Au trecut 7 ani

Incep prin a va ruga sa tinem un moment de reculegere in amintirea celui care ne-a fost un foarte bun prieten – Lica. Chiar daca pare greu de crezut, au trecut 7 ani de la moartea lui Lica. Nu stiu daca aveti acelasi sentiment, dar eu unul nu stiu cand au trecut acesti 7 ani. Inca mai am clar in minte imaginea chipului lui stralucitor si momentele in care te facea sa razi indiferent cat de suparat erai.
Mai am in minte foarte clar ziua si seara dinaintea accidentului. Si acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca nici eu si nici Marian nu plecam la tara la aceeasi ora. Eu unul ar fi trebuit sa fiu cu Lica daca nu ma duceam la tara. Poate ca daca eram cu el nu se intampla nenorocirea……sau poata ca da.
Nici nu pot sa ma gandesc prin ce a trecut familia si prietena. Cat e de greu sa iti pierzi copilul, fratele si viitorul sot. Un astfel de eveniment risca sa iti transforme viata intr-un cosmar.
Dar nu asta vreau sa fie tonul acestei postari. Nici nu cred ca lui Lica i-ar fi placut sa ii planga cineva de mila. Cred ca toti cei care l-au cunoscut isi mai aduc aminte inca de plimbarile in gasca de pe Stefan cel Mare si momentele in care Lica isi punea manusele in chip de coarne de cerb. Cred ca ne amintim cu totii momentele in care Lica venea si reusea sa ne readuca zambetul pe buze. Toti cred ca ne amintim de clipele in care ne distram impreuna cu el la petrecerile gastii. Si ce e cel mai importan sunt macar 4 persoane care trebuie sa ii multumeasca pentru faptul ca i-a pus in legatura cu cel care avea sa le devina preotul lor duhovnic de la 17 ani.
Si nu in ultimul rand trebuie sa ne aducem aminte de Lica asa cum era el: vesel, intotdeauna cu o vorba buna pentru fiecare, optimist, un prieten in cel mai adevarat sens al cuvantului.
Dupa 7 ani nu ne-a mai ramas decat amintirea lui. Inca imi este greu sa vorbesc de Lica la timpul trecut. Parca il mai vad si il mai simt alaturi de noi.
Nu vreau sa fiu interpretat gresit, dar ca o ironie a sortii cea care trebuia sa ii fie sotie, Luciana se casatoreste anul acesta, cand se fac 7 ani de la moartea lui. Sunt sigur ca Luciana nu s-a gandit la asta, dar ma bucur ca a reusit sa treaca peste acest moment greu si dupa indelungi cautari sa isi gaseasca jumatatea. Sunt sigur ca Lica o va veghea de acolo de sus.
Am incercat in cateva randuri sa readuc, in mintea celor care l-au cunoscut, imaginea lui Lica, cel care a avut intotdeauna zambetul pe buze. Merita sa il avem mereu in minte si sa il pomenim de cate ori putem in pomelnice la biserica si nu numai.
Dumnezeu sa te ierte Lica si sa te odihneasca cu dreptii.
Poate Dumnezeu va ingadui sa ne reintalnim – de dorit cat mai multi din fosta gasca – acolo Sus. La revedere Lica si vei fi intotdeauna in inima celor care te-au avut ca prieten.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.