că știam că lucrurile sunt făcute cu simț de răspundere.

În acea perioadă eram aproape începători în organizarea evenimentelor și uneori ne prindeam urechile. Dar, ne scoteam prin unitatea de care dădeam dovadă. Chiar dacă eram din departamente diferite, atunci când era nevoie de ajutorul nostru, îl ofeream. Poate și pentru că activam într-un domeniu în care eram storși de energie constant. Atunci personal, mi-am dat seama că este un om pe care te poți baza. Și care știe să își facă cât mai bine treaba. Știți ce fain este să ai oameni în echipă pe care să te poți baza? Și despre care să știi că fac lucrurile așa cum trebuie?

După perioada organizărilor de evenimente fiecare s-a dus pe drumul său. Și nu am mai interacționat de foarte multe ori. Dar, despre omul de astăzi auzeam doar lucruri pe care le știam deja. Lucruri pozitive. Profesionalismul omului de astăzi a fost sesizat și de alții. Și este și normal să fie așa. Mai ales că omul de astăzi a ajuns prin munca lui acolo unde este astăzi. Chiar dacă a început de jos, a știut să își facă treaba cu responsabilitate. Și asta a ajutat-o în evoluția ei personală.

Dar, dincolo de profesionalismul și responsabilitatea de care dă dovadă, omul de astăzi este un om fain. Pentru cei care ajung să îl cunoască cât de cât. Ca orice om profesionist și-a creat un mic scut de protecție. Și asta și datorită oamenilor care, la un moment dat au căutat să îi facă rău. Dar, dincolo de scut este un om normal, cu nevoi normale, cu trăiri normale. Un om ca oricare altul. Poate un pic mai exigent cu el și cu cei din jurul lui. Poate că este și normal – atunci când îți faci lucrurile bine, ai pretenția și de la ceilalți să fie la fel.

În 2006, atunci când am lucrat împreună, nu conta că e vânt, ploaie sau cald. Trebuia să ne ducem treaba până la capăt și asta era ceea ce conta. Erau și momente de sincope, atunci când omul de astăzi ceda. Dar, în acel moment, echipa îl ridica și o lua de la capăt. M-a uimit tenacitatea omului de astăzi. Precum și dorința lui de a reuși. Două ingrediente ce nu lipsesc oamenilor de succes.

Omul despre care vorbesc astăzi este Maria Haraga, unul din profesioniștii pe care am avut norocul să îi cunosc. Ba mai mult, am avut șansa să lucrez împreună cu ei. Și împreună să reușim să organizăm evenimente de calitate. Chiar dacă, la momentul respectiv ne luăm șuturi de la cel sub care activam. Maria este acel gen de om care își lasă amprenta pe unde trece. Și căruia îi place să dea totul la locul de muncă. Pentru că știe că dacă își face treaba bine, alții vor avea încredere din ce în ce mai mare.

Am învățat de la Maria că dacă vrei să reușești poți. Indiferent de obstacolele pe care le întâlnești. Și am învățat că dacă perseverezi și îți faci munca cu responsabilitate, nu ai cum să nu evoluezi. Se spune că oamenii puternici nu sunt doborâți de greutăți. Ei se clatină și merg mai departe. Cam asta face și Maria de când o știu. Nu se lasă doborâtă de obstacole. Ori le ocolește,. ori le dă la o parte. Dar, duce treaba la final – pentru că așa știe ea să își facă munca – cu responsabilitate.

Glumind aș putea spune că oricine ar trebui să aibă o Maria în echipă.

 

Lasă un răspuns