Strigăt mut și sufletul a tăcut

Viața te face ca uneori să îți vină să strigi, să te răzvrătești, să lupți cu morile de vânt. Și înoți, dai înainte în speranța unui viitor strălucit și liniștit. Sufletul tace, îndură, merge mai dreptate. Chiar dacă nu îl hrănești, el continuă să trăiască. Tăcut, zvârcolindu-se din când în când. Asta ca să te facă atent că mai există. Și să te mai orientezi înspre el. Se zbuciumă și uneori doare, dar doare așa de tare încât te pune pe pauză. Și vrei să se facă liniște, să fii doar tu cu sufletul tău. Ca doi prieteni ce nu și-au mai vorbit de foarte mult timp. Doar că, specific zilelor noastre, timpul este limitat, iar prietenii te așteaptă. Da, uneori este doar un strigăt mut și sufletul a tăcut.

Strigăt mut și sufletul a tăcut

Și amâni la nesfârșit momentul în care să stați de vorbă. El suferă în liniște. Din când în când îți mai dă semne că este și el acolo – mic, plăpând. Nu supără pe nimeni, dar atunci când nu îl bagi în seamă, are grijă să te facă atent. De multe ori, durerea din suflet este reflectată de ochi. Pentru că poarta sufletului sunt ochii. Uitați-vă la toți oamenii care au suferințe fizice sau suferințe sufletești. Veți vedea în ochii lor atâta tristețe încât vă veți da seama cât de mult le suferă sufletul. De cele mai multe ori nu știm să interpretăm zbaterile sufletului nostru. Al fiecăruia dintre noi. Semnele că sufletul doare sunt multe, dar câteva sunt esențiale pentru a fi recunoscute:

  1. Te simți trist – tristețea este unul din principalele semne că sufletul a început să doară. Poate fi chiar semnul care să te facă să te dai un pas în spate, să respiri și să te uiți mai atent la suflet. Și să începi să îl asculți, să îi asculți temerile, fricile.
  2. Te simți dezechilibrat – principalele tale puncte de echilibru nu mai sunt valabile. Cauți să te echilibrezi, dar în același timp simți că ceva nu este în regulă. Și asta pentru că nu există echilibru între suflet și trup. Degeaba cauți să îi fie bine trupului, dacă sufletul este dat uitării. Și sufletul vrea să fie hrănit cu fapte și sufletul vrea să îi fie potolită setea de dragoste.
  3. Te simți singur – și asta pentru că sufletul s-a retras în colțul lui și tace. Stă și așteaptă să te întorci cu privirea înspre el. Atunci singurătatea este cea care pune stăpânire pe tine. Prietenul tău, cel care te făcea să te simți împlinit ca un întreg, te-a părăsit, sau mai bine zis s-a retras, când a văzut că este tras pe linie moartă
  4. Te simți încărcat – de cele mai multe ori, te simți încărcat cu poveri imense, care nu sunt neapărat ale tale, dar care te trag în jos. Și asta pentru că cel care îți asigura liniștea – s-a dus să se odihnească. Și te-a lăsat cu toată povara sufletească pe lângă cea trupească.
  5. Ai pierdut contactul cu Universul – nimic nu te mai poate mulțumi, nu îți mai găsești liniștea, simți că pendulezi ca o pană în bătaia vântului. Te simți părăsit, te simți al nimănui. Pentru că principala ta legătură cu Universul s-a retras în tăcere. Așteaptă doar un semn de la tine, nimic mai mult.

Aveți grijă de suflete, pentru că este bunul cel mai de preț pe care îl avem. Dacă simțiți că îl doare încercați să îi alinați rănile. Stați de vorbă cu el ca și cum ați vorbi cu cel mai bun prieten al vostru. Pentru că doar el știe cu adevărat dramele voastre, bucuriile voastre, eșecurile voastre, împlinirile voastre. Țineți-l aproape de voi.

”Lacrima este supapa de avarie a sufletului îndurerat de tristețe” – Viorel Vintilă

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.