Sunt schimbat

Sunt schimbat. Nu știu dacă în bine sau în rău. Nici măcar nu știu ce s-a schimbat în mine, dar simt că sunt un alt eu. Ce bine ar fi dacă eu, cel de astăzi aș fi mai bun decât eu cel de ieri. Dar mi-e teamă că nu sunt o variantă mai bună a mea. Sau poate că sunt. Probabil că voi afla la momentul potrivit dacă schimbarea mea este una bună sau nu. Nu știu dacă ați trăit vreodată senzația că s-a schimbat ceva în interiorul vostru. Și că nu puteți explica ce. Doar simți că te-ai schimbat. Unii spun că poate e maturizare – așa o fi probabil.

Sunt schimbat

Sursă foto: relife.ro

Sunt momente în viață care nu te omoară, doar te dau de toți pereții. Și acele momente te schimbă. De fapt nu ai cum să rămâi același, atunci când treci prin suferință. Sau atunci când toate punctele tale de echilibru o iau razna. Vorba aceea ”ce nu te omoară, te face mai puternic” de cele mai multe ori te face să nu îți pierzi speranța. Da, sunt momente și întâmplări care te spintecă de-a dreptul. Și oamenii încep să se întrebe ce este cu tine. Ce ai pățit, de ce nu mai ești același…. Unii cred că ”te-ai ajuns”.

Tu nu faci altceva decât să îți activezi ”carapacea” de țestoasă, care să te protejeze de alte lovituri. Schimbarea ta vine din faptul că tot timpul stai în gardă, pregătit de ce mai vine. Deși nu poți să știi dacă te va mai ”lovi” ceva sau nu, preferi să stai încordat – măcar să nu fii dat de tot de pe traiectorie. Simți că pierzi controlul și acela e momentul în care instinctul de conservare își intră în rol. Îți economisești energia doar pentru ce este cu adevărat important pentru tine și cei dragi ție.

Treptat tot ce te înconjoară trece în planul doi. Fie că vorbim despre oameni sau situații. Și te încurajezi prin faptul că ”Dumnezeu nu îți dă mai mult decât poți duce”. Te ridici, încerci să te echilibrezi, să ajungi din nou la acel tu dinainte. Dar îți dai seama că te-ai schimbat, îți dai seama că nu mai ai cum să fii același. Mai ales după întâmplările prin care ai trecut. Unora poate li se pare că nu aveai motive să suferi, dar doar tu și cei dragi ție știți prin ce focuri ați trebuit să treceți.

În acele momente nu simți decât nevoia de a te cufunda în liniște. În liniștea casei tale. Indiferent de cum te vor considera ceilalți. Chiar dacă unii vor spune despre tine că ești aerian sau cu nasul pe sus. Tu știi însă că ai nevoie doar de liniște pentru ați găsi echilibru și starea de bine. Tu și cei dragi ție. Cauți să îți descarci sufletul, dar în același timp cauți să nu îi încarci pe ceilalți cu problemele tale. E un paradox în starea ta – ba ai vrea să vorbești despre greutățile tale, ba ai vrea să nu știe nimeni. Din frica de a nu te deschide prea mult.

Și totuși, ceea ce ai trăit pe propria piele nu poate fi înțeles de ceilalți. Îți dai seama că puțini au fost cei care au vrut să te ajute cu adevărat. Îți dai seama că ai fost în planurile a unor oameni puțini, din cei apropiați ție. Nu știi ce poate să doară mai tare – faptul că ai trecut prin întâmplări dure, sau faptul că ți-ai dat seama pentru cine contezi cu adevărat. Realizezi că nu ești singurul care s-a schimbat. Îți iei cojocul durerilor în spate și conștientizezi că nu vei mai fi același om.

Nu îți rămâne decât să iei viața de braț și să mergi mai departe. Chiar dacă în urma ta, picură sânge din rănile ce încă nu sunt cicatrizate. Te amăgești că timpul va fi cel ce va vindeca totul. Te ridici și mergi mai departe singur, iar pe drumul tău se vor alătura ție doar cei care vor vrea să îți fie alături. Simți că nu mai ai puterea să cauți simpatia și prietenia celorlați. Te-ai schimbat și realizezi că singurii pentru care merită să lupți sunt cei din proxima ta intimitate. Restul vin și pleacă. Fiecare cu acele multe cicatrici. În viața asta puțini vor fi cei care vor vrea să înțeleagă prin ce treci sau să încerce să îți aline durerile.

Aceia se numesc PRIETENI. Care vor rămâne lângă tine indiferent cât de mult te schimbă greutățile care vin în viața ta. Chiar îți dai seama că te-ai schimbat. Și parcă nici nu îți mai pasă dacă oamenii te vor considera aerian, cu nasul pe sus, sau că te-ai ajuns. Nici măcar nu te mai interesează dacă oamenii te vor considera un looser.

Tu știi prin ce ai trecut și știi că numai Dumnezeu te-a ajutat pe tine și pe ai tăi să vă mențineți pe punctul de echilibru. Și practic asta e ceea ce te face mai puternic.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.