Sursă foto: tvr.ro

Este chiar așa de greu ca în România să fii corect fără să fii luat de prost? Am mai spus-o și o repet – rău putem face fiecare, cu binele stăm mai prost. De ce sintagma ”calcă totul în picioare” este din ce în ce mai uzitată pe meleagurile României? Încep să cred că, atunci când se întâlnesc 2 români, unul dintre ei caută să îi înșele vigilența celuilalt. Pentru că altfel nu îmi explic dorința de a înșela, de a păcăli, pe care tot o observ de ceva timp încoace. Parolismul este unul dintre obiceiurile pe cale de dispariție. De cele mai multe ori nu te ajută nicio înțelegere scrisă. Oare chiar atât de rău a ajuns societatea asta în care trăim?

Aș vrea să fiu mai optimist, dar nu am cum. Pentru că, pe unde mergi trebuie să îți păzești spatele. Și să te transformi în organ de anchetă, înainte de a bate palma cu omul din fața ta. Poate că nu este el vinovat de atitudinea ta. Dar, atunci când vezi că oamenii caută să te păcălească, începi să îți iei măsuri de siguranță. Lucrurile sunt atât de simple, încât mă gândesc că unii oameni sunt inconștienți, atunci când vor să păcălească. Dragii mei, puteți să mă păcăliți odată, puteți profita de ”naivitatea” mea doar o singură dată. Dar, credeți-mă că mai devreme sau mai târziu voi vedea cum trebuie lucrurile. Oare după aia nu îmi voi păzi spatele când vă voi întâlni? Sau, oare nu voi mai vorbi și cu alte persoane despre voi?

E ușor să nu îți respecți înțelegerile. Este floare la ureche să nu îți asumi responsabilitatea. Dar, așa am eu un sentiment că Divinitatea nu lasă lucrurile fără o contra-măsură. Reciprocitatea funcționează de minune. Faci rău, mai devreme sau mai târziu vei atrage răul în viața ta. Faci bine, mai devreme sau mai târziu îți va fi bine. Acum fiecare își poate alege modul în care își trăiește viața. Doar să și-l și asume. Să nu se victimizeze atunci când vine scadența. Pentru că ea vine negreșit.

Tatăl meu avea o vorbă când eram mic – ” nu îți fura căciula singur”. Așa am fost crescut, așa voi fi în continuare. Voi avea încredere în oameni până la proba contrarie. Dar, cei ce își fură singuri căciula și atentează și la căciula mea, e bine să fie un pic mai atenți. Sau să își asume responsabilitatea acțiunilor lor. Și nu pentru că aș face eu ceva periculos pentru ei. Nicidecum – ci pentru că negrești se va întoarce energia negativă pe care au trimis-o înspre mine. Dar, se va întoarce de două ori mai puternică. Pentru că este o lege nescrisă – întotdeauna plătești cu vârf și îndesat atunci când vrei să faci rău. Chiar dacă mai târziu.

În viață fiecare dintre noi tot vom întâlni oameni puși pe a ne păcăli sau înșela. Fie financiar, fie sentimental, fie în orice alt fel. Pe moment e foarte posibil să ne-o luăm. Dar, după vom fi mai experimentați în recunoașterea păcălicilor și înșelătoriilor. Și vom putea lua măsuri atât pentru a ne proteja noi, cât și pentru a-i ajuta și pe alții să se protejeze.

” Dacă fiecare păcălit ar purta o coroană, am fi cu toții regi” – proverb galez

The post Înșelarea se întoarce appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursă foto: codrosu.ro

Nu e greu să spunem – da, recunosc, am greșit. Suntem oameni cu defecte și calități. Față de unii am făcut greșeli, la fel cum altora le-am făcut bine. Viața este un cumul de suișuri și coborâșuri, de oameni a căror încredere în noi a dispărut. Dar și de oameni care ne urmează cu ochii închiși. De cele mai multe ori vrem să părem perfecți fără a ne gândi că totuși suntem oameni.

A recunoaște o greșeală nu înseamnă să fii slab. E mai mult decât o dovadă de caracter puternic. De asumare a acțiunilor tale. A da vina pe alții pentru ceea ce ți se întâmplă ție nu este cea mai bună cale de a evolua. Pentru că este mult mai ușor să muți vina către alții, decât să lucrezi la îmbunătățirea ta ca om. Știți doar că greșelile ne ajută să deschidem ochii, ne ajută să vedem cât suntem de slabi, în anumite momente ale vieții noastre. Noi, oamenii, privim greșelile din viața noastră ca pe ceva peiorativ. Dar, nu trebuie să fie așa. Trebuie să luăm tot ce este mai bun dintr-o greșeală făcută. Fie doar și pentru lecția pe care am învățat-o din efectele greșelii noastre.

Doar repetarea aceleiași greșeli duce cu gândul la premeditare și la pierderea încrederii celorlalți în tine. Pentru că atunci când faci o greșeală se zice că este întâmplătoare. Dar, atunci când repeți aceeași greșeală se spune că este o obișnuință. Și poate că într-o greșeală repetată este vorba și de absența dorinței de a repara ce s-a stricat. Atât în viața profesională, cât și în cea personală.

Într-o perioadă a vieții mele, mai exact în copilărie, acopeream greșelile prin minciuni. Fără să mă gândesc o clipă că adevărul este același, indiferent de perioada din zi în care îl spui. Ticluiam minciuni pentru a acoperi alte minciuni. Și asta venea dintr-o frică de asumare a greșelilor și dacă vreți a pedepselor. Credeam că rezolvarea greșelilor mele venea din ascunderea lor. Până într-un punct în care mi-am dat seama că îmi este mai greu să tot acopăr greșelile mele. Atunci am început să îmi recunosc greșelile.

Dacă ai greșit față de un om și ți-ai recunoscut greșeala este problema lui dacă te iartă sau nu. Dar, măcar tu ai recunoscut că ai greșit. De restul nu mai ești tu răspunzător. Și ai grijă ca data viitoare să nu mai repeți aceeași greșeală în ceea ce privește persoana respectivă. Cu timpul își va da seama că deși ai greșit ai fost unul din puținii care a avut tăria să recunoască asta.

Din păcate, acum asistăm la o alterare a modului de gândire a societății în general. Sunt din ce în ce mai puțini oameni care să își recunoască lipsurile, greșelile și defectele. Pentru că trăim într-o lume spoită, în care aparența este mult mai importantă decât lucrurile din spatele primei impresii. Și de ce să nu recunoaștem că e mai ușor să pari super-fain ca om? Așa ești căutat și îți faci treaba în liniște. Chiar dacă tu știi mai bine despre ce este vorba cu adevărat în ceea ce te privește. Doar tu știi câte minciuni, greșeli, comportamente creionezi pentru a menține imaginea de om super-fain.

Greșelile sunt ale noastre. Și atunci când vom realiza că ele fac parte din noi și ni  le vom asuma, vom reuși să ne perfecționăm. Fără să mai avem grija a ceea ce spunem, a ceea ce facem. Pentru că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Dar, pe termen lung aduce lângă noi oameni faini, prieteni, amintiri frumoase. Doar să vrem să recunoaștem.

The post Recunosc am greșit appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Astăzi voi scrie despre un om pe care îl cunosc de foarte mult timp. Încă de pe vremea în care eram în aceeași echipă pe organizare de evenimente. Un om pe care și atunci, ca și acum te puteai baza. Un om care, dincolo de modul lui de a fi, muncea de îi săreau pingelele. Un om care a reușit să treacă peste momentele încărcate de stres cu fruntea sus. Atunci când știam că la un eveniment pe care îl organizam era și omul de astăzi, eram cu mult mai relaxat. Pentru că știam că lucrurile sunt făcute cu simț de răspundere.

În acea perioadă eram aproape începători în organizarea evenimentelor și uneori ne prindeam urechile. Dar, ne scoteam prin unitatea de care dădeam dovadă. Chiar dacă eram din departamente diferite, atunci când era nevoie de ajutorul nostru, îl ofeream. Poate și pentru că activam într-un domeniu în care eram storși de energie constant. Atunci personal, mi-am dat seama că este un om pe care te poți baza. Și care știe să își facă cât mai bine treaba. Știți ce fain este să ai oameni în echipă pe care să te poți baza? Și despre care să știi că fac lucrurile așa cum trebuie?

După perioada organizărilor de evenimente fiecare s-a dus pe drumul său. Și nu am mai interacționat de foarte multe ori. Dar, despre omul de astăzi auzeam doar lucruri pe care le știam deja. Lucruri pozitive. Profesionalismul omului de astăzi a fost sesizat și de alții. Și este și normal să fie așa. Mai ales că omul de astăzi a ajuns prin munca lui acolo unde este astăzi. Chiar dacă a început de jos, a știut să își facă treaba cu responsabilitate. Și asta a ajutat-o în evoluția ei personală.

Dar, dincolo de profesionalismul și responsabilitatea de care dă dovadă, omul de astăzi este un om fain. Pentru cei care ajung să îl cunoască cât de cât. Ca orice om profesionist și-a creat un mic scut de protecție. Și asta și datorită oamenilor care, la un moment dat au căutat să îi facă rău. Dar, dincolo de scut este un om normal, cu nevoi normale, cu trăiri normale. Un om ca oricare altul. Poate un pic mai exigent cu el și cu cei din jurul lui. Poate că este și normal – atunci când îți faci lucrurile bine, ai pretenția și de la ceilalți să fie la fel.

În 2006, atunci când am lucrat împreună, nu conta că e vânt, ploaie sau cald. Trebuia să ne ducem treaba până la capăt și asta era ceea ce conta. Erau și momente de sincope, atunci când omul de astăzi ceda. Dar, în acel moment, echipa îl ridica și o lua de la capăt. M-a uimit tenacitatea omului de astăzi. Precum și dorința lui de a reuși. Două ingrediente ce nu lipsesc oamenilor de succes.

Omul despre care vorbesc astăzi este Maria Haraga, unul din profesioniștii pe care am avut norocul să îi cunosc. Ba mai mult, am avut șansa să lucrez împreună cu ei. Și împreună să reușim să organizăm evenimente de calitate. Chiar dacă, la momentul respectiv ne luăm șuturi de la cel sub care activam. Maria este acel gen de om care își lasă amprenta pe unde trece. Și căruia îi place să dea totul la locul de muncă. Pentru că știe că dacă își face treaba bine, alții vor avea încredere din ce în ce mai mare.

Am învățat de la Maria că dacă vrei să reușești poți. Indiferent de obstacolele pe care le întâlnești. Și am învățat că dacă perseverezi și îți faci munca cu responsabilitate, nu ai cum să nu evoluezi. Se spune că oamenii puternici nu sunt doborâți de greutăți. Ei se clatină și merg mai departe. Cam asta face și Maria de când o știu. Nu se lasă doborâtă de obstacole. Ori le ocolește,. ori le dă la o parte. Dar, duce treaba la final – pentru că așa știe ea să își facă munca – cu responsabilitate.

Glumind aș putea spune că oricine ar trebui să aibă o Maria în echipă.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 28 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Omul despre care voi scrie astăzi este unul dintre acei oameni pe care îl caracterizează profesionalismul, dar și bucuria de a face lucrurile din plăcere. Am interacționat de multe ori prin natura joburilor noastre. Dar, ceea ce m-a frapat la omul de astăzi, a fost calmul permanent pe care îl are. Indiferent de situațiile prin care trece, nu lasă să se vadă nici cea mai mică pierdere a calmului. Și sunt sigur că a avut situații în care i-a fost greu să își păstreze calmul. Cu toate acestea a mers mai departe, indiferent de situațiile prin care a trecut.

Este unul dintre oamenii care ajută în tăcere. Sau mai bine zis nu se afișează cu ajutorul pe care îl oferă unora sau altora. Chiar dacă este direct implicat în salvarea copilașilor mai puțin norocoși, pe care viața i-a pus la încercare încă din copilărie. Îi place să se implice în cauze sociale, dar foarte puțină lume știe despre acest hobby al omului de astăzi. Personal, nu știu când mai are timp să facă toate aceste lucruri. Reușește să fie echilibrată în tot ceea ce face. Zi de zi. Este acel tip de om care are un bun-simț ieșit din comun. Nici dacă are dreptate să pună punctul pe i, nu o face fără diplomație.

Pe omul de astăzi l-am cunoscut prin natura jobului. Chiar dacă la prima întâlnire se vedea că nu stăpânesc toți termenii produsului despre care discutam, a avut răbdare. Cu toate că avea ani de experiență în spate în care a cunoscut mulți ”vânzători” a avut calmul de a mă asculta până la capăt. Sunt sigur că dacă eram în locul omului de astăzi, mă ridicăm de la discuție după primele 5 minute. Dar, poate că asta îl diferențiază de ceilalți oameni – calmul și răbdarea de a asculta pe celălalt. Știți cât de rari sunt astfel de oameni în ziua de astăzi, când toți caută să își spună păsul?

Omul frumos al Iașului despre care scriu astăzi este Loredana Manea. Unul dintre acei oameni pe care e bine să îi întâlnești cel puțin odată în viață. Pentru a avea ocazia să poți ”fura” din calmul ei, din bucuria de a face lucrurile să se miște, din modestia ei. Indiferent de câte reușite are nu am văzut să se laude cu ele. Probabil că pentru sufletul ei este de ajuns să știe că a reușit să își pună amprenta și să miște lucrurile. Deși căutarea celor mai bune soluții necesită multă energie investită, pe Loredana nu am văzut-o să obosească în rezolvarea problemelor. De orice fel ar fi ele.

Spuneam în începutul articolului că pe Loredana o caracterizează profesionalismul. Și dacă vreți profesionalismul ei vine și din responsabilitatea pe care și-o asumă. Știe că atunci când te implici oamenii își pun speranțe în tine și în soluțiile pe care le poți oferi. În așa fel încât să își rezolve problemele. Responsabilitatea, profesionalismul, calmul și bucuria de a face lucrurile să se întâmple sunt câteva dintre calitățile pe care le-am văzut eu la Loredana. Cu siguranță că sunt mult mai multe calități, dar acestea le-am văzut eu prin natura interacțiunii mele profesionale cu Loredana.

De felul meu nu sunt genul de om care să fiu ușor de impresionat. Dar, Loredana ca de altfel toți oamenii despre care am scris și voi mai scrie, merită să se scrie despre ei. Pentru că este acel gen de om pe care e bine să îl ai în lista de cunoscuți-prieteni în anumite momente ale urcușului tău profesional. Este un om model de la care, dacă știi să îl citești, poți învăța multe lucruri care să te ajute pe viitor.

Felicitări Loredana pentru că știi să te uiți înapoi și ca laurii succesului nu te-au făcut să uiți de unde ai plecat. Și cât de greu ai ajuns aici. Felicitări pentru că știi să și oferi celor mai puțin norocoși din ceea ce ție ți-a dat viața. Dacă toți oamenii din Iași ar fi la fel de implicați în proiectele pe care le au, poate că orașul ăsta ar fi mult mai sus.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 18 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pe omul de astăzi l-am cunoscut datorită jobului. Este acel gen de om care privește oamenii din fața lui de pe poziție de egalitate, fără să îți dea senzația că s-ar simți superior celorlalți. Omul de astăzi știe ce înseamnă responsabilitatea și lucrul bine făcut. A muncit mult să ajungă unde este acum și poate din această cauză nu a uitat de unde a plecat. Pe lângă toate acestea este unul din oamenii cu simț al organizării peste medie. Probabil că este defect profesional, dar îi place ca toate lucrurile să fie planificate. Și poate ce este mai important știe să transfere simțul reponsabilității și celorlalți de lângă el.

De câte ori am interacționat cu omul despre care scriu astăzi, am realizat că știe ce înseamnă cuvânt dat și respectarea discuțiilor. Asta pe lângă profesionalismul de care dă dovadă. Poate că este o cutumă a oamenilor care reușesc în viață să respecte cu sfințenie cuvântul pe care îl dau. Pentru că știu că dacă s-a pierdut încrederea ca urmare a nerespectării cuvântului, cu greu mai pot fi credibili.

Îmi mai aduc aminte că la un moment dat a fost un exemplu pentru mine din punct de vedere al voinței. Nu am să spun despre ce este vorba, dar în acel moment mi-am dat seama că poți face orice dacă ai voință și dacă ai încredere în forțele tale. Nu este puțin lucru să îți stabilești obiective îndrăznețe și să reușești să le atingi. Bazându-te pe forțele tale și pe voința lui. Nu știe, dar mi-a demonstrat că se poate și mi-a dat un imbold de a crede în propriile mele forțe.

Astăzi intră în categoria OAMENILOR din Iași –Vătavu Cristina. Un om făcut dintr-un altfel de aluat. Pentru care este mult mai important omul din fața sa și nu funcția pe care acesta îl ocupă.

Ne cunoaștem de câțiva ani buni, iar de când ne știm pot spune fără nici o ezitare că este unul din puținii OAMENI care știu să privească pe ceilalți oameni, după modul lor de a fi și nu după poziția pe scara ierarhică. Și nu e puțin lucru…..
Toate înțelegerile noastre au fost respectate până la cel mai mic detaliu. Chiar și atunci când situația a impus-o, Cristina a știut să fie corectă până la capăt. Pentru ea înțelegerea verbală depășește înțelegerile parafate prin contracte.

Cristina conduce cu mână de “fier” una din afacerile stabile din Iași. O face cu zâmbetul pe buze și majoritatea celor care au interacționat cu ea, vorbesc la modul laudativ de profesionalismul ei. Asta nu înseamnă că nu știe să fie și dură atunci când situația o impune și oamenii nu respectă indicațiile pe care le oferă. În ziua de astăzi este destul de greu să te impui ca manager având zâmbetul pe buze. Ei, Cristina o reușește, pentru că știe cum să pună problema astfel încât să se înțeleagă ce este de făcut.

Cristina Vătavu este unul din OAMENII care știu ce înseamnă semnificația parolismului, perseverenței, integrității, pasiunii, colegialității, empatiei și rațiunii. Sunt calități pe care le are și nu face economie în a le folosi.

De multe ori se spune ca afacerile sănătoase au în spate OAMENI și că puterea brandului este dată de oamenii care sunt în spatele lui. Cristina, împreună cu oamenii ce îi are alături, este unul din exemplele de asa da din Iași. Este o constatare și nu o laudă sau o periere în public. Nu aș avea motive să o fac și nu sunt genul care să folosească cuvinte mari gratuit.

Cristina Vătavu – ține-o tot așa – fii OM cu toți cei pe care îi întâlnești. Dacă o merită. Fii exemplu pentru ceilalți că poți reuși dacă ai voință și poate ce este mai important – să nu uiți de unde ai plecat, indiferent de cât de sus ai ajuns. Știu că e greu, dar nu imposibil .

The post Oameni frumoși ai Iașului – episodul 14 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Sursa foto: 9am.ro

Întrebările de genul acesta nasc în mintea mea o serie de gânduri pe care stau și le analizez. Fraților, voi credeți că este chiar așa de ușor să îți deschizi o afacere? Să fii un om de succes? Încă de la început întâmpini dificultăți – de la actele pe care trebuie să le faci și până la contabilul/contabila pe care să o angajezi. Știu multe persoane care au palpitații din cauza contabililor (nu am nimic cu meseria asta, doar că de cele mai multe ori, dacă contabilul nu este bun, se simte în toată firma). Cum ar fi să îți sune telefonul de la bancă, să îți spună că nu mai poți folosi conturile din cauza unei popriri puse de stat? Atunci tot antreprenor te chemi. Chiar dacă te dai jos dintr-o mașină – ultimul model.

Pe de altă parte, admir oamenii care au luat decizia să aibă propriul business. Din simplu motiv că au curaj. Mai ales în România, unde statul caută să te subjuge prin taxe și impozite, mai ceva ca turcii. Trebuie să ai ficatul tare pentru a putea să reziști în mediul de business românesc. Pe lângă faptul că trebuie să te lupți, să te poziționezi pe piață, trebuie să fii atent și la mișcările statului. Asta dacă nu vrei să fii prins în ofsaid și să plătești amenzi peste amenzi.

Cum devii un tânăr afacerist/specialist de succes

Cum poți fi un tânăr de succes? Astfel încât lumea, atunci când interacționează cu tine, să rămână cu impresia unui om responsabil, cu picioarele adânc înfipte în pământ, care stăpânește cuvintele și care nu este impresionat de poziția celui din fața lui. Nu am pretenția că sunt un guru, ci mai degrabă vorbesc dintr-o experiență de lucru cu oamenii tineri. Pai hai să vedem.

1. Fă voluntariat în facultate – dacă încă ești pe băncile facultății, înscrie-te într-o organizație studențească. E primul loc în care poți aplica ideile tale împletite cu teoria făcută la facultate. Și asta fără să îți fie teamă că vei plăti pentru greșelile făcute. Sau că vei fi responsabil de falimentul organizației. În felul acesta vei învăța să îți asumi acțiunile tale și să fii atent la efectele acțiunilor tale. Tot prin implicarea într-o organizație studențească vei reuși să scapi de timiditate și vei deveni sociabil. Cel mai bun networking îl faci în facultate.
2. Fă internship-uri – până la salariile alea de mii de euro la care visezi, începe cu un internship într-o firmă, acolo unde ai posibilitatea să înveți, să aplici teoria. La un moment dat, roagă-l pe managerul firmei, unde ești în internship, să te ia cu el la întâlniri. Doar ca să îi cari geanta. Nu fi mândru – căratul genții îți va aduce mai multe beneficii ulterioare decât îți poți imagina. Dar fii atent la tot ce discută managerul, la cum pune problema. Stai și observă. Mai târziu vei pune în aplicare și tu vei fi managerul. Dacă mergi în pași mici spre succes.
3. Angajează-te cât mai repede – dacă ai să te uiți la toți oamenii tineri care au reușit, au un punct comun – acela că au început să își câștige proprii bani devreme. Pentru că atunci când muncești din timpul facultății, înveți că poți și singur să îți câștigi pâinea. Ești independent de părinți și ușor, ușor înveți și ce înseamnă chibzuința. Pentru că vei avea o strângere de inimă atunci când vei cheltui banii câștigați de tine. Vei aprecia altfel lucrurile pentru care ai muncit.
4. Aplică la cât mai multe joburi pe domeniul tău. Nu fi dezamăgit de primele interviuri pe care le vei pica. Nu au fost să fie ale tale. Vei ajunge la momentul potrivit să ocupi și locurile respective. Dacă îți vei mai dori. Dar fiecare interviu la care vei participa, fiecare om pe care îl vei întâlni la interviuri, te vor ajuta să îți controlezi emoțiile, să știi să te vinzi și nu în cele din urmă, să știi să porți o discuție până la capăt.
5. Citește cât mai mult – pentru a deveni un specialist în domeniul pe care ți l-ai ales trebuie să fii tot timpul la curent cu tendințele. Să îți pui creierul în mișcare, să citești tot ceea ce te poate ajuta – de la titluri din domeniu și până la titluri ce nu sunt în area domeniului tău. Pentru că atunci când citești, pe lângă dezvoltarea profesională, vei avea și o dezvoltare personală. Cititul nu a omorât pe nimeni.
6. Muncește – dacă stau bine să mă gândesc munca este cea mai importantă latură, dacă vrei să ai succes. Adevărații campioni stau și se antrenează atunci când ceilalți aleg confortul de a sta. Dincolo de toate cunoștințele pe care le acumulezi, trebuie să existe munca susținută. Fără muncă, nimci nu poate fi dus la nivelul succesului pe termen lung. Așa că muncește, muncește, muncește.
7. Încearcă să fii consecvent – stabilește-ți obiectivele cu hotărâre și nu lasă nici un obstacol să stea în calea îndeplinirii lor. Implică-te 200% pentru realizarea lor – e greu, dar nu imposibil să reușești să faci lucrurile așa cum trebuie până la urmă.
8. Ajută-te să fii sănătos – pentru că ai multe planuri pe care vrei să le duci la îndeplinire, protejează-ți sănătatea. Este bunul tău cel mai de preț, pe care dacă îl pierzi nimic și nimeni nu te mai poate ajuta. Trebuie să existe un echilibru între muncă și relaxare. Știu că acum ești tânăr și nimic nu crezi că ți se poate întâmpla ție. Dar nu te lăsa surprins și ai grijă de tine.
9. Învață tot timpul – marii învățați spuneau că ”omul cât trăiește, învață”. Pentru că atunci când vei învăța ceva nou, te vei adapta la schimbările ce se produc în domeniul tău și vei fi în pas cu timpurile. Din fiecare întâmplare, din fiecare discuție pe care o ai cu omul din fața ta, încearcă să înveți ce este mai bun. Fură meserie din mers cum ar veni. Luând cei mai bun din fiecare lucru sau întâmplare, vei căpăta experiență și abilitatea de a avea răspunsuri în probleme diferite.
10. Asumă-ți greșelile – atunci când vei ști să îți asumi greșelile și să le repari, vei da semn de maturitate. Vei fi un om complet, ce poate să recunoască atunci când greșește. Și ce este cel mai important, asumându-ți greșelile vei învăța să devii responsabil. Iar responsabilitatea este foarte apreciată de oameni și vei avea de câștigat.

Înainte de a te întreba dacă tu ești un tânăr de succes, stai calm și gândește-te dacă tu ești un om fericit. Pentru că dincolo de succes, fericirea ta, a omului din tine este cel mai important lucru pe care trebuie să îl ai din vedere. Altfel nu vei vedea decât succesul pe care vrei să îl atingi și nu vei fi fericit. Atunci când vei ajunge să cunoști succesul vei vedea că nu te face fericit. Și poate că această dramă o au mulți oameni de succes cu afaceri imense din România și poate chiar din Iași. Pentru că succesul se măsoară în bani, pe când fericirea se măsoară în clipe.

The post Fericirea cheia succesului appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Ceea ce se întâmplă cu jucătorii naţionalei este tipic românesc – cu muncă puţină vrem să obţinem rezultate măreţe. Ne mulţumim cu puţin, mergem de multe ori la mica ciupeală şi dacă nu ne iese pasenţa, începem să ne plângem că nu am avut şansă, că am fost vitregiţi de factori independenţi de noi, că ne-am luptat până nu am mai putut, dar ghinionul nu ne-a ocolit. Nici pentru o clipă nu ne gândim că poate am fost noi de vină şi de cele mai multe ori nu ne asumăm eşecurile. Şi din păcate, cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi a făcut lucrul acesta. Fiţi sinceri cu voi şi veţi vedea că aţi avut situaţii în care lucrurile nu au ieşit aşa cum v-aţi dorit şi atunci aţi început să căutaţi vinovaţi în altă parte.

Acum să revenim la muncă. La modul în care noi românii muncim. Ştiu, veţi spune că majoritatea românilor muncesc cu simţ de răspundere, că sunt mulţi profesionişti în mai toate domeniile de activitate, că suntem responsabili şi că ne place să facem lucrurile bine. Oare aşa este? De câte ori nu v-aţi început munca cu o pauză? De câte ori, atunci când v-aţi văzut sacii în căruţă, aţi lăsat-o mai moale cu responsabilitatea la locul de muncă? Sau de câte ori nu aţi vrut “să vă băgaţi picioarele” în job şi aţi mers pe varianta “mersul piticului”, astfel încât să nu vă ia şeful la ochi?

Sunt şi români care muncesc din greu şi care duc greul pe umeri, dar sunt mult prea puţini care să fie constanţi. Sunt acei oameni supranumiţi “work-a-holici” şi care sunt ironizaţi în repetate rânduri. Atunci, de ce să le cerem imposibilul baieţilor din naţionala României? Poate că sunt câţiva jucători care muncesc din greu, dar sunt prea puţini ca să îi ţină şi pe ceilalţi în spate. Şi meciul cu Elveţia a fost edificator. După ce toată lumea ne-a lăudat că am avut unitate de grup, că ne-am auto-depăşit, că suntem o nucă tare, băieţii noştri s-au culcat pe-o ureche şi s-au trezit super-staruri peste noapte. Vă sună cunoscută supra-evaluarea asta? De câte ori nu aţi crezut despre voi că sunteţi mai buni, mai pregătiţi,etc? Şi de câte ori nu v-a adus cineva cu picioarele pe pământ?

Faptul că naţionala României este singura naţională cu jucători  născuţi în ţara pe care o reprezintă, se cunoaşte. În fiecare jucător al României stă spiritul românesc, spiritul mioritic şi spiritul delăsător. Întotdeauna, România a stat la mâna altor ţări (şi la fotbal, şi economic, şi militar) şi nu şi-a făcut propria soartă, decât atunci când i-a ajuns cuţitul la os. Şi de cele mai multe ori a fost prea târziu.

Aşa că, poate nu ar trebui să mai fim aşa de exigenţi cu jucătorii naţionalei României. Sunt oglinda poporului român şi dacă vreţi al fiecăruia dintre noi. Suntem un popor de specialişti în fotbal, politică, economie şi aproape în orice domeniu, până când trebuie să ne arătăm competenţele.

Spiritul mioritic ne omoară. Poate că ar fi fost mai bine ca, de-a lungul istoriei să fi stat mai mult sub influenţele germano-austriece. Poate că aşa erau şanse mai mari să se impregneze în spiritul naţiunii române: responsabilitatea, dorinţa de muncă, profesionalismul dus la cote extreme, asumarea efectelor acţiunilor noastre. Poate……

The post Naţionala României – radiografia unei ţări appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Meseria de parinte nu inceteaza atunci cand fiul/fiica pleaca de acasa si isi face propria familie. Ca si parinte ai un rol esential in formarea lui ca si om; pentru el reprezinti un exemplu pe care, de cele mai multe ori il urmeaza. O familie linistita va face din copilul tau un om echilibrat, calm si de incredere. Un copil crescut in iubire va sti sa daruiasca la randul lui iubire celor din jurul sau. Un copil educat in credinta iti va aduce mai tarziu noian de bucurii. Un copil care stie ce inseamna principiile sanatoase de viata va sti sa isi croiasca drumul propriu in dreptate si in adevar.

Nu am sa inteleg niciodata parintii – indiferent de varsta care o au – ce isi critica copii, dar nu o fac in fata ci pe la spate. Un astfel de exemplu am intalnit astazi in tramvai, cand doua doamne de 50-55 de ani discutau despre copii lor. Ce m-a frapat pe mine nu a fost discutia in sine, ci modul in care una din doamne a stiut sa isi terfeleasca copilul in public. Astfel auzul mi-a fost incantat de cum il joaca pe degete viitoare nora, cum fiul ei e cel mai cel si ca respectiva nora nu il merita. Ba mai mult era revoltata ca il pune sa posteasca si el saracul nu poate ca e barbat. Asa am tinut-o vreo 15 minute, cat a durat drumul de acasa la servici.

Daca ai ceva sa ii reprosezi copilului tau, fa-o in liniste, acasa in sanul familiei. Ai grija ca atunci cand spui ceva de el sa fie de fata. Altfel nu ii vei putea cere sa nu te judece mai tarziu. Poate ca si tu ca parinte ai facut unele lucruri de care el nu este mandru. Dar pentru copilul tau vei ramane intotdeauna un erou. Nu sunt adeptul vorbei : “Trebuie sa faci cum spun eu ca am mai multa experienta” – fiecare are propria perceptie asupra realitatii.

Ca parinti trebuie sa avem grija de tot ce facem, de tot ce ii invatam pe copii, pentru ca mai tarziu vom fi judecati dupa cum am stiut sa ii crestem. Parintele Cleopa avea o vorba foarte actuala: “Parintii vor fi judecati de Dumnezeu in functie de cum si-au crescut copii”. Responsabilitatea mamei nu se opreste atunci cand se naste copilul – de abia atunci incepe. Nu trebuie sa uitam nici o clipa lucrul acesta, asta daca vrem sa avem copii binecrescuti si cu principii solide de viata.

Parintele nu este cel care naste copilul, e cel care stie sa il creasca in principii solide de viata si cel care stie sa ii dea o educatie aleasa.

The post Parinti responsabili appeared first on Durbaca Ionut Lucian.