Astăzi voi vorbi despre un om pe care îl cunosc de mulți ani. Dacă vreți îl cunosc de când era adolescent. Pentru mine este unul dintre acele exemple de om, care a plecat de jos și care prin muncă a ajuns destul de sus. Este un exemplu de om care nu uită de unde a plecat și care își păstrează modestia indiferent de câți oameni cunoaște. Viața nu a fost ușoară pentru omul de astăzi. Dar, a strâns din dinți și-a setat obiectivele și a ajuns bine. În ultima perioadă îl văd destul de liniștit și de împăcat cu el și cu viața lui.

Pentru el, postarea de astăzi va fi o surpriză. Sper să fie plăcută. Deși ne cunoaștem de foarte mult timp, nu am interacționat foarte mult. Dacă vreți, l-am observat de pe margine. Și mi-a plăcut ce am văzut. Mi-a plăcut să văd un om puternic, care nu s-a lăsat dărâmat de anumite perioade ale vieții. Mi-a plăcut să văd un om responsabil care se dedică atunci când pune mâna să facă ceva. Mi-a plăcut să văd mult bun-simț atunci când am interacționat cu el. Mi-a plăcut să văd un om crescând frumos, chiar dacă la un moment dat, acest om putea să aleagă alt drum. Poate mai prost.

Este unul dintre oamenii care poate fi dat un exemplu pentru cei care se plâng că viața este grea. Un exemplu de om care s-a scuturat de tot ce înseamnă rău din viața lui și a ales să lupte. Dar, fără să calce pe alții pe drumul lui spre reușită. Este mai mic decât mine, dar lucrurile frumoase le poți învăța și de la oamenii mai tineri ca tine. Dacă ai ochi să vezi. A făcut alegerile care trebuie în momentele critice ale vieții. Și a știut să și le asume. Să meargă mai departe chiar dacă i-a fost greu. Pentru mine este un exemplu de reușită. Și el știe foarte bine la ce mă refer.

Omul despre care scriu astăzi este Vlad Gheorghieș. Unul dintre oamenii tineri care mie personal îmi plac foarte mult. Poate pentru că, până într-un punct mă regăsesc în modul lui de a fi și în modul lui de a lupta pentru reușită. Este unul dintre oamenii care știe că modestia este bine-plăcută. Știți vorba aceea: ” viața îi răsplătește pe cei puternici”. Se aplică pentru Vlad. Cel puțin așa îl văd eu. Ca pe un om care a reușit prin muncă și prin strângerea dinților și mersul mai departe.

Vlad este acel tip de om care știe ce își dorește de la viață. Și ca o broscuță surdă, merge înainte până la atingerea obiectivului. Cu siguranță au fost oameni care la un moment dat nu au pariat pe Vlad. Din diverse motive. Dar, prin perseverență și prin modul lui de a fi a arătat că se poate. Mai bine spus și-a arătat lui că poate reuși. Chiar dacă o iei de jos în evoluția ta profesională. Doar să vrei să reușești.

Evoluția omului Vlad ar putea să fie exemplu didactic pentru coacheri :). Este cel mai bun exemplu că poți reuși în viață plecând de jos. Și urcând în pași mici dar siguri fiecare treaptă a scării sociale. Toate astea făcute cu mulțumire pentru fiecare pas înainte și cu învățare din fiecare pas înapoi. Viața nu este întotdeauna ușoară, dar cei care nu se dau bătuți ajung campioni. Vlad, din punctul meu de vedere a ajuns campion. Pentru tot ceea ce a reușit până la vârsta asta. Și sunt sigur că drumul lui va fi ascendent de acum încolo.

Bravo Vlad pentru modul în care ai știut să lupți pentru tine și pentru reușitele tale. Am mai spus-o și o repet – ești un exemplu de tânăr care a reușit prin muncă și perseverență.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 21 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Haideți să ne gândim un pic la ce a însemnat ascensiunea Simonei Halep pentru ea și pentru părinții ei. La ce sacrificii s-a supus singură, încă din copilărie. La câte lucruri a trebuit să renunțe pentru a-și atinge obiectivul. Nu este ușor ca de la 4 ani și un pic să îți petreci viața pe terenul de tenis. Sunt sigur că la început a făcut totul din plăcere, dar cu timpul, pentru a deveni numărul 1 a trebuit să renunțe. Și să muncească din greu pentru a atinge culmile succesului.

Pentru a ne da seama despre performanța Simonei, ar trebui să transpunem totul în viața noastră. Ați stat să vă întrebați dacă sunteți numărul 1 în domeniul vostru de activitate? Dacă nu sunteți la ce sunteți dispuși să renunțați pentru a deveni? Suntem noi în stare să ne sacrificăm pentru a ajunge acolo sus? Suntem dispuși să ne sacrificăm fiecare minut din viața noastră pentru a performa? Despre asta este vorba în fond și la urma urmei. Pe lângă talent ne trebuie multă muncă. Știți vorba aceea ” 1% talent, 99% transpirație”… Poate că dacă am aplica fiecare dintre noi acest principiu am reuși să fim cei mai buni. Și uite așa poate că am reuși să tragem după noi țara asta și societatea în care trăim.

Acum, haideți să ne gândim la câți oameni au încercat să ne pună piedici din punct de vedere profesional. Și câți nu făceau altceva decât să ne critice și să ne destabilizeze din punct de vedere moral. Oameni care de-a lungul timpului ne-au fost șefi doar pe hârtie și care de fiecare dată când voiam să facem lucrurile altfel, ne criticau. Cam asta s-a întâmplat și cu Simona – a avut mulți critici, dar chiar și așa a reușit. În România dacă vrei să reușești trebuie să te transformi într-o broscuță surdă și să ai setat în minte doar obiectivul tău. Atât și nimic mai mult. Fără a uita să rămâi om indiferent de momentul evoluției tale profesionale.

Rezultatele vin și este lucru demonstrat că, dacă muncești continuu vei avea ținte atinse. Și aici nu vorbesc doar despre targete de vânzări, sau altfel de targete. Astea le atingi mai devreme sau mai târziu. Prin muncă susținută. Vorbesc despre orice fel de ținte care te pot ajuta să evoluezi – atât profesional, cât și personal. Nimic nu se obține fără muncă. Nimic pe termen lung. Chiar și atunci când nu faci altceva decât să moștenești o afacere de la ai tăi. Pentru că trebuie să muncești pentru a menține rezultatele firmei lăsate de ai tăi.

Nu e ușor să fii numărul unu. Doar cei care reușesc știu de câte ori au renunțat la momentele petrecute cu cei dragi. Doar campionii știu că uneori sudoarea a fost însoțită de strângerea din dinți. Doar cei ce au ajuns sus, știu ce înseamnă renunțarea și ieșirea lor din zona de confort. Pentru că dacă suntem sinceri cu noi, cel mai greu lucru este să ieși din zona de confort. Să îți depășești limitele setate de tine sau de subconștientul tău. Credeți că Simonei Halep i-a fost ușor atunci când lua bătăi pe terenul de tenis? Dar a strâns din dinți și a mers mai departe. Așa cum ar trebui să facem fiecare dintre noi, acolo unde activăm. Profesional și personal.

Simona Halep ne-a dat poate cel mai bun exemplu fiecăruia dintre noi, exemplu motivațional de reușită. Dincolo de coacherii care te învață cum să reușești, Simona ne-a arătat tuturor care este ingredientul esențial reușitei – munca susținută. Chiar și atunci când din punct de vedere financiar stai bine, trebuie să îți regăsești sentimentele care te-au antrenat să ajungi în acel punct. Oare Simona ar trebui să mai aibă motivație atunci când în conturi a strâns zeci de milioane de euro? Și totuși o are – pentru că așa fac campionii. Din orice domeniu. Sunt animați de muncă, dezvoltare și dorință de reușită.

”Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuți din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorință, o visare, o chemare.” – Muhamed Ali.

The post Fii Halep pe domeniul tău appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Pe omul despre care voi scrie astăzi l-am cunoscut prima dată pe vremea când lucram în industria evenimentelor. La vremea aceea eram amândoi tineri și cu super-chef de muncă. La 23 de ani, cât aveam atunci, a fost prima persoană care mi-a oferit prima lecție despre ce și cum să îți dorești de la viață. Despre cum să îți setezi obiectivele și să îți urmărești propriile vise. Acum, după 11 ani omul despre care scriu astăzi a reușit să își urmeze visele, ajungând să fie unul dintre cei mai tineri oameni de succes ai Iașului.

Omul despre care vorbesc este unul dintre cele mai familiste persoane pe care o cunosc. Dacă l-ați vedea câtă bucurie este pe chipul lui atunci când vorbește despre cele mai importante persoane din viața sa, v-ați da seama despre ce vorbesc. Este unul dintre oamenii care, deși a ajuns la un nivel ridicat, vrea să rămână ”necunoscut”. Știe că doar prin muncă susținută poți reuși în viață. Doar el știe câte nopți nedormite a avut până a ajuns aici. În general, oamenii au tendința de a pune etichete atunci când văd un om care a reușit în viață. Dar, nimeni nu se gândește la sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul timpului, până a ajuns aici.

Deși nu am interacționat des, de fiecare dată când m-am întâlnit cu omul acesta, am întâlnit unul dintre cei mai profesioniști oameni. Hotărârea lui de a reuși mi-a arătat că poți să faci lucrurile să se întâmple. Și că, investind muncă, timp și resurse poți să devii un creator. Un creator de branduri care să reziste și peste ani. Ba mai mult, mi-a arătat că prin seriozitate poți să îți transformi propriul nume într-un brand personal. Doar văzându-ți de treaba ta și nefiind interesat de altceva decât de cum să reușești.

Omul de astăzi este Tiberiu Stoian, un om care cel puțin pe mine m-a învățat fără să vrea câteva lucruri care m-au ajutat în cariera de până acum, dar și în viața mea personală. Este unul dintre acei oameni pe care e bine să îl întâlnești la un moment dat în viață. Pentru a-ți da seama că singura metodă sigură de a reuși în viață este să muncești susținut și având planurile bine stabilite pe termen lung. Și că poți reuși și fără să faci lucruri ilegale, ba chiar respectând statul – chiar dacă el nu te respectă.

Pentru mine este un exemplu de succes și nu doar din perspectiva reușitelor sale în afaceri. Ci mai degrabă de cum a reușit să își păstreze contactul cu pământul și cu realitatea. Știe să fie un partener de discuții normal. Aș putea să spun că în anumite momente, am cunoscut și modestia la el. Tiberiu Stoian nu m-a făcut niciodată să mă simt prost atunci când ne-am întâlnit la discuții prin atitudinea lui. Ba chiar, de fiecare dată mi-a făcut plăcere să discut. Pentru că din fiecare discuție extrăgeam lucruri care m-au ajutat ulterior. Glumind pot spune că ar face față cu brio în cariera de coacher. El chiar are cum să îți prezinte rețeta reușitei.

A fost și cu siguranță va rămâne unul dintre acei ieșeni (chiar dacă nu s-a născut aici) care se implică activ în tot ceea ce înseamnă viața orașului. Fie și prin ceea ce a creat și prin locurile de muncă pe care le susține. Dar, mai ales prin modul în care vorbește despre orașul Iași. Dacă nu mă credeți urmăriți-l un pic și veți vedea despre ce vorbesc. Îl consider unul dintre ambasadorii orașului prin tot ceea ce face în oraș și în afara lui. Nu sunt cuvinte mari, ci doar o realitate pe care mi-ar plăcea să o văd la majoritatea oamenilor care pot schimba ceva în și pentru Iași.

Tiberiu Stoian știu că pentru tine nu prea contează laudele, dar ești unul dintre oamenii pe care Iașiul ar trebuie să se mândrească că încă îi mai are. Jos pălăria pentru modul tău de a fi și pentru că ai știut și vei ști în continuare să îți păstrezi capul pe umeri indiferent de cât de sus ai ajuns. Să știi că cel puțin pentru mine ești un model despre cum să reușești.

The post Oameni frumoși ai Iașului episodul 19 appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Am să scriu despre cum trece o zi în România, o zi pentru un om care dorește să schimbe ceva într-o țară cu mentalitate de cacao. O mentalitate pe care am moștenit-o, dar pe care nu încercăm să o îmbunătățim. Ca de obicei, va fi o postare proastă, așa cum sunt majoritatea postările despre România și români. Sau mai bine spus, va fi o postare despre un sistem prost – tot este la modă acum să se discute despre sistem.

Dar tu, românul care va citi aceste rânduri, îmi vei da dreptate, cel puțin parțial. Pentru că, și tu te trezești în fiecare dimineață cu dorința de a schimba ceva în viața ta. Poate că îți dorești să îți schimbi job-ul, sau poate că îți dorești să îți mărești salariul, sau poate că unii dintre voi își doresc să își schimbe partenerul. Și te trezești, de cele mai multe ori cu noapte în cap, că așa ai învățat de la părinții tăi – ”cine se scoală de dimineață ajunge departe”. Departe, până într-un birou, băgat în colțul unei încăperi, de unde încerci să schimbi România. Și uneori te întrebi de ce nu merge. Îți pui hainele pe tine, da hainele pe care încerci să ți le schimbi de vreo 2 ani, îți faci toaleta de dimineață și încerci să te impulsionezi. Da, astăzi va fi o zi mai bună și vei avea mai multe realizări – realizări ce se vor cuantifica în venituri rotunjite pentru familia ta. Așa crezi tu….

Îți îndrepți atenția spre ceas – ai grijă să nu întârzii la job – l-ai obținut foarte greu și nu ai vrea să dai motive șefului să te dea afară. Treci prin bucătărie să îți admiri frigiderul  – unii dintre voi sunt norocoși și nu îl găsiți pe Cristian Țopescu stigând golllll, în frigiderul vostru. Iei micul dejun – e prea mult spus iei, îl înfuleci în 5-10 minute și ești gata de o nouă luptă, o luptă cu morile de vânt din sistemul românesc. Ieși din casă, de obicei pe fugă – ceasul tău era în urmă și îți dai seama de lucrul acesta, când vezi copiii intrând pe poarta grădinițelor – da, de mici sunt pregătiți pentru trezitul de dimineață. Te urci în mașina de serviciu, asta dacă ești norocos – dacă nu alergi cu limba scoasă după tramvai. Dacă nu îl prinzi iar întârzii la muncă – deja șeful s-a obișnuit cu micile tale întârzieri.

Ajungi la birou, aruncând scuze în stânga și în dreapta te duci țintă la treburile tale – da, la alea rămase nerezolvate de ieri. Păcat că nu s-a inventat ziua de 36 de ore. Poate că așa ai termina și tu la timp toate proiectele. Cum care proiecte? Cele de pe urma cărora te vei îmbogăți și vei scăpa de viața de creditat la bancă. Da, de alea vorbesc. Și te așezi în fața laptop-ului, calculatorului și de cele mai multe ori, îți aduci aminte de zicala – “Te uiți ca vițelul la poartă nouă”. Dintr-o dată începi să îți cauți cheful de muncă prin sertarele de la birou, începi să te motivezi – trebuie să îți vină cheful de muncă, îți faci planuri virtuale, de cum va arăta biroul tău și contul din bancă. Asta dacă îți pui fundul ăla mare la treabă.

Într-un final, peste vreo 20 de minute, te apuci de treabă – și ari pe câmpul muncii pionerești până când ai nevoie de o pauză de cafea – e meritată, doar ai muncit 15 minute. Și totuși simți că ceva nu merge, simți că șeful te caută prin birou cu privirea, simți că ceva se va întâmpla, ceva măreț pentru viitorul tău. Îți dai seama că era de la aburii de la cafea. Și te decizi, e momentul să îți deschizi propriul tău business, să nu mai stai după cheful șefului tău și să îi mai suporți aberațiile. Și cu un chef nebun te duci să îți rezolvi toate task-urile, să pleci și să nu te mai uiți înapoi. Te afunzi în sarcinile pe care le ai de terminat, cu gândul la afacerea căreia îi vei da startul. îți faci temeinic treburile și reușești în ziua aceea să termini tot ceea ce ți-ai propus. Îți dai seama că e tarziu, iar ai stat 2 ore peste program – așa nu se mai poate, e punctul final. Trebuie să vii și mâine, să îi predai proiectul șefului și să îi spui câte în lună și în stele.

Plictisit și obosit, te duci să îți iei geanta și să pleci acasă. S-a mai terminat o zi de muncă. Măcar astăzi ai reușit să faci ceva notabil. Pentru viitorul firmei tale – pardon, pentru viitorul firmei șefilor tăi. Te întorci spre casă –  și ca întotdeauna, în trafic dai peste un cocalar cu mașină de zeci de mii de euro, care îți râde în față. Vezi, dacă nu ai avut noroc în viață și nu te-ai născut într-o familie înstărită? De vină sunt părinții tăi, pentru că ți-au spus să mergi la școală și să studiezi – vorba aceea “Cine are carte are parte”. Și tu ai fost un copil ascultător, ai învățat, ți-ai stabilit niște principii pe care nu vrei să le încalci. Nu este etic și nici moral. Vrei să ajungi sus prin forțele tale și prin cunoștințele tale. Ajungi într-un final acasă și te uiți la ceas – e târziu, foarte târziu – firma ta va mai avea de așteptat – trebuie să faci capital să îți deschizi firma. Până atunci, vei căuta să schimbi sistemul din interior – e o muncă sisifică, dar poate că într-un final va da rezultate.

Obosit, te duci la culcare, nu înainte de a contempla la ziua care tocmai a trecut. Iarăși nu ai reușit să mănânci la timp, ai reușit să te neglijezi din nou, părinților și familiei tale nu le-ai răspuns la telefon – erai prea ocupat să rezolvi sarcinile de serviciu și să vorbești cu ai tăi clienți la telefon. Ai uitat să îți suni copiii și să le spui că îi iubești, doar ești părinte de 2 ore în timpul zilei și de weekend. Ar trebui să se obișnuiască – așa vor face și ei când vor fi  mari – vor alerga să le asigure un viitor propriilor copii. Oare e corect?

Asta înseamnă să lupți pentru viața ta, pentru o viață mai bună în România. Poate că unii dintre voi îmi vor spune că gândesc prea simplist. Dar eu nu fac altceva decât să observ, să observ colegul de lângă mine, colega din fața mea, prietenii mei care au ales să rămână în țară și să lupte. Văd doar niște oameni prizonieri în propriile lor credite, alergând ca șoarecii în cușcă, având senzația că fac ceva folositor tot timpul. Suntem tineri și lăsăm viața să treacă prea repede pe lângă noi, fără să ne gândim la lucrurile cu adevărat importante. Încercăm să fim super-eroi și să fim profesioniști la muncă și membri implicați în familie. De cele mai multe ori ne neglijăm familia pentru sarcini de serviciu. Pentru că asta înseamnă să trăiești o zi în România.

Mi-ar fi plăcut să scriu despre cum vede un șef o zi în România, dar din păcate, trebuie să mai aștept un pic până să pot spune din experiență proprie. Haideți să încercăm să rezolvăm o parte cât de mică din sistemul actual – poate în felul acesta, vom reuși să ne bucurăm de pensie și de nepoți. Nu mai alergați aiurea pe bandă – vedeți că este un buton de stop, pe care, din când în cînd, e bine să îl mai apăsați. Pentru sănătatea voastră și a familiei voastre.

The post O zi din România appeared first on Durbaca Ionut Lucian.

Păi măi oameni buni, dacă noi la 20-30 de ani nu ne mai simțim motivați să realizăm ceva în viață, atunci părinții noștri ce să mai zică? Cum să reușești dacă deja ești plafonat în gândire și în modul tău de a trăi. Chiar am o vorbă: noi tinerii de astăzi deja suntem bătrâni. Noi nu mai știm să trăim, să găsim motivări pentru a reuși în viață. Asta este diferența între oamenii pierzători și oamenii de succes. Nu vei auzi niciodată un om de succes plângându-se că îi este greu – va strânge din dinți și va trage tare să ajungă în vârf.

Ochii noștri critici privesc cu neîncredere, succesul unui om ajuns în vârf – sigur a furat sau a avut pile care l-au ajutat să se îmbogățească. La noi capra vecinului întotdeauna trebuie să moară primă. Dar nu stăm o clipă să ne gândim la sacrificiile pe care le-a făcut acel om pentru a ajunge acolo, în frunte. Nu ne gândim nici o clipă la câte zile a stat departe de familie și de copii, nici nu ne trece prin gând câte ore a dormit pe noapte pentru a reuși să își ducă la bun sfârșit toate îndatoririle.

Pentru că succesul nu se obține visând cu ochii deschiși. Trebuie să te automotivezi continuu, să găsești motive de care să te agăți pentru a reuși să urci. Traiectoria unui om de succes este foarte asemănătoare cu drumul uni alpinist spre creasta cea mai înaltă. Te folosești de pietrele și obstacolele care îți ies în cale pentru a-ți face elan spre obiectivul tău.

Unii dintre noi sunt automotivați de creditul pe care îl au de achitat, alții de dorința de a fi un nume în domeniiul în care activează, pentru mulți dintre noi familia este motorul care ne trage în sus. Dar, fie că ești director general, sau doar un simplu executant trebuie să fii conștient de ceea ce îți dorești tu de la viață. Visul și țelurile tale sunt cele mai importante și trebuie să reușești.

Gândirea pozitivă reprezintă un alt mod de a reuși în viață. Pentru că atunci când din gândurile tale vei elimina cuvintele negative vei observa că atât cariera, cât și viața personală va deveni mai bună. Autosugestia funcționează foarte mult în evoluția noastră ca indivizi. Iar când mintea ta va genera numai gânduri pozitive, vei deveni la rândul tău un om cât se poate de pozitiv.

În viață trebuie să ai ținte precise pe care să le atingi; trebuie să știi să îmbini urcușul pe scară ierarhică cu stabilitatea și fericirea familiei tale. Pentru că seva acțiunilor tale vine din rândul familiei, iar principalii tăi fanii și susținătorii tăi sunt soția/soțul, copii, părinții. Automotivați-vă continuu și gândiți pozitiv – veți fi surprinși de cum se va schimba viața voastră.

The post Automotivarea appeared first on Durbaca Ionut Lucian.