Oameni frumoși ai Iașului episodul 29

Oameni frumoși ai Iașului episodul 29. Este zi de miercuri, prilej de a mai scrie despre ei, despre oamenii frumoși pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții mele. Simt nevoia să mă repet – mai ales pentru cei care intră pentru prima dată pe articolele mele despre oameni frumoși ai Iașului – ceea ce scriu vine din experiența personală pe care am avut-o cu acești oameni. Îmi puteți da dreptate, cum la fel de bine puteți să nu fiți de acord cu mine. Dar, scriu despre ei pentru că m-am săturat de oamenii care ies în față deși nu au pe ce se baza în afara tupeului, iar oamenii frumoși au bunul simț de a face în tăcere lucruri frumoase. Sunt sigur că sunt mult mai mulți oameni frumoși, dar nu am ajuns eu încă să îi cunosc pe toți.

Oameni frumoși ai Iașului episodul 29

Astăzi am să vorbesc despre un om pe care îl cunosc de vreo 16 ani. Nu de ieri, nu de azi, ci de prin 2001. Și de când îl cunosc nu m-a dezamăgit niciodată. Spun de la început că am să vorbesc despre acest om fain, din perspectiva unui om simplu și nu a unui om cunoscut. Omul de astăzi este unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Nu am spus-o până acum, dar este unul dintre acei oameni care mi-a fost și ne-a fost alături la greu. Și nu doar la bine. Este acel tip de om care se lasă pe el, pentru a ajuta pe cei mai puțini norocoși. Dar, o face fără să se laude, o face în tăcere. Și doar cei apropiați lui știu. Și mai știe și Dumnezeu.

Omul despre care scriu astăzi este unul dintre cei mai sufletiști oameni pe care l-am cunoscut eu. Nu au fost puține momentele în care viața și oamenii i-au dat șuturi. Dar, cu toate acestea, iartă și ia lucrurile așa cum vin. Cu bune și cu rele. Se ridică și merge mai departe. Pentru că știe că la un moment dat lucrurile se vor schimba și viața va fi mai liniștită și mai așezată. Chiar dacă omul de astăzi a ajuns destul de sus, nu a uitat să fie om cu cei ce merită. Uneori mă întreb de unde își regăsește forța să o ia de la capăt.

Pentru mine este un model de familist. Oricât de ocupat ar fi, oricât de târziu ar ajunge acasă, tot timpul reușește să fie prezent în viața copiilor și a familiei sale. Seva și-o trage din zâmbetul celor dragi și din îmbrățișările pline de căldură ale oamenilor apropiați sufletului său. Chiar și atunci când lucrurile nu au fost cum și-ar fi dorit, a știut să ofere liniștea celor dragi lui. Și asta spune multe despre tăria lui ca și om. Nu este ușor să lași problemele la ușă și să te dedici total familiei, atunci când intri în casă.

Omul de astăzi m-a învățat să iert chiar și atunci când uman nu ai cum să faci lucrul ăsta. De la omul de astăzi am învățat ce înseamnă să ai răbdare, pentru că lucrurile se vor așeza într-un mod sau altul. Și nu în ultimul rând, de la omul de astăzi am învățat ce înseamnă dedicarea față de tot ceea ce faci. Poate că, dacă noi toți am pune mai mult suflet în ceea ce facem, lucrurile ar evolua în mai bine. Nu sunt genul de om care să mă joc în cuvinte, dar sufletul unui om se vede atunci când deși ar putea să facă rău, preferă să facă binele. Chiar dacă binele înseamnă să îți fie ție rău. Sunt lucruri pe care doar sufletele nobile le pot înțelege.

Omul despre care scriu astăzi este Marius Dangă, unul dintre oamenii apropiați sufletului meu. Strict pentru ceea ce este el ca OM. Am avut destul de multe momente în viață, în care, deși toți îmi întorceau spatele, el mi-a oferit ajutorul fără să aștepte ceva în schimb. Marius, dincolo de partea politică în care este implicat, este un om simplu. Cu trăiri normale, cu mulți prieteni, cu stări normale, dar cu sufletul bun. Este acel gen de om care, chiar și atunci când este supărat știe să ia ce e mai frumos din supărare. Nu de puține ori a fost omul care m-a temperat atunci când situația o cerea. Cu mult calm și cu multă prietenie.

Pentru Marius, faptele fac mai mult decât cuvintele. Știe că un OM este suma faptelor sale și nu a cuvintelor mari pe care le folosește. Iar în acțiunile sale știe că este un Dumnezeu acolo sus care vede și notează. Nu încearcă să schimbe oameni, îi ia așa cum sunt ei. Și asta pentru că știe că fiecare om este unic. Cel mult, dacă nu este pe aceeași lungime de undă cu tine, se depărtează. În tăcere și fără multă zarvă.

Marius rămâi așa cum ești – păstrează-ți sufletul bun pe care îl ai. Indiferent de cât de greu este. Pentru că poți fi oază de liniște pentru cei ce au ochi să vadă. Și știu să simtă omul în profunzimea lui și nu se iau doar după suprafață.

Lasă un răspuns