Intamplari reale

Intr-o postare anterioara spuneam ca voi reveni cu impresii de la Manastirea Petru Voda. Numai ca spre rusinea mea,m-am luat cu alte lucruri lumesti si am omis. Noroc de Cera, ca mi-a adus aminte.
Poate ca unii dintre voi nu cred in minuni, poate unii dintre voi nu vor sa vada minunile ce se intampla in fiecare zi, poate ca unii dintre voi nu vor putea crede ce am sa povestesc. Si totusi eu sper sa trageti voi concluziile.
Ce va voi povesti s-a intamplat in luna iulie 2009 si sincer pe mine unul m-a marcat. Am ajuns la Manastirea Petru Voda pe la ora 13. Deja de cum am urcat dealul inspre manastire se simtea ca intri intr-o alta lume, intr-un alt spatiu. Treptat, cu cat ajungeai mai aproape de poarta manastirii, gandurile lumesti au disparut, erai aproape de Dumnezeu.
Nu va mai spun ca, atunci cand am intrat pe poarta, am trait sentimentul ca m-am intors acasa. E un sentiment ciudat, dar in acelasi timp linistitor. E o oaza de liniste si o oaza de binecuvantare. Nici bine nu am ajuns la Petru Voda, ca deja eram alti oameni – ma uitam la Simona si ea la mine si deja stiam ce gandeste celalalt – vroiam sa stam cat mai mult.
Dupa ce am reusit sa ne cazam, ne-am asezat la usa parintelui Iustin, in speranta ca vom ajunge din nou in fata lui si ne va binecuvanta. Nu va voi spune ca pana si acolo unii oameni uita de Dumnezeu si ca te fac sa pacatuiesti cu gandul. Va voi spune ca nici nu stim cand au trecut orele si in cele din urma am ajuns la parintele Iustin.
Nu pot sa va descriu ce bucurie te cuprinde cand privesti ochii parintelui si ce liniste se cuibareste in suflet cand il auzi. Iar parintele cu glasul lui blajin ne-a demontat orice temere lumeasca pe care o aveam.
Ce m-a impresionat a fost puterea parintelui de a sta zeci de ore pe zi, pentru a discuta si alina suferintele fiecarui crestin in parte. Cand te uiti in ochii parintelui simti o liniste sufleteasca, ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
Cum eram hotarati sa stam mai multe zile, am decis sa ne facem si utili, sa platim cumva ospitalitatea si bunavointa calugarilor de acolo si ne-am luat rolul de ajutoare de bucatar in serios. Nu a fost deloc grea munca de acolo, chiar daca am stat 4 zile la bucatarie, ci plecam cu o multumire sufleteasca.
Slujbele de aici sunt cu totul diferit de ceea ce suntem noi obisnuiti. Sunt mai incarcate de Duh Sfant si de liniste. Cum noi am stat 4 zile ne-am linistit si ne-am rugat la slujbele Sf.Maslu si la cele din timpul zilei.
La slujbele de Sf.Maslu s-a intamplat ceva ce mi-a schimbat oarecum optica de viata. Am vazut persoane posedate si ceea ce m-a lasat fara replica a fost ca erau persoane de la copii, pana la persoane de 30 de ani. Pana atunci stiam de existenta lor, dar nu am fost niciodata atat de aproape de o astfel de persoana. Si acum cand ma gandesc mi se face pielea de gaina. Am realizat ca daca nu il avem pe Dumnezeu cu noi si nu ne rugam zi de zi, ora de ora, minut de minut, suntem expusi la o multime de riscuri. Oricum nu va doresc sa treceti printr-o experienta din asta – lasa urme adanci.
Si totusi cea mai placuta zi a fost ziua de joi, cand am participat la o slujba de Sf.Maslu noaptea. Am simtit la un moment dat ca printre noi s-au pogorat ingerii si nu am fost singurul care a avut acest sentiment. A fost ceva de o frumusete rar intalnita.
Va recomand tuturor sa faceti o vizita la Manastirea Petru Voda si veti fi alti oameni. Totusi nu uitati niciodata ca fara Dumnezeu nu avem nimic si toate sunt ale Lui.

2 comentarii pentru articolul “Intamplari reale

  1. ma bucur nespus ca m-ai invrednicit sa iau si eu parte cu gandul la aceste emotionante trairi. Recunosc, spre rusinea mea, ca nu am mai reusit de mult sa pasesc in lumea curata monahiceasca, insa aceasta relatare plina de duh, zic eu, mi-a amintit si mie de zile asemanatoare petrecute prin cateva manastiri demult. Sentimentele traite sunt izbitor de asemanatoare: multa liniste sufleteasca, simti prezenta lui Dmunezeu in tot ce te inconjoara, bunatatea si creatia mainilor lui peste tot. Va doresc sa traiti cat mai multe clipe la fel, si nu doar in casa Domnului, ci chiar in propria casa, in sanul cald si iubitor al familiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.